specializare si ... specialisti | Apr 5, 2004 |
Mihai Badea wrote: Nu stiu care sunt regulile prin alte orase, insa in Bucