Mobile menu

Pages in topic:   [1 2] >
Inscrisuri false
Thread poster: Ovidiu Martin Jurj

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 23:25
German to Romanian
+ ...
Feb 25, 2009

Se ştie că de curând, mai precis pe 19.02.2009, a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Iată ce cuprinde art. II:

"Art. II. — (1) Pentru autovehiculele achizitionate in vederea inmatricularii in Romania inainte de data de 15 decembrie 2008 si care nu au fost inmatriculate in Romania pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se aplica nivelul taxei pe poluare pentru autovehicule prevazut in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, cu modificarile ulterioare, in vigoare pana la data publicarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 208/2008*) pentru stabilirea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
(2) Pentru autovehiculele achizitionate in vederea inmatricularii in Romania inainte de data de 15 decembrie 2008 si care au fost inmatriculate in Romania ulterior acestei date, cu plata taxei pe poluare pentru autovehicule calculate potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, cu modificarile ulterioare, diferenta dintre taxa platita si taxa stabilita potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, cu modificarile ulterioare, in vigoare pana la data publicarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 208/2008, se restituie, la cerere, in termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire insotite de documentatia necesara."

Care este urmarea acestei "boacăne", ca să-i zic aşa? Păi pe noi, traducătorii autorizaţi, mai ales pe cei de germană - că doar din Germania se aduc încă majoritatea maşinilor - ne asaltează o grămadă de acte false: samsarii de maşini îşi fabrică facturi şi contracte de vânzare-cumpărare false. Fiindcă să fie clar: nu e vorba de clienţi finali, de cine ştie ce amărât care şi-a luat şi el o maşină acolo şi vrea taxă mai mică sau restituirea diferenţei în caz că a plătit taxa deja; sunt samsarii de maşini, patronii de firme care cumpără şi vând maşini şi umblă numai cu mânării să fenteze statul! Cumpără pe mai nimic rable - da dragii mei, rable, maşini cu în jur de 15 ani vechime şi le vând cu de câteva ori preţul la fraieri în târg, mai ales la ţară şi în oraşe mici, la oameni care şi aşa sunt săraci şi după ce că au bani puţini, mai sunt şi fraieriţi să ia asemenea căruţe, de ajung să plângă după banii daţi. Samsarii fac şi mânăria că cumpără maşina pe persoană fizică, tot din motive fiscale, lesne de înţeles. Iar acum, de când cu prevederile de mai sus din ordonanţa cea nouă, nu se dau în lături să vină la tradus cu acte false, cu facturi şi contracte de vânzare-cumpărare cu data măsluită astfel încât să se înfrupte din prevederile ordonanţei de urgenţă. Bineînţeles că actele sunt încheiate între persoane fizice, deci samsarul chipurile, conform actului-făcătură, ar fi cumpărat maşina de la persoană fizică, asta ca să nu fie necesară ştampila firmei.

Întrebări, dacă mai e nevoie:

- este normal ca vânzătorul să fie un copil de nici 2 ani? Se pare că da, conform contractului de vânzare-cumpărare de mai jos, unde la data naşterii vânzătorului apare 08.2007.


http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=jnzzcc2mmrz&thumb=6

- este normal ca vânzătorul să nu aibă date de identificare, decât nume şi prenume, un cod poştal şi o localitate? Da, conform documentului de mai jos; explicaţie: aşa apare şi în cartea de identitate şi cine a realizat făcătura de contract a copiat ce a văzut acolo; de asemenea, în contract, la felul autovehiculului este completat nr. de şasiu şi în rest datele autovehiculului sunt majoritatea necompletate, inclusiv data primei înmatriculări; preţul de vânzare nu este completat şi în litere, iar contractul, ca şi cel de deasupra, deşi este _contract_, deci trebuie să fie cel puţin 2 părţi contractante, are doar o singură semnătură:

http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=n1ynnxdm4jx&thumb=6

http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=yzzzzgoy0m2&thumb=6

- Este normal ca la vânzător (exportator) să apară cetăţeanul român, iar la cumpărător un ... oraş, deci un nume de localitate, înso
ţit de menţiunea că da, este o localitate, nu un nume de persoană care să coincidă cu localitatea? Da, conform contractului de mai jos se poate; de asemenea, la strada apare un nume de funcţionar, iar la cod şi localitate apare nici mai mult nici mai puţin decât instituţia primarului! La producător / marcă apare nr. de înmatriculare, iar la nr. cărţii de identitate apare menţiunea felului autovehiculului: autoturism:

http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=mmtoe1nuzzn&thumb=6

- poate emite o _factură_ o persoană fizică, deci doar _fizică_ şi atât, nu PFA? Iacătă că da, Rechnung, semnată de persoane fizice, deşi jos are pe ea menţiunea că este valabilă... fără semnătură:

http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=ojbnnd1jkmc&thumb=6

Dar ce-i a ei, e a ei, adică a facturii-făcăturii ăsteia: are data de 29.12.2008, deci _după_ 15.12.2008, termenul din OUG nr. 7/2009. Deci la taxa redusă nu i-ar fi folosit, dar la altele, cine ştie?

Deci să fie clar pt. toată lumea: întrebările sunt retorice, răspunsul se ştie: nu, NU este nici normal şi mai ales NU este legal nimic din cele de mai sus, iar actele alea nu sunt acte, ci nişte făcături ordinare. Atenţie, dragi colegi, ce luaţi la tradus şi pe ce vă puneţi semnătura şi ştampila; aşa ceva se refuză, asta recomandă şi notarii publici, deci nu se efectuează traduceri după asemenea hârtii fără valoare.

Am discutat cu colegi din oraş (din alte localităţi decât C-ţa încă nu am avut ocazia) şi mi-au confirmat şi alţii că şi la ei s-au înmulţit asemenea facturi şi contracte de vânzare-cumpărare auto false de când cu noua ordonanţă de urgenţă. Fiindcă să fie clar: şi înainte mai apăreau de astea, dar când şi când, pe când acuma, de câteva zile încoace, zilnic vezi aşa ceva. Cele de mai sus sunt doar câteva mostre.

Ce mai trebuie ştiut: majoritatea acestor făcături vin prin birouri de traduceri, că ştiu şi jmekerii că acolo secretarele majoritatea habar nu au de acte şi că iau orice la tradus numai să nu le certe şefii că au pierdut vreo comandă şi chiar vreun client; şi mai e ceva: jmekerii care umblă cu aşa ceva încearcă vrăjeli de genul: că e urgent, că se grăbesc, că au multe documente, şi printre 3-4 bune îţi bagă şi 1-2 făcături, şi chiar când ţi le arată, ştiu să umble cu mâinile şi cum să învârtă teancul de acte, de îţi arată şi de 3 ori acelaşi act şi crezi că e altul, dacă nu eşti şi tu versat; ăştia sunt ca valutiştii ăia care vrăjesc cu şmenul de se trezeşti cu un teanc de bancnote mici sau chiar ziare tăiate, deşi la numărarea banilor respectivi sub ochii omului totul părea că e ok. Iar ei, jmekerii, cred că odată ce le-ai luat, trebuie să le şi traduci. La birourile de traduceri şansele sunt mult mai mari să aibă succes, fiindcă secretarele nu se pricep şi iau actele aşa cum sunt; odată ce un traducător autorizat le refuză, că ştie care e treaba, există posibilitatea ca biroul de traduceri să le dea la alt traducător autorizat, care ori nu ştie, că e nou şi are puţină experienţă, ori e mort de foame şi vrea să facă bani oricum şi riscă şi face traducerea. Dar asta nu înseamnă că jmekerii nu încearcă şi şa PFAuri cu făcături de astea.

Concluzia este că este bine ca traducerile de înscrisuri să se facă exclusiv prin notariate, fiindcă acolo tot personalul este pregătit şi bine instruit să umble cu acte, şi notarul public, şi notarul stagiar, de asemenea toate secretarele au studii superioare, terminate sau în curs de terminare, de cele mai multe ori juridice, deci altfel se uită la un act faţă de cineva neinstruit, care nu ştie nimic despre acte. La notariat asemenea făcături categoric că din start nu ar fi luate la tradus. De asemenea, oricum, din fericire, notarii refuză legalizarea la aşa ceva; nici nu trebuie să ştii germană ca să vezi că nu sunt în regulă. Mi-a zis o doamnă notar că dacă notarul refuză legalizarea traducerii, partea nu poate folosi actul şi vine la notariat cu o falcă în cer şi una în pământ şi insistă pe legalizare; notariatul îl ameninţă că îi face o încheiere de respingere care cică ar costa 2 milioane vechi. Cum aude clientul cu rea credinţă de una ca asta, imediat îşi moaie gura şi nu mai vrea legalizarea făcăturii.

Din fericire, eu am o grămada de probleme acasă, dacă asta poate fi numita o fericire, aşa că mă întâlnesc cu clienţii la notariate; care cum e trimis la mine, dacă nu mă sună notariatul, cum mă sună clientul, ii zic sa stea la notariat, că merg eu să îl întâlnesc si vorbim la notariat. Şi dacă mă sună clienţi care vin singuri, deci netrimişi de notariate, eu tot la notariat le zic sa vină. Deci orice acte dubioase ar fi, dacă e ceva, imediat mă plâng domnului / doamnei notar şi lămurim problema. De aia e bine ca noi, traducătorii autorizaţi, să ne dorim noi înşine, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, şi să luptăm din răsputeri să ajungă să se facă exclusiv prin notariate toate traducerile de înscrisuri, cu toată convingerea că asta este ceva exclusiv spre binele nostru, fiindcă s-ar elimina multe ilegalităţi şi s-ar diminua radical riscul de fals şi riscul ca noi să păţim ceva.

O să mai scriu despre falsuri şi acte dubioase, cum mai primesc vreun act cu probleme, o să scriu în acest fir; este bine să facă la fel toată lumea, ca să nu ne poată fraieri nimeni; adică unul dintre noi refuză o traducere dubioasă, iar altul dintre noi riscă să ia ţeapă, că poate nu ştie şi nu îşi dă seama imediat că hârţoaga e cu probleme. Şi pe siteul UNNPR există o iniţiativă similară şi falsurile sunt publicate la vedere, ca să ştie toată lumea de ele şi să se ferească şi să nu le ia în lucru, sau măcar să ştie ce riscă dacă totuşi le ia în lucru.

[Bearbeitet am 2009-02-25 22:49 GMT]


Direct link Reply with quote
 
Big Ben
Local time: 23:25
Romanian to English
False probleme ! Feb 27, 2009

Iar Ovidiu, iar dragii de notari, si binenteles, iar birourile "incompetente", "exploatatoare", etc...!

Ovidiu! Tu nu ai obosit sa reiei aceleasi afirmatii legate de birourile de traduceri "exploatatoare" si de "zeii" notari pe toate firele, indiferent ca au sau nu legatura cu subiectul?

Iar te hazardezi si faci afirmatii denigratoare, false, fara o baza reala. Pleci de la traduceri acte auto si ajungi in final sa afirmi ca birourile traduceri sint implicate in utilizarea de "falsuri". Aaa.. si desigur, notarii sint singurii in masura sa rezolve toate problemele!

Am mai clarificat aceste aspecte, dar tie iti place sa le reiei, as zice eu tendentios.

1. TRADUCATORUL CERTIFICA CORECTITUDINEA TRADUCERII, NU CERTIFICA AUTENTICITATEA DOCUMENTULUI CE TREBUIE TRADUS. TRADUCATORUL NU ISI ASUMA RISCURI TRADUCIND UN DOCUMENT. Nu este datoria traducatorului sa verifice daca documentul e fals sau nu. Este problema autoritatilor statului sa verifice documentul. Cum demonstrezi tu, ca simplu traducator, ca un document e fals?!! Ai aceasta calitate?! Ai pregatirea necesara?!! Ai fost instruit sa verifici elementele de siguranta ale unui document?! Nu le recunosc oameni cu pregatire in domeniu (politisti, ofiteri vamali, politie de frontiera, etc), si le identifici tu, absolvent de litere. Nu mai stresa colegii cu "false probleme" despre falsuri. Repet: traducatorul nu-si asuma nicio raspundere privind autenticitatea documentului. Traducatorul doar traduce un document si raspunde de corectitudinea traducerii. Restul e treaba politiei, etc.

2. Toate secretarele de la birourile notariale au studii superioare, ba chiar studii juridice ?!!! Wowww.. ! Asta e tare! Poate in Constanta o fi o conditie la angajare.. ca-n restul tarii eu nu am vazut asa ceva!

3. Ce intelege un notar sau o secretara (super-ultra-pregatita "made in Constanta") dintr-un act intr-o limba straina? Iti spun eu: NIMIC! Trimite clientul sa traduca actul ca apoi sa revina. Cum demmonstreaza notarul ca documentul este fals?! Sau tu crezi ca notarii si secretarele lor sint "antrenati" sa identifice falsuri ale documentelor emise de autoritati din intreaga lume?! Cum sa realizeze o asemenea performanta daca nu se descurca sa citeasca documentul respectiv?!

4. Eu as baga mina in foc, ca macar o data in viata, fiecare dintre traducatorii vechi, cu ani de activitate, care au tradus mii de documente, au tradus fara sa stie, documente false. Ingeniozitatea si tehnologia le permite falsificatorilor sa reproduca documentele originale in cel mai mic amanunt, incit trec de controalele cu aparatura sofisticata. Si ma trezesc eu, absolvent de filologie, impreuna cu super - notarii si secretarele minune, sa identific pe baze "ochiometrice" ce document e fals si ce document e autentic!!! Ete na..!

Ar mai fi de comentat dar ma cheama datoria! Spor la bani la toata lumea!:)

PS: in cazul situatiei cu actele auto, Ovidiu "omite" un amanunt esential. Aceste dosare continind traducerile se depun insotite de o DECLARATIE NOTARIALA PE PROPRIA RASPUNDERE prin care proprietarul masinii declara ca a achizitionat masina inainte de 15 decembrie 2008. Daca cineva risca sa depuna la dosar acte false, o face pe propria raspundere. Stai linistit Ovidiu ca autoritatile si-au luat masuri de prevedere!:)

[Edited at 2009-02-27 08:22 GMT]


Direct link Reply with quote
 

liviu roth
United States
Local time: 16:25
Romanian to English
+ ...
acte false de tradus? so what? Feb 28, 2009

Draga Ovidiu,

Big Ben ti-a prezentat pe puncte pozitia noastra; unele ti le-am comunicat si eu cu catva timp in urma.
Cat timp vom lucra in acest domeniu, vom primi si documente false. Desi, cum am mai spus, nu sunt 100% traducator, ci interpret, joia trecuta am primit(prin agentie) spre traducere un document important emis de un minister din Rep.Moldova. Din simpla curiozitate am verificat anumite date din document si.... surpriza! O companie mentionata in document (chipurile renumita) nu exista, directorul unei alte companii are alt prenume, etc. Crezi ca este obligatia mea sa fac pe politistul? Nu. Obligatia mea este sa traduc!
Nu pot fi tras la raspundere pt. asta. Ca sa ma urmareasca penal cineva, ar trebui sa dovedeasca ca am pregatirea necesara sa descopar frauda. Este cazul ?
Am revazut acte postate si am ajuns la concluzia ca "samsarul" tau este un "samsar" prost. Vorbesc in cunostinta de cauza - intre 1994-96 am exportat peste 30 de autoturisme tip "Jeep" in RO si am vazut multe...!


Direct link Reply with quote
 

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 23:25
German to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Falsurile la acte auto Mar 5, 2009

Pentru liniştea mea, am întrebat o avocată referitor la răspunderea traducătorului autorizat în caz de traducere a unor înscrisuri false. Culmea este că mi-a dat un răspuns asemănător celor date de BigBen şi respectiv de Lee mai sus. Mai exact:

"Salut,
situatia este simpla, traducatorul nu pateste nimic, el raspunde doar de corectitudinea si fidelitatea traducerii
nici notarul nu raspunde pentru ca el autentifica traducerea si nu documentul falsificat.

judecatorul sau functionarul care a solicitat documentul este obligat sa ii verifice autenticitatea si de asemenea partea adversa il poate contesta . Singurul care raspunde pt ca actul e fals este cel care se foloseste de el sau cel care l/a falsificat pt el daca poate fi descoperit."

Deci treaba e clară: în ce priveşte falsul, nu poţi să faci nimic. În schimb, în cazul în care actul – autentic sau fals – este împotriva legii sau bunelor moravuri, atunci e altceva. La notarii publici, în cazuri de astea, e clara treaba: Punctul 19 din Anexa 1 ("Instrucţiuni privind efectuarea şi legalizarea traducerilor în cadrul activităţii notarilor publici") la OMJ nr. 233/C/1996 zice:

"19. Notarul public este obligat să verifice cuprinsul înscrisului tradus şi va refuza legalizarea semnăturii traducătorului dacă textul contravine legii sau bunelor moravuri."

Deci e exact ce mi-a zis şi doamna notar: ea ca notar refuză legalizarea, iar dacă partea totuşi insistă ca legalizarea să se facă, ea ii dă încheiere de respingere pt. 2 milioane vechi, iar partea n-are decât să conteste în instanţă încheierea de respingere, asta dacă îi dă mâna să se ducă în instanţă cu un act fals.

În schimb, la traducătorii autorizaţi, nici Legea 178/1997 cu modificările şi completările ulterioare şi nici OMJul asta 233/C/1996 nu prevede nimic legat de ce trebuie să facă traducătorul autorizat în cazuri de fals sau măcar în cazuri în care înscrisul contravine legii sau bunelor moravuri. Anexa 1 la OMJ 233/C/1996 zice la punctul 7 că trebuie refuzată traducerea după acte care au anumite probleme:

7. Traducătorul va refuza efectuarea traducerii în cazul când înscrisul este ilizibil sau conţine ştersături, corecturi, cuvinte tăiate, adăugări ori alte particularităţi privind elemente esenţiale ale înscrisului, dacă acestea nu sunt confirmate prin semnătura şi sigiliul organului care a întocmit înscrisul sau, după caz, prin semnătura părţilor.

Traducerea se poate face totuşi atunci când din însuşi cuprinsul înscrisului reiese că este vorba de o simplă şi evidentă eroare materială. În acest caz traducătorul va menţiona într-o notă eroarea materiala şi modul cum a constatat-o şi a rectificat-o."


Dar atât. Deci teoretic ar trebui ca traducătorul autorizat să nu păţească nimic, din moment ce legislaţia referitoare la traducerile de înscrisuri nu prevede nimic. Eu mă tem însă de Codul Penal, unde falsul, uzul de fals, tăinuirea şi complicitatea sunt infracţiuni. Deci partea, samsarul de maşini, se face vinovată de fals, fiindcă a falsificat înscrisul, precum şi de uz de fals, deoarece foloseşte înscrisul falsificat. Problemă: partea nu ar putea face uz de fals dacă traducătorul autorizat nu i-ar face traducerea înscrisului fals; deci dacă traducătorul autorizat vede că înscrisul e fals şi îl ia totuşi la tradus, nu se face vinovat de complicitate la uz de fals? Eu tare mă tem că da.

Cât despre dovedirea falsului, la falsurile făcute cu cap, finuţ şi discret, categoric că nu ai cum să îţi dai seama. Dar la falsuri de astea nu grosolane, ci ULTRAgrosolane, se vede cu ochiometrul, de la 10 poşte, nu doar de la o poştă, că e făcătură. Plus că oricum asemenea acte contravin legii prin însuşi conţinutul lor, de care traducătorul autorizat, tocmai fiindcă e traducător şi cunoaşte limba înscrisului, nu poate susţine că nu a avut habar. De pildă, nu trebuie să fii expertul lui peşte ca să ştii că o comandă fermă - verbindliche Bestellung - sau o factură - Rechnung - nu poate fi emisă de o persoană fizică, deci un act de vânzare-cumpărare între persoane fizice este exclus să aibă titlul Rechnung su Verbindliche Bestellung, singura formă admisă fiind Kaufvertrag - contract de vânzare-cumpărare. Atâta lucru şi un elev de liceu ar trebui să ştie, de la orele de economie de la şcoală, că o persoană fizică nu poate emite factură. Samsarii în schimb nu ştiu asta, vorba lui Lee; şi e şi normal să nu ştie, că sunt exact genul de oameni care trec prin şcoală precum geamantanul prin gară, doar nu crede careva că printre ei există vreun academician doctor inginer ilustru savant de renume mondial. Nici vorbă, majoritatea au câte clase are trenul, sau nu departe. Ăştia scot modele de acte de pe net, dar habar nu au care sunt cele bune; de aia vezi ce vezi, inclusiv Kaufvertrag - contract de vânzare-cumpărare în care scrie în formular că clientul cumpără autovehiculul "bei obengenannter Firma" – deci e un model de contract de la firmă, este clar că dacă apare vânzător persoană fizică într-un astfel de contract, care mai percepe şi TVA de 19%, e clar că actul e fals; ok, eu ca traducător autorizat nu pot dovedi falsul, dar pot dovedi clar că actul contravine legii, fiindcă o persoană fizică nu poate percepe TVA.

Plus că unele făcături ajung la tradus în variante: ziceam în postarea precedentă de factura de la persoană fizică pe care scrie că e valabilă fără semnătură, dar semnată şi de vânzător şi de cumpărător; ziceam că are data de 29 decembrie 2008, deci nu poate fi folosită la taxa redusă. Iacătă că ieri am primit-o iarăşi la tradus, de la acelaşi birou de traduceri: aceeaşi factură, doar că într-o nouă variantă: nu mai are titlul şi cuvintele "vânzător", respectiv "cumpărător" cu albastru ca prima, ci cu negru; semnăturile seamănă, maşina e aceeaşi, că se vede după nr. de identificare (şasiu); ei, dar data e diferită: varianta nouă e de fapt chipurile mai veche: are data de 11 decembrie 2008. De reţinut că maşina nu cred că e furată, fiindcă omul, cumpărătorul, apare în cartea de identitate că a înmatriculat maşina acolo, în Germania, pe el; deci toată făcătura este în scop de evaziune fiscală:

Factura veche:
http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=ojbnnd1jkmc&thumb=6

Factura nouă, care e cu dată mai veche:
http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=uzezgn4mrdz&thumb=6

Cartea de identitate a autovehiculului (asta am tradus-o mai de mult, când a venit cu prima factură, fiindcă mi s-a părut că e în regulă; doar factura am refuzat-o):
http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=uktky4bmgmo&thumb=6

Cât de expert trebuie să fii ca să ştii că e vorba de fals? E clar că una şi aceeaşi maşină nu se putea vinde de 2 ori, odată pe 11 şi odată pe 29 decembrie 2008.

Ca să nu mai zic că ieri la biroul de traduceri mi-au văzut ochii o chestie şi mai ciudată; nu am scanuri, fiindcă am refuzat din start să iau acele documente, m-am speriat de ele. Erau 2 acte de vânzare-cumpărare pe aceeaşi maşină, cu cumpărători diferiţi, iar vânzarea se făcea odată în Austria (WIen) şi odată în Germania, nu mai reţin localitatea. Şi voiau traducere legalizată la ambele: deci la 10 decembrie 2008, vânzătorul vindea maşina cumpărătorului X în Viena, iar a doua zi, la 11 decembrie 2008, acelaşi vânzător vindea maşina cumpărătorului Y în Germania; în primul act nu apărea nicio sumă la preţul de vânzare, în al doilea apărea 2500 euro numai în cifre - samsarii habar nu au de germană, nici măcar numeralele simple nu le ştiu, ca să treacă suma şi în litere -, iar modelul de contract era unul de firmă, deci cumpărătorul Y cumpăra autovehiculul de la vânzătorul persoană fizică, dar... " în baza termenilor şi condiţiilor afişate în magazinul nostru!!! - aufgrund der AGB in unserem Geschäftsraum" Cât de expert trebuie să fii ca să ştii că în momentul în care cineva are magazin, nu mai e persoană fizică? M-am speriat şi am refuzat traducerea la amândouă şi nici nu le-am mai luat acasă să le scanez.

Să fie clar că toate actele de genul ăsta nu sunt acte, ci falsuri, care nici vorbă să fi fost întocmite în Germania; nici nu au văzut Germania, ci sunt made in C-ţa, sau oricum made in Romania, fără niciun dubiu!

Nu ştiu ce să zic, dar chiar dacă nu există prevederi în legislaţia traducătorului autorizat conform cărora traducătorul autorizat păţeşte ceva dacă traduce asemenea făcături cu bună ştiinţă, eu am onorare şi conştiinţă şi nu aş favoriza cu bună ştiinţă nişte infractori să comită infracţiuni. În plus, cum ziceam, eu oricum mă tem totuşi de Codul Penal. Aşa că voi continua să refuz traducerea unor astfel de texte - deci texte, nu pot să le zic altfel, fiindcă înscrisuri, acte autentice, categoric nu sunt! Ştiu că pierd nişte bani refuzând traducerea lor, dar mă lipsesc mai bine de banii ăia, ca să am linişte. Şi de fapt oricum le-aş traduce degeaba, din moment ce notariatul, pe bună dreptate, refuză să legalizeze aşa ceva.

[Bearbeitet am 2009-03-05 16:35 GMT]


Direct link Reply with quote
 

liviu roth
United States
Local time: 16:25
Romanian to English
+ ...
act de vanzare din DE Mar 5, 2009

Ovidiu,

Am citit cele trei documente; inteleg ca masina a fost cumparata si inregistrata pe 11 dec.2008, dar ai si un alt act de vanzare din 29 decembrie 2008. Locuind in US, nu cunosc daca data are vreo importanta , dpv. al fiscului, fiindca pretul vanzarii este neschimbat. Unde este problema?

Varianta cu doua acte de vanzare, pt. DE si Osterreich. Daca vanzatorul este din RO, am o explicatie: are aranjat sa vanda masina in Austria, dar daca "pica" deal-ul, se duce in Germania si o vinde. Daca cumpara, o va inregistra unde are "pile" (sau acces la documente false).

Nu poti fi tras la raspundere penala pt. complicitate pt. ca tu nu ai "aranjat" cu solicitantul sa-i faci traducerea in schimbul unor beneficii (pe langa plata oficiala). In firul logic, te bazazi prea mult pe "daca" (posibilitati) , aici ele se numesc "assumptions" si nu sunt permise in tribunal.


Direct link Reply with quote
 

Susanna & Christian Popescu GbR
Germany
Local time: 22:25
Romanian to German
+ ...
Rămân la ideea mea fixă... Mar 5, 2009

OvidiuKatz wrote:

Pentru liniştea mea, am întrebat o avocată referitor la răspunderea traducătorului autorizat în caz de traducere a unor înscrisuri false. Culmea este că mi-a dat un răspuns asemănător celor date de BigBen şi respectiv de Lee mai sus. Mai exact:

"Salut,
situatia este simpla, traducatorul nu pateste nimic, el raspunde doar de corectitudinea si fidelitatea traducerii
nici notarul nu raspunde pentru ca el autentifica traducerea si nu documentul falsificat.

judecatorul sau functionarul care a solicitat documentul este obligat sa ii verifice autenticitatea si de asemenea partea adversa il poate contesta . Singurul care raspunde pt ca actul e fals este cel care se foloseste de el sau cel care l/a falsificat pt el daca poate fi descoperit."


Nu ştiu ce să mai spun, Ovidiu, dar eu cânt melodia asta de prin 2004...

http://www.proz.com/forum/romanian/19060-[autorizaţie_mj]_proiect_de_modificare_a_legii_traducatorilor.html#126690

http://www.proz.com/forum/romanian/52048-[autorizaţie_mj]_ce_rost_mai_are_autorizarea_ca_traducător_dacă.html#392432

http://www.proz.com/forum/romanian/97066-alegere_forma_juridica_pfa_srl-page4.html#1034174

Atunci când ai în faţă un fals evident, nu te opreşte nimeni pe lumea asta să refuzi efectuarea traducerii. Punct. În acest context nu văd absolut nici un motiv întemeiat pentru care continui să pledezi pentru desfăşurarea activităţii traducătorului autorizat sub sutana notarului. Independenţa traducătorului autorizat ŞI faţă de acesta - fiindcă în ce priveşte colaborarea cu SRL-urile ţi-ai precizat poziţia - ar consolida statutul şi respectul traducătorului în societate şi, nu în ultimul rând - aici mă repet -, ar scuti oamenii de drumuri şi de bani aruncaţi unei categorii care, în fapt, nu are nici în clin, nici în mânecă cu traducerile.

A, şi încă ceva:
OvidiuKatz wrote:
"Salut, situatia este simpla, (...) nici notarul nu raspunde pentru ca el autentifica traducerea si nu documentul falsificat.


Greşit: Notarul nu autentifică traducerea! Nici măcar n-o certifică. El doar confirmă că tu eşti traducător autorizat (de parcă prin aplicarea ştampilei tale cu nr. şi data eliberării autorizaţiei n-ai putea confirma singur) şi că semnătura aplicată este, într-adevăr, a ta. Asta ar fi trebuit s-o ştie şi doamna avocat...


[Edited at 2009-03-06 09:50 GMT]


Direct link Reply with quote
 

Susanna & Christian Popescu GbR
Germany
Local time: 22:25
Romanian to German
+ ...
Un link util cu un text interesant Mar 6, 2009

Uite că o mai spun şi alţii. Mai explicit, pe textele de lege existente, şi mai convingător decât mine:

http://www.dreptonline.ro/articole/articol.php?id_articol=4


Direct link Reply with quote
 
Big Ben
Local time: 23:25
Romanian to English
False probleme ... Mar 8, 2009

Christian.. !

Nu te mai obosi ca in mod cert Ovidiu nu va intelege! Daca inversunarea lui impotriva birourilor de traduceri mi-o explic prin faptul ca il afecteaza in mod direct la buzunar (mediul concurential s-a rasfrint in cota lui mai mica de piata, venituri scazute, etc), parteneriatul asta mult dorit si promovat de el cu notarii nu-l inteleg... Poate imi explica si mie cineva de ce si-ar dori o persoana care practica o meserie oarecare sa devina dependent profesional de reprezentantii altei profesii?!! De ce eu ca traducator ar trebui sa depind de cineva, in speta de onorabilii domni notari?!! Care e logica?! Ce avantaje as avea eu ca traducator?!!! Cine imi garanteaza mie ca eu voi primi comenzi pentru traduceri, ca notarii vor apela la serviciile mele si nu vor dirija comenzile exclusiv spre anumiti traducatori, cu relatii sus puse?!! Eu nu-mi doresc sa ajung sa ma rog de nimeni sa imi dea si mie ceva de tradus. Imi promovez singur serviciile, imi caut singur clienti, nu vreau sa stau pe la usile notariatelor doar-doar s-o indura si de mine domnu' notar sa-mi dea ceva de tradus...

Un alt aspect care ma deranjeaza pe mine este faptul ca Ovidiu incearca, prin orice modalitati, sa isi promoveze ideile lui despre notari si sa loveasca in imaginea birourilor de traduceri. Indiferent ca exista sau nu o legatura cu subiectul, el ajunge la discutii despre "birourile exploatatoare". Ce nu stie Ovidiu, sau se face ca nu stie, e faptul ca multe din aceste birouri apartin colegilor lui traducatori autorizati MJ. Sint fosti PFA care si-au extins domeniul de activitate facind pasul de la PFA la SRL. "Exploatatorii" sint de fapt persoane avind aceeasi pregatire ca si el, aceeasi calificare. Ca exista si patroni de birouri care nu au pregatire in domeniu, nu au studii superioare, etc, e adevarat. Dar acestia sint putini si in general activitatea de traduceri este pentru ei o activitate conexa, nu fac numai aceasta activitate. In plus, acestia apar si dispar de pe piata, speculind doar momentul, de cele mai multe ori testind piata. Pentru Ovidiu acest aspect nu conteaza si continua campania de denigrare a birourilor de traduceri, bagind pe toata lumea in aceiasi oala. Si apoi se mira de ce i-a scazut cota de piata si lumea nu il contacteaza pentru colaborari...

S-a mers pina acolo incit Ovidiu inventeaza subiecte gen prezentul topic, care s-a vazut clar, e un balon de sapun, o falsa problema, care nu are nicio baza reala. E un pretext pentru Ovidiu sa creeze panica, sa laude nu stiu ce asociatie si sa-si promoveze din nou teoriile sale.

Ovidiu.. multumim, am inteles.. noroc cu tine ca ne-ai atras atentia ca altfel infundam toti puscaria!:)


Direct link Reply with quote
 

Elvira Daraban  Identity Verified
Local time: 23:25
French to Romanian
+ ...
discuţii profesionale Mar 9, 2009

@Ovidiu: în acest caz, nu ai dreptate. Ca şi traducători, nu avem nici calificarea, nici căderea de a aprecia dacă un document este fals sau nu. Putem să refuzăm traducerea sau să o facem, neavând nici un fel de răspundere juridică în cazul în care traducerea este exactă şi conformă documentului prezentat de client. Eu, personal, dacă îmi zdrăngăne înscrisul a fals, îl refuz.

@BigBen: în ciuda faptul că, în cazul de faţă, Ovidiu nu are dreptate, nu se justifică în nici un fel lansarea de speculaţii privind originile atitudinii lui. Opţiunile şi părerile personale ale fiecăruia pot să fie corecte sau greşite, dar acest lucru nu ne dă dreptul să emitem comentarii privind sursa acestor opţiuni şi păreri.


Direct link Reply with quote
 
Big Ben
Local time: 23:25
Romanian to English
Speculatii?! Mar 9, 2009

Elvira...

A iti exprima o optiune personala e una! A afirma public ca "... majoritatea acestor făcături vin prin birouri de traduceri, că ştiu şi jmekerii că acolo secretarele majoritatea habar nu au de acte şi că iau orice la tradus numai să nu le certe şefii că au pierdut vreo comandă şi chiar vreun client" e jignitor! Si nu e prima data cind Ovidiu se avinta sa faca asemenea afirmatii calomnioase.

Deschizi un topic despre falsuri, creezi o falsa problema intentionat sau din necunoasterea legislatiei, pleci de la o ipotetica problema a falsurilor si 3 aliniate mai jos faci afirmatii grave la adresa activitatii "majoritatii" birourilor de traduceri. Tie ti se pare corecta aceasta asociere a uzului de fals cu birourile de traduceri?!! Ce legatura au birourile de traduceri cu aceste falsuri ?!! Nu sint tot niste speculatii ?!!!

In ceea ce priveste afirmatiile lui Ovidiu, eu nu cred ca mai e cineva pe acest forum care sa creada ca aceste postari, indreptate clar impotriva birourilor de traduceri, sint pur intimplatoare. Intimplator e 1 data, de 2 ori, de 3 ... dar pe toate firele de discutie, indiferent ca au sau nu legatura cu subiectul, se ajunge la JOS cu birourile exploatatoare - SUS cu dragii de notari! Intimplatoare nu e nici ridicarea in slavi a notarilor si mentionarea laudativa a unei asociatii a traducatorilor in mod repetat. E cel putin o metoda de promovare a unora si de defaimare a altora, ca sa nu zic mai mult...!

[Edited at 2009-03-09 11:36 GMT]


Direct link Reply with quote
 

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 23:25
German to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Lămuriri Mar 11, 2009

În sfârşit apuc să mai scriu şi eu câte ceva aici pe forum, fiindcă, în ciuda faptului că Big Ben afirmă că nu aş avea de lucru, că mi-aş pierde clienţii şi alte afirmaţii absolut gratuite legate de situaţia mea financiară, eu zilele astea nu mi-am văzut capul de treabă. Citesc şi nu îmi vine a crede până unde poate merge imaginaţia unora, mai precis a lui Big Ben: adică dacă scrii pe un forum liber şi independent de nişte probleme, gata, imediat el se simte atacat; chiar dacă totul este prezentat la modul general, el se simte cu musca pe căciulă, de parcă ar avea motive în acest sens.

Big Ben, a afirma că aş fi inventat o falsă problemă şi că aş fi deschis acest topic special ca să scriu contra SRLurilor de traduceri este ca şi cum m-aş apuca eu să afirm că ai fi inventat o falsă problemă şi ai fi deschis special topicul ăla cu criza economică pentru a trage jarul la turta SRLurilor şi pentru a te plânge că e criză şi a justifica de ce nu dau SRLurile mai mult pe pagină la traducătorii autorizaţi cu care colaborează. Eu însă nu vin cu asemenea afirmaţie gratuită, dovadă că nici pe firul respectiv nu am scris nimic; mi s-a părut că n-are sens, fiindcă soluţia am tot dat-o la problemele noastre şi e bună pe orice vreme, şi pe criză şi pe necriză, şi la bine şi la rău. Dar dacă tot veni vorba acum de topicul cu pricina, nu pot să nu zic câteva lucruri, nu cu răutate, ci cu gânduri bune. Când zici că dai la oameni 10 milioane vechi pe lună şi mai apoi te plângi că îţi pleacă 3 oameni de bază, e clar că oamenilor nu le ajung banii şi e firesc, pe scumpetea asta; din două una, ori nu le dai lucrări suficiente, ceea ce contrazice afirmaţiile de pe alte topicuri cum că dacă lucrezi cu SRLuri eşti lipsit de griji, fiindcă SRLurile îţi dau lucrări pe bandă rulantă; înseamnă că totuşi lucrările nu vin pe bandă rulantă, şi am mai zis asta; ori chiar dacă vin lucrări pe bandă rulantă, înseamnă că preţul pe pagină trebuie să fie foarte mic, de să nu le ajungă oamenilor banii. Ori ambele. Soluţii există: să nu mai lucrezi pe datorie şi mai ales să iei exemplul super- şi hipermarketurilor de care pomeneai şi care cresc preţurile, nicidecum nu le scad. Dar soluţia optimă este aplicarea la sânge a Anexei 4 la clienţii finali: eu dacă aş avea birou – deşi nu îmi doresc să am - dar dacă aş avea, aş afişa-o acolo, în sediu, sa dea cu ochii de ea toată lumea. Nici nu ştii ce putere de convingere are: toată lumea când o vede cu semnături şi sigilii oficiale şi de al UNNPR şi de la MJ, nimeni nu o pune la îndoială, nici nu ştii ce greutate are. Datorită ei trăim mai bine, noi, cei care o aplicăm, şi dacă nu ar exista dumperi care să ia mult sub ea, am putea scoate şi mai mult decât prevede ea. Dar chiar şi cu ea tot e bine: de curând am scos 180 ron pe o sentinţă de divorţ de 3 pagini, datorită ei. Nu, nu am luat 60 ron pe pagină, că nimeni în vecii vecilor nu cred că îmi dădea atâta, vreau să zic aici în România; nu, am cerut 20 ron / pagina la client persoană fizică, plus 50% taxa de urgenţă pt. 24 – 48 ore, fiindcă i-am făcut omului traducerea de pe o zi pe alta. Deci 30 ron pagina pt. un exemplar şi unul pt. arhiva notarului, total 90 ron. Numai că partea a vrut 4 exemplare legalizate, aşa că i-am mai luat la celelalte 3 exemplare câte 10 ron pe pagină, total 90 ron. Deci 4 exemplare legalizate la o sentinţă de divorţ de 3 pagini 180 ron, exact conform Anexei 4. Este perfect legal. De asta nu înţeleg de ce Big Ben şi nu numai, am cunoscut şi local patroni de SRLuri de traduceri care sunt foarte înverşunaţi contra Anexei 4 şi tot zic de concurenţă, de piaţă liberă şi alte de astea; păi aşa mori de foame şi îi omori şi pe traducătorii autorizaţi cu care colaborezi. Asta e hiba cea mai mare la SRLuri: dorinţa de a avea preţ cât mai mic, dar niciodată asta nu se poate, sau oricum nu veşnic, azi eşti tu cel mai ieftin, mâine ieftineşte altcineva mai mult decât tine, poimâine altcineva mai mult decât ăla şi tot aşa. Nu ştiu de ce mulţi dintre SRLişti nu văd cu ochi buni Anexa 4 şi unii chiar ar vrea-o desfiinţată. Adică practic ei vor să moară capra vecinului cel bun, notarul public, care e cumsecade şi ne lasă să mulgem şi noi capra lui, care de fapt e ditamai vaca, e foarte mănoasă, produce mult şi ne ajunge tuturor. Păi decât să vrei să moară capra / vaca vecinului, nu mai bine ai grijă şi tu de ea, să fie sănătoasă şi voinică, să o mulgi şi tu şi să profiţi de ea? Eu aşa fac şi de aia mi-e bine. Fără capra vecinului – Anexa 4 – eu precis aş muri de foame, fiindcă de unul singur nu cred că aş coate atâta pe pagină cât prevede ea. Înainte da, până în 2005, când era piaţa bună şi preţuri mai mari decât Anexa 4, dar acuma sigur nu, fără ea mărturisesc că aş muri de foame. Mai ales acuma, pe vreme de criză, Anexa 4 este soluţia globală care ar rezolva problemele tuturor: dacă toată lumea ar aplica-o şi nu ar mai exista dumperi, clienţii nu ar avea încotro şi după ce ar bate tot oraşul, tot cât zice Anexa 4 ar plăti, oriunde s-ar duce cu actele la tradus. Iar pe viitor or să ţină minte şi n-or să mai umble un oraş întreg, vin direct la tine, dacă eşti aproape, fiindcă or să ştie că n-au de ce umbla, că mai ieftin nu este. Aşa e şi la notari şi uite ce bine merge.

Scuze pt. off-topicul de adineauri despre firul cu criza; revenind la topicul cu falsurile, acuzaţia a lui Big Ben cum că aş fi deschis acest topic inventând o falsă problemă ca să fac reclamă unei anumite asociaţii de traducători şi ca să mă leg de SRLurile exploatatoare este absolut nefondată. Niciunde în tot cuprinsul postărilor mele de pe acest topic - deci nu de pe alte topicuri - nu apare vreo referire la vreo asociaţie de traducători, fapt verificabil; de asemenea, nimeni nu poate afirma că aş fi modificat mesajele, fiindcă sunt vechi, iar modificarea mesajelor este permisă numai timp de 24 de ore de la postarea mesajului, iar după aceea, modificarea nu mai este posibilă. De asemenea, sigur nu am scris niciunde în acest topic că SRLurile de traduceri sunt exploatatoare; da, aşa este, SRLurile sunt exploatatoare, dar nu asta era tema topicului şi de asta niciunde pe topic nu apare asta; că am scris asta pe alte topicuri, ok, dar nu pe acesta. Că SRLurile de traduceri de cele mai multe ori sunt incompetente, din moment ce nu angajează personal de secretariat care să fie musai cu studii superioare terminate sau în curs de finalizare, cunoscător de minim 2 limbi străine şi musai bine instruit şi priceput la acte, ca să nu ia orice de la clienţi, asta iarăşi nu este o noutate. Că majoritatea falsurilor vin la tradus prin birouri de traduceri şi mai puţin direct la traducătorii autorizaţi PFA, asta iarăşi nu e o noutate; de asemenea, nu e nici calomnie, este un fapt, pentru că se întâmplă pe bune; nu am afirmat că numai prin SRLuri ar veni falsuri la tradus; dimpotrivă, am scris clar că deşi există o asemenea predispoziţie la jmekerii care produc aceste falsuri, "asta nu înseamnă că jmekerii nu încearcă şi la PFAuri cu făcături de astea." Şi mie mi-au mai venit făcături şi direct, dar foarte puţine, categoric foarte puţine în comparaţie cu cele care mi-au venit de la SRLuri. E explicabil acest lucru, fiindcă dintre clienţii mei direcţi, peste 80% sunt de la notariate şi cabinete de avocaţi, care în principal trimit ori acte făcute de ei, care sigur sunt originale, că altfel nu au cum să fie, ori acte de-ale părţii, deci ale clientului lor, care iarăşi sunt ok, că doar le văd şi ei. Un singur caz de acte dubioase am avut până acum de la notariatul de lângă mine, mai de mult, acum câţiva ani, când trimiseseră la mine acasă o clientă cu nişte acte de studiu din SUA, care nu aveau ce le trebuie: oricine le putea face pe calculator, fiindcă nu aveau nicio semnătură, nici de la învăţător/ -oare, nici de la directorul / -oarea şcolii, nicio ştampilă a şcolii, timbru sec sau ceva, un antet sau altceva care să individualizeze actele, nici precizarea că sunt tehnoredactate computerizat şi sunt valabile fără semnătură. Am sunat notariatul şi am povestit ce are băbuţa respectivă şi mi-au zis că dacă e aşa, să nu le fac, mi-au explicat că ei nu i-au văzut actele şi că atunci când le-a zis că vrea traducere acte de studiu, i-a trimis direct la mine, fără să îi ceară hârtiile, gândindu-se că oricum le aduc eu când vin cu traducerile la legalizat. Au şi zis să o trimit înapoi la ei la notariat că o lămuresc ei ce şi cum. În rest, nu am mai avut nicio problemă până acuma nici de la notariate, nici de la cabinete de avocat; ele nu trimit falsuri, că nu au de unde.

Cât despre afirmaţia lui Big Ben că aş fi inventat problema falsurilor, iarăşi este o afirmaţie gratuită: acele hârtii există, sau cel puţin au existat până de curând; nu le-am inventat eu, nu le-am făcut eu; chiar îmi doresc să nu fi avut de a face cu aşa ceva. În format original - adică pe hârtie - le-au văzut mai multe persoane în afară de mine: doi notari publici, două secretare de notariat, plus cele două secretare de la biroul de traduceri care mi le-a dat în lucru.

Cum spuneam: şi înainte veneau din an în paşte falsuri la tradus, şi când lucram cu alte birouri de traduceri şi acceptam să îmi trimită documente pe mail; veneau nu numai acte de maşină false, ci şi diverse altele: procuri şi declaraţii false sau cel puţin dubioase am avut de mai multe ori, am avut şi un certificat de schimbare nume, care de fapt era o simplă declaraţie semnată a persoanei în cauză, cu nişte semnături de martori pe care le putea face oricine, nelegalizat la notariat, cu tăieturi, şi xerox, nu original, de nici nu se vede bine partea de sus, fiindcă nu a ieşit la xerox; nu ştiu în alte ţări cum este, dar actul ăsta e din Canada, iar din Canada - Ontario am avut un act în regulă de schimbare de nume de la Starea Civilă, un certificat autentic, bilingv, şi în englez– şi în franceză, care era ok, nu ca asta; iar în alte ţări, inclusiv la noi, schimbarea de nume se face prin hotărâre judecătorească, prin dispoziţie a Consiliului Judeţean, etc., deci nicidecum prin simpla declaraţie a părţii; de asta m-am şi speriat foarte rău când l-am primit pe ăsta la tradus, mai de mult, pe mail, de la un birou de traduceri şi am refuzat efectuarea traducerii şi legalizarea ei sub semnătura mea:

http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=ym4cyzyoqhj&thumb=6

Iată şi un exemplu de procură falsă; modelul ăsta pe care eu îl numesc "Pană Albastră" am avut mai multe şi o vreme dispăruseră, dar recent am aflat de la colegi că iarăşi au apărut procuri similare prin oraş. Toate vin chipurile de la acelaşi notar german Lars Liebing din Schwabach, care există pe bune, că am făcut cercetări pe net în acest sens şi figurează în tabloul notarilor de pe siteul Camerei Federale a Notarilor din Germania (Bundesnotarkammer), dar e un birou de notari asociaţi (Notare in Sozietät Lars Liebing & Maximilian Hac), iar pe act nu apare acest lucru, deşi normal era să apară; sigiliul notarial pare ok, dar de pe scan nu ştii sigur dacă chiar este aplicat sau e scos şi el la imprimantă; am contactat notarul via e-mail să îmi confirme autenticitatea procurii, fiindcă am dreptul să ştiu ce traduc, iar omul mi-a infirmat autenticitatea, a recunoscut că ştampila e a lui sau seamănă foarte bine cu a lui, dar semnătura categoric nu-i aparţine şi nici modelul ăsta multilingv cu pană albastră nu-i aparţine şi că în viaţa lui nu şi-a scris actele pe asemenea foi. De asemenea, se vede că actul are şi greşeli care sunt tipice greşeli de scanare, de OCR, e multilingv, nu are nici număr de încheiere de legalizare (UR-Nummer), nu are nici formula de legalizare prin care notarul identifică partea şi confirmă că semnătura este a părţii, este autentică şi dată în faţa lui. Iar conţinutul procurii este foarte dubios: mandantul domiciliat în Geneva, nu se opreşte până în Schwabach – Germania la notariat să facă o procură prin care îl împuterniceşte pe un cetăţean român să îi folosească maşina şi să efectueze cu ea călătorii în străinătate, fără a se preciza exact care sunt ţările străine unde se duce cu ea şi fără a se preciza perioada călătoriilor, perioada de valabilitate a procurii sau menţiunea că este valabilă până la revocare printr-un alt act autentic:

http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=y5zykzeagwg&thumb=6

Sau asta, o declaraţie sub semnătură privată, cică pt. folosire la divorţul fiului declarantei, plină de tăieturi şi ştersături, scris cvasi-ilizibil, nici măcar numele persoanelor nu sunt cu majuscule şi nu se înţeleg bine, nedatată, la care partea a vrut traducere legalizată; iarăşi m-am speriat rău când am văzut-o şi pe asta şi urgent am sunat biroul care a putut să ia aşa ceva de la clientă - eu nu aş fi luat până-i hăul aşa ceva, dacă venea direct la mine – şi am zis că aşa ceva nu este act, ci o ciornă, cel mult, şi dacă vrea traducere legalizată, ok, îi facem, dar du după asta; asta nu-i de-a o lua şi precis că dacă era dusă la notariat, nici notariatul categoric că nu i-o lua:

http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=y44konmv1yz&thumb=6

Deci am zis biroului de traduceri la telefon să zică părţii că mai întâi merge la notariat şi dă acolo declaraţie în formă autentică, şi cu dată pusă de notariat, şi cu identificarea părţii, să nu zică mai apoi că nu ea a dat declaraţia asta; notariatul i-o autentifică, îi pune pe ea sigiliul notarial, timbru sec, semnătura notarului public, tot ce trebuie şi abia pe aia i-o traducem; cert e că asta nu s-a întâmplat, sau cel puţin mie biroul nu mi-a trimis actul în varianta notarială, în formă autentică.

Cert este că înainte nu erau aşa dese cazuri ca acestea; în schimb, în ultima vreme, exact ce ziceam: de când cu Ordonanţa Guvernului nr. 7/2009, s-au înmulţit foarte mult falsurile la acte de maşină, a început să plouă cu acte de vânzare-cumpărare false, de asta am zis că nu-i a bună şi am deschis acest topic pe care am pus câteva exemple, să le vadă lumea şi să ştie că sunt falsuri. Ce am observat este că în cazurile astea noi cu ordonanţa, făcături vin nu la maşini bune, de 1, 2 sau 3 ani vechime, nu, ci la rable, deci numai la maşini foarte vechi, de peste 10 ani; pe astea le iau samsarii aproape de pomană, dacă nu chiar de pomană, caz în care taxa de poluare oricum ar fi mai mare decât suma dată pe maşină şi se oftică. De aia "fabrică" asemenea acte false de vânzare-cumpărare chipurile între persoane fizice, pe care trec din burtă la vânzător ultimul proprietar din cartea de identitate a maşinii, deşi nici nu l-au văzut la faţă pe ăla, iar actul fals este cu data mai veche de 15 decembrie 2005, fiindcă ordonanţa prevede taxa X pt. maşinile cumpărate până la acea dată şi 2X pt. maşinile achiziţionate ulterior. De aia plouă acuma cu acte cu data anterioară zilei de 15 decembrie 2008. Aşa se explică şi factura care mi-a venit întâi cu data de 29 decembrie 2008, împreună cu cartea de identitate, iar mai apoi, după vreo 2 săptămâni sau aşa ceva, deci oricum ulterior, mi-a mai venit o dată doar factura, în altă variantă, cu data de 11 decembrie, ca să fie data înainte de 15 decembrie 2008 şi să plătească taxa de poluare la jumătate.

Cum ziceam: efectuarea unei asemenea traduceri îţi poate aduce o încadrare la complicitate la uz de fals. Draga Lee, la noi în Codul Penal nu trebuie să iei foloase / beneficii pe lângă plata pt. traducere ca să fii considerat complice; este de ajuns să existe intenţia de a ajuta pe cineva la comiterea de infracţiuni şi ăla eşti, nu contează dacă ai primit ceva în schimb sau nu. Actualmente, Codul Penal din România este în schimbare, versiunea veche a cam fost retrasă de pe net de peste tot, iar versiunea nouă încă nu e; există în schimb proiectul de con penal pe situl MJ, pe care guvernul l-a adoptat la 25 februarie 2009. Art. 48 din el defineşte complicele:

CAPITOLUL VI AUTORUL ŞI PARTICIPANŢII

Art. 48 Complicele
(1) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Iar art. 49 zice de pedeapsa pt. complicitate că e aceeaşi ca a autorului infracţiunii:

Art. 49 Pedeapsa în cazul participanţilor
Coautorul, instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu intenţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 74.

Deci la complicitate la uzul de fals rişti să iei cât cel care foloseşte falsul, cum arată art. 327 din proiectul de cod penal, care e identic cu fostul art. 291 din vechiul cod penal, dacă ei dovedesc că ai făcut traducerea cu intenţia ca partea să o folosească – altă intenţie care ar putea fi? – deci nu văd cum poţi dovedi lipsa intenţiei la o traducere, care este un act intenţional, volitiv, nu se întâmplă să se facă traducerea de una singură şi nu poţi să zici că ai făcut-o din greşeală, fără intenţie:

Art. 327 Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Aici este proiectul noului cod penal, care cât de curând o să între în vigoare:

http://www.just.ro/Sections/PrimaPagina_MeniuDreapta/noulcodpenal/tabid/940/Default.aspx

Despre refuzul efectuării unor asemenea traduceri, el nu este prevăzut de lege; sigur că ai dreptul să refuzi, dar nu ai şi obligaţia; eu de pildă refuz să fac traducerea, dacă văd că actul e fals şi / sau conţinutul lui contravine legii sau bunelor moravuri sau e dubios. Dar dacă unii traducători autorizaţi nu refuză? Din varii motive: ori fiindcă le trebuie musai banii respectivi pe traducere, ori fiindcă nu îşi dau seama că nu e în regulă actul respectiv, poate nici nu se gândesc la asta. Deci iată că se adevereşte ce zic: având în vedere că legislaţia referitoare la traducătorii autorizaţi nu conţine nicio prevedere despre ce trebuie făcut în astfel de cazuri, legalmente singurul care este în stare şi de fapt este obligat să oprească folosirea traducerii şi a înscrisului cu probleme, iar în cazurile astea auto, să oprească uzul de fals, este notarul public, care are obligaţia, deci nu doar dreptul, ci obligaţia, să refuze legalizarea semnăturii traducătorului dacă actul contravine legii sau bunelor moravuri. Punctul 19 din Anexa 1 ("Instrucţiuni privind efectuarea şi legalizarea traducerilor în cadrul activităţii notarilor publici") la OMJ nr. 233/C/1996 zice clar:

"19. Notarul public este obligat să verifice cuprinsul înscrisului tradus şi va refuza legalizarea semnăturii traducătorului dacă textul contravine legii sau bunelor moravuri."

Din fericire, la noi in C-ţa e bine, în sensul că notarii chiar îşi fac datoria cumsecade şi nu legalizează semnătura traducătorului autorizat în cazuri din astea cu probleme, la acte care contravin legii. Iar autorităţile de la noi cer traduceri legalizate la notariat obligatoriu, conform legii. Din păcate, în unele localităţi s-a ajuns la situaţia de efectuare de traduceri de înscrisuri de către SRLuri de traduceri, semnate şi ştampilate de SRLuri de traduceri, ca mai jos:

http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=mzcwzm1mode&thumb=6

http://www.mediafire.com/imageview.php?quickkey=2yw0zif5zkt&thumb=6

Actul original e scanat de mine, fiindcă l-am luat acasă la tradus, iar traducerea acestuia efectuată de altcineva este trasă la xerox de notariat, prin bunăvoinţa părţii păgubite, care a fost de acord cu tragerea la xerox. Adică partea, o firmă din C-ţa, a cumpărat maşina de mai sus nu direct din Germania, ci prin intermediar, o firmă din România, din Tg. Secuiesc, iar acea firmă s-a ocupat şi de darea actelor maşinii la tradus, dându-i părţii traduceri precum cea de mai sus: neefectuată sau în orice caz nesemnată şi neştampilată de traducător autorizat, cu ştampilă rotundă de SRL şi cu o semnătură indescifrabilă fără un scris al numelui în clar, ca să se ştie a cui este şi fără menţiunea calităţii persoanei care face traducerea. De asemenea, nu numai că este nelegalizată la notariat şi implicit este fără formula de legalizare conform legii, este şi fără formula de certificare a traducătorului autorizat şi are menţinea traducere on-line, care nu este nicăieri în lege. Deci firma intermediară din Tg. Secuiesc a dat părţii asemenea traduceri după cartea de identitate a maşinii, factura de cumpărare şi talonul maşinii; nu i-au dat factura în original, ci un xerox color, originalul păstrându-l pt. contabilitatea lor; i-au dat o factură de la ei. Omul nu a ştiut ce-i trebuie, că nu se pricepea, era prima maşină străină cumpărată, a crezut vrăjeala că asemenea traduceri cu ştampilă de SRL sunt la fel de valabile ca şi cele semnate şi ştampilate de traducător autorizat şi legalizate de notar public. A ajuns în C-ţa şi nu şi-a putut rezolva treaba cu traducerile astea: la poliţie acuma nu mai se cer traduceri, dar organul fiscal pt. taxa asta de poluare cere obligatoriu traduceri legalizate. Nu i-au luat traducerile astea fiindcă nu aveau legalizare la notariat. Aşa că omul a căutat traducător în C-ţa şi a ajuns la mine. Când m-am întâlnit cu el la notariat să îmi dea ce are de tradus şi să ştie unde să vină să le ia, mi-a zis că are deja traduceri de la Tg. Secuiesc şi a întrebat dacă nu pot fi legalizate alea; doamna notar s-a minunat când le-a văzut şi i-a zis clar că nu: fiindcă notarul nu legalizează semnătura şi ştampila de SRL, ci de traducător autorizat, care musai să aibă specimen de semnătură depus la biroul lor notarial sau să se prezinte personal cu autorizaţia de la MJ, iar traducerea musai să aibă formula conform legii. Deci i-am mai făcut încă o dată traducerea la cartea de identitate, cumsecade, inclusiv punctul 25, care nu era bine, i-am luat 50 ron pe ea în regim de ultraurgenţă, talonul maşinii nu i l-am mai făcut (Fahrzeugschein), că la noi nu se cere şi ăla, iar factura xerox color a zis şi doamna notar că din moment ce nu o are în original, nu se poate face şi că firma din Tg. Secuiesc trebuia să-i fi făcut şi să-i fi dat o copie legalizată la un notar din Tg. Secuiesc şi aia să o fi dat la tradus aici în C-ţa.

Deci actele de mai sus sunt ilegale, fiindcă trebuiau traduse de un traducător autorizat şi legalizate de un notar public, iar SRLul cu pricina a trecut peste amândouă cu de la sine putere şi contrar legii. Nici traducătorul autorizat însuşi nu putea da actul aşa, fără legalizare la notariat, fiindcă în România, noţiunea de traducător jurat lipseşte cu desăvârşire din dreptul românesc. A fost un proiect de lege a traducătorilor juraţi în 2006, care a fost respins în unanimitate de parlament, iar argumentul principal a fost exact acesta: dreptul românesc nu are noţiunea de traducător jurat, iar alte motive de respingere au fost discriminarea cetăţenilor UE în practicarea acestei profesii, precum şi stabilirea preţurilor pe pagină exclusiv de către piaţa liberă, pe bază de cerere şi ofertă.

Prin urmare, cu excepţia traducerilor efectuate de traducătorii autorizaţi pt. MJ, CSM, DNA, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţe şi organe de urmărire penală, care pun ele ştampila lor pe act, deci actul nu rămâne oricum numai cu semnătura şi ştampila traducătorului autorizat, în rest, în absolut toate cazurile se legalizează la notariat obligatoriu semnătura traducătorului autorizat, singura excepţie admisă de textul art. 94 din Legea nr. 36/1995 fiind atunci când traducerea nu a fost efectuată de traducător autorizat, ci de însuşi notarul public autorizat să facă şi traduceri. La noi se aplică Legea nr. 36/1995 cu modificările şi completările ulterioare - legea notarilor publici şi a activităţii notariale în ceea ce priveşte efectuarea traducerilor de înscrisuri. Legea 178/1997, cum zice şi omul de pe linkul dat de Christian (http://www.dreptonline.ro/articole/articol.php?id_articol=4), da, este ulterioară Legii nr. 36/1995, dar nu numai că nu o abrogă şi nici nu o modifică, restrânge etc., ci prevede că se aplică în continuare, precum şi OMJ 233/C/1996, cel cu instrucţiuni. Concret: art. 1 alin. 3 din Legea 178/1997 spune clar:

"(3) Birourile notarilor publici utilizeaza interpreti si traducatori in conditiile stabilite de Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995."

De asemenea, art. 18 şi 19 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii 178/1997 spune cam acelaşi lucru:

ART. 18
Utilizarea interpretilor si a traducatorilor de catre notari publici, avocati sau executori judecatoresti, in scopul exercitarii profesiei, se efectueaza in conditiile prevazute de actele normative care reglementeaza activitatile acestor categorii de profesii.

ART. 19
Prevederile Ordinului ministrului justitiei nr. 233/C/1996 pentru completarea Regulamentului de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 710/C/1995, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 37 din 21 februarie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, in masura in care nu contravin prevederilor prezentului regulament, vor putea fi aplicate.

Deci practic Legea 178/1997, cum zice şi titlul ei, "Legea nr. 178/1997 - Lege pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, ei bine, legea asta nu reglementează decât autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de organele menţionate, nu şi efectuarea traducerilor de către aceştia. Mai mult, Legea nr. 178/1997 nu duce la anularea competenţei notarilor publici de a efectua traduceri de înscrisuri cf. art. 8 lit. j din Legea nr. 36/1995 şi implicit nu anulează competenţa BNPurilor în acest sens, care a rămas aceeaşi cu a fostelor notariate de stat în ce priveşte traducerile de înscrisuri. Practic, efectuarea şi legalizarea traducerilor intră în competenţa notarilor publici, ele ambele, deci şi efectuarea, şi legalizarea, sunt activitate notarială. Conform aceleiaşi Legi nr. 36/1995 şi a Regulamentului de punere în aplicare a acesteia, activitatea notarială se exercită de către notarii publici în cadrul unui birou, deci iată că BNPul are competenţa dată de lege să efectueze traduceri de înscrisuri, iar această activitate este exercitată de notarii publici care ştiu limbi străine şi sunt autorizaţi ca traducători, sau de traducători autorizaţi, care sunt fie interni – angajaţi ai notariatului- fie externi - liber-profesionişti, în sensul punctului 5 din Anexa 1 la OMJ 233/C/1996 de completare a Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995. Deci oricum prin lege, în continuare actualmente traducătorul şi interpretul autorizat este legat de notarul public, dar asta e bine, asta nu e rău. Asta aduce avantaje şi în sensul că s-ar lucra numai conform legii, fără încălcări ale acesteia, s-ar lua la tradus numai acte care sunt în regulă, s-ar elimina bună parte din riscurile de fals şi uz de fals şi de acte care contravin legii sau bunelor moravuri, s-ar economisi banii cheltuiţi inutil pe chirie pe un sediu propriu al traducătorului autorizat, fiindcă s-ar folosi sediile notariatelor pt. colectare / predare de documente şi traduceri şi s-ar câştiga incomparabil mai bine pe pagină.

Munca pentru notariate oricum este obligatorie pentru traducătorul autorizat, cum reiese şi:

- din cuprinsul autorizaţiei de la MJ:

"In temeiul art. 4 din Legea nr. 178/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 305 din 10 noiembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, Ministerul Justitiei, prin Ordinul nr. .../... autorizeaza pe domnul / doamna ..., fiul / fiica lui ... si ... nascut / nascuta la data de ... in localitatea ..., jud. ..., cod numeric personal ..., ca traducator si interpret pentru limba / limbile ..., sa efectueze traduceri pentru Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justitiei, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, organele de urmarire penala,instantele judecatoresti, birourile notarilor publici, avocati si executori judecatoresti."

- din cuprinsul şi de fapt din chiar însuşi titlul Legii nr. 178/1997 - Lege pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti.

Aceste instituţii au dreptul să folosească traducători şi interpreţi autorizaţi, iar traducătorii şi interpreţii autorizaţi au obligaţia să presteze cu prioritate pentru aceste instituţii, care sunt ale statului, iar statul este prioritate naţională. Şi birourile notarilor publici intră aici: ele nu sunt tocmai de stat, ca pe vremuri, dar oricum notarii publici sunt învestiţi cu autoritate de către stat, iar sigiliul lor nu întâmplător este cu stema ţării în mijloc, exact ca al instituţiilor statului.

A zice că nu vrei să lucrezi prin / pentru notari e cam la fel de grav ca şi a zice că nu vrei să lucrezi pt. instanţe sau poliţie, deşi de bună voie ai cerut MJului să fii autorizat taman şi exact în acest scop.

Mai mult, aceştia ar trebui să ştie de tine, fiindcă eşti pe lista cu traducători autorizaţi de la MJ, iar MJ o trimite mai departe; în acest sens, art. 6 alin. 4 prevede:

(4) Listele se comunica, de asemenea, Ministerului Administratiei si Internelor, Uniunii Nationale a Notarilor Publici, Uniunii Nationale a Barourilor din Romania si Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, care le vor aduce la cunostinta, dupa caz, organelor de cercetare penala din subordine, birourilor notarilor publici, barourilor de avocati si birourilor de executori judecatoresti.

Plus că e şi păgubos să nu vrei să lucrezi pentru notari: notarii publici plătesc cel mai bine; şi chiar dacă s-ar lucra exclusiv prin notariate, deci cei care ar taxa la clientul final ar fi ei, notarii, tot noi am avea de câştigat, fiindcă ei taxează scump, tot mai scump, şi primim mult mai mult decât am putea noi înşine să scoatem sau decât primim de la SRLuri. S-ar aplica Anexa 4, vaca de muls ultraprolifică şi mănoasă care ne hrăneşte pe toţi.

La noi în România nu-i problemă cu distanţa, cu deplasarea la notariat, Christian. În Germania or fi notariate mai rare, cine ştie? La noi nu, sunt muuuulte, în oraşele mari sunt cu zecile, în oraşele mai mici cel puţin 5-6, mai nou şi la ţară sunt notariate şi se tot înfiinţează altele noi, în comune şi chiar şi în sate, deci nu-i problemă că imediat găseşti notariat aproape de tine care să îţi facă legalizări şi să îţi dea şi de lucru. S-au mărit şi se tot măresc numărul de locuri de notar. Cică Ministerul Justiţiei chiar dă mai multe locuri decât cere UNNPR. Nu am verificat asta, e doar din auzite, recunosc. Dar oricum, notariate sunt multe, ai unde să te duci. Banii îi dă partea, nu traducătorul autorizat, deci totul e ok pt. toată lumea. Partea ar plăti mult din cauza notariatului? Nu e aşa: partea în sfârşit ar învăţa valoarea unei traduceri şi în sfârşit ar pricepe că nu ar avea cum să o primească aproape de pomană, ci ar plăti-o la justa ei valoare şi aici în România, aşa cum plăteşte la justa lor valoare orice alte acte notariale: adică fără ţigăneală, exact cât cere notariatul, omul atâta dă şi e ok.

[Bearbeitet am 2009-03-11 05:44 GMT]


Direct link Reply with quote
 

Elvira Daraban  Identity Verified
Local time: 23:25
French to Romanian
+ ...
nu e cazul Mar 11, 2009

big ben,

deşi, în cazul acesta, consider că Ovidiu nu are dreptate, nu cred că este cazul sa te simţi tu atins, personal, de faptul că el n-are încredere in birourile de traduceri. în privinta lor, am şi eu rezerve. la fel cum nu sunt toţi notarii de încredere, nu sunt nici toate birourile de traduceri, iar eu, sinceră să fiu, n-aş avea curajul să lucrez cu un birou care-mi cere încheieri în alb, îmi trimite documente vizibil falsificate şi altele asemenea.

dacă va fi atacat biroul tău, chiar te rog, apără-l. daca nu este, a acuza pe cineva de calomnie, pe baza faptului ca şi-a exprimat o convingere personală, oricât de inexactă şi subiectivă ar fi, nu constituie, în ochii mei, o dovadă de atitudine matură şi civilizată.

sper că am fost suficient de clară de data asta.


Direct link Reply with quote
 

Bogdan Burghelea  Identity Verified
Romania
Local time: 23:25
English to German
+ ...
Din nou, explicaţii necesare Mar 11, 2009

OvidiuKatz wrote:

CAPITOLUL VI AUTORUL ŞI PARTICIPANŢII

Art. 48 Complicele
(1) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Iar art. 49 zice de pedeapsa pt. complicitate că e aceeaşi ca a autorului infracţiunii:

Art. 49 Pedeapsa în cazul participanţilor
Coautorul, instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu intenţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 74.

Deci la complicitate la uzul de fals rişti să iei cât cel care foloseşte falsul, cum arată art. 327 din proiectul de cod penal, care e identic cu fostul art. 291 din vechiul cod penal, dacă ei dovedesc că ai făcut traducerea cu intenţia ca partea să o folosească – altă intenţie care ar putea fi? – deci nu văd cum poţi dovedi lipsa intenţiei la o traducere, care este un act intenţional, volitiv, nu se întâmplă să se facă traducerea de una singură şi nu poţi să zici că ai făcut-o din greşeală, fără intenţie:

Art. 327 Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Aici este proiectul noului cod penal, care cât de curând o să între în vigoare:

http://www.just.ro/Sections/PrimaPagina_MeniuDreapta/noulcodpenal/tabid/940/Default.aspx


Mă bucur preocuparea dumneavoastră pentru chestiuni juridice, mai ales că teoria clasică spune că un om educat musai să ştie şi ceva drept.

Dar, la fel ca şi în cazul altor ştiinţe, şi dreptul şi interpretarea normelor sale respectă anumite reguli.

Pentru cazul de faţă, nu am a face decît nişte scurte observaţii:
a) Chestiunea de fond: După cum se vede din textul legal în art. 48 alin. (1): Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală".

Pentru ca o persoană să fie complice la săvîrşirea unei infracţiuni trebuie: - să fi ştiut că o altă persoană (făptuitorul) săvîrşeşte o infracţiune; - să aibă intenţia de a înlesni săvîrşirea infracţiunii sau de a ajuta la săvîrşirea ei.

Or, dacă la un traducător se prezintă o persoană cu un înscris, chiar xerografiat (copiat), dar care nu permite unui om obişnuit la o examinare normală să îşi dea seama că e fals, nu poate fi acuzat de complicitate la infracţiunea de fals şi uz de fals sau, eventual, înşelăciune.

b) Chestiunea de procedură: În sistemul nostru de drept, ca de altfel în toate sistemele de drept ale ţărilor (cît de cît) civilizate, se aplică principiul "legii penale mai favorabile" şi principiul "in dubio pro reo"*.

Ce înseamnă ele?
- Principiul legii penale mai favorabile înseamă că în evaluarea unei fapte ca fiind infracţiune şi în aplicarea unei pedepse pentru acea faptă, atunci cînd există succesiune de legi în timp, se va aplica legea penală mai favorabilă, adică legea care dezincriminează sau legea care prevede pedepsele mai mici.

În cazul nostru, nu are nici un fel de aplicabilitate faptul că noul cod penal ar prevedea, eventual, pedepse mai mari pentru anumite infracţiuni, atîta timp cît în actualul Cod, ele sînt mai mici. Şi viceversa.

- Principiul "in dubio pro reo" înseamnă că atunci cînd există un dubiu, cît de mic, în favoarea celui acuzat, atunci acesta nu poate fi pedepsit. Acest principiu vine să întărească prezumţia de nevinovăţie, pe care sigur că o cunoaşteţi.

Ce înseamnă aceasta pentru traducător? Dacă nu este dovedit indubitabil că traducătorul a dorit să ajute la săvîrşirea infracţiunii şi că a urmărit producerea acestor infracţiuni sau a acceptat că acestea se vor produce, atunci traducătorul nu poate fi pedepsit.

În ceea ce priveşte uzul de fals, se vede din textul legal că este improbabil ca traducătorul, ca atare, să fie cel care se foloseşte de înscrisul falsificat.

Cu salutări prieteneşti,

Bogdan Burghelea
avocat

*In dubio, pro reo, lat., "în (caz de) dubiu, pentru făptuitor".


Direct link Reply with quote
 

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 23:25
German to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Şi atunci ce e bine de făcut? Mar 11, 2009

În primul rând, Bogdan, mulţumesc pt. lămuriri. Totuşi:

Bogdan Burghelea wrote:

a) Chestiunea de fond: După cum se vede din textul legal în art. 48 alin. (1): Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală".

Pentru ca o persoană să fie complice la săvîrşirea unei infracţiuni trebuie: - să fi ştiut că o altă persoană (făptuitorul) săvîrşeşte o infracţiune; - să aibă intenţia de a înlesni săvîrşirea infracţiunii sau de a ajuta la săvîrşirea ei.

Or, dacă la un traducător se prezintă o persoană cu un înscris, chiar xerografiat (copiat), dar care nu permite unui om obişnuit la o examinare normală să îşi dea seama că e fals, nu poate fi acuzat de complicitate la infracţiunea de fals şi uz de fals sau, eventual, înşelăciune.


Dar dacă falsul e evident, adică un om obişnuit, la o examinare normală, îşi dă seama că înscrisul e fals? Nu e riscant pentru traducător să efectueze traducerea unui astfel de act?

- Principiul "in dubio pro reo" înseamnă că atunci cînd există un dubiu, cît de mic, în favoarea celui acuzat, atunci acesta nu poate fi pedepsit. Acest principiu vine să întărească prezumţia de nevinovăţie, pe care sigur că o cunoaşteţi.

Ce înseamnă aceasta pentru traducător? Dacă nu este dovedit indubitabil că traducătorul a dorit să ajute la săvîrşirea infracţiunii şi că a urmărit producerea acestor infracţiuni sau a acceptat că acestea se vor produce, atunci traducătorul nu poate fi pedepsit.


Păi da, eu exact de asta mă tem: normal că se pleacă de la prezumţia de nevinovăţie, ok, dar în cazuri de astea, nu e uşor de demonstrat contrariul, adică vinovăţia? În cazul unor falsuri vizibile cu ochiul liber de omul de rând la o examinare normală, nu-i lesne de dovedit indubitabil că traducătorul autorizat care a acceptat totuşi traducerea înscrisului fals a acceptat că infracţiunea de uz de fals se va produce? Adică e clar şi se ştie că actul exact de asta este tradus, special ca să fie folosit, deci odată cu traducerea lui, niciu dubiu că sigur-sigur va fi folosit. Practic ăsta e scopul în sine al unei traduceri de act: folosirea actului, fiindcă în mod normal nimeni nu dă la tradus un act pe care nu-l foloseşte.

În ceea ce priveşte uzul de fals, se vede din textul legal că este improbabil ca traducătorul, ca atare, să fie cel care se foloseşte de înscrisul falsificat.


Da, asta e clar, nu traducătorul autorizat foloseşte falsul, dar în caz că este dovedită complicitatea lui la uzul de fals, atunci pedeapsa este ca şi pt. cel vinovat de uzul de fals.

În concluzie, cât de mare e riscul dacă iei la tradus falsuri evidente? Mai exact: în cazul în care se descoperă că înscrisul folosit e fals, fiind vorba de un fals evident, pe care îl vede omul de rând cu ochiul liber, cât de mare e riscul ca traducătorul să fie acuzat de complicitate la uzul de fals? Penru liniştea şi siguranţa traducătorului autorizat: ce e mai bine să facă acesta: să refuze sau să ia la tradus asemenea acte, care arată ca în linkurile date şi care de la o poştă e evident că sunt false?


Direct link Reply with quote
 

Susanna & Christian Popescu GbR
Germany
Local time: 22:25
Romanian to German
+ ...
Nu sunt avocat, dar... Mar 11, 2009

răspund din poziţia mea, de traducător jurat.

OvidiuKatz wrote:

Dar dacă falsul e evident, adică un om obişnuit, la o examinare normală, îşi dă seama că înscrisul e fals? Nu e riscant pentru traducător să efectueze traducerea unui astfel de act? .


1. Să plecăm de la premisa că "un om obişnuit" este un om oarecare de pe stradă. Dacă acesta îşi dă seama că are un fals în faţă, se poate PRESUPUNE că şi un traducător poate recunoaşte falsul. În acest caz el poate, TREBUIE, să refuze traducerea. Altfel s-ar putea ca procurorul să reuşească să convingă instanţa de reaua credinţă a traducătorului.

OvidiuKatz wrote:
În cazul unor falsuri vizibile cu ochiul liber de omul de rând la o examinare normală, nu-i lesne de dovedit indubitabil că traducătorul autorizat care a acceptat totuşi traducerea înscrisului fals a acceptat că infracţiunea de uz de fals se va produce?.


Nu-i lesne de dovedit indubitabil şi nu putem vorbi la modul general. Fiecare faptă are specificul ei. Dar am impresia că vorbim tot timpul despre comiterea faptei de către traducător cu bună ştiinţă şi scăpăm din vedere anumite aspecte, cum ar fi 1) posibilitatea pe care o are traducătorul de a refuza traducerea presupusului fals, şi
2) nevoia de cursuri de instruire şi perfecţionare a sa (în care, printre altele, învaţă şi cum poate recunoaşte anumite falsuri).

OvidiuKatz wrote:
Penru liniştea şi siguranţa traducătorului autorizat: ce e mai bine să facă acesta: să refuze sau să ia la tradus asemenea acte, care arată ca în linkurile date şi care de la o poştă e evident că sunt false?


Cum adică să iei la tradus asemenea acte?!? Ai procedat corect, cerând notarului german relaţii privind autenticitatea actului şi, după cum singur scrii, ai primit informaţiile de care aveai nevoie (chiar dacă notarul respectiv nu este membru UNNPR ). Dacă, în ciuda infirmării obţinute de la notar traduci şi legalizezi traducerea, o prezinţi notarului român spre legalizare a semnăturii tale tăinuind informaţiile primite în mod oficial, atunci da, te faci vinovat de tăinuire sau de favorizare a infractorului. Încadrarea juridică exactă depinde de anumite detalii.

[Edited at 2009-03-11 20:10 GMT]


Direct link Reply with quote
 
Pages in topic:   [1 2] >


To report site rules violations or get help, contact a site moderator:

Moderator(s) of this forum
Lucica Abil[Call to this topic]

You can also contact site staff by submitting a support request »

Inscrisuri false

Advanced search






memoQ translator pro
Kilgray's memoQ is the world's fastest developing integrated localization & translation environment rendering you more productive and efficient.

With our advanced file filters, unlimited language and advanced file support, memoQ translator pro has been designed for translators and reviewers who work on their own, with other translators or in team-based translation projects.

More info »
Protemos translation business management system
Create your account in minutes, and start working! 3-month trial for agencies, and free for freelancers!

The system lets you keep client/vendor database, with contacts and rates, manage projects and assign jobs to vendors, issue invoices, track payments, store and manage project files, generate business reports on turnover profit per client/manager etc.

More info »



All of ProZ.com
  • All of ProZ.com
  • Term search
  • Jobs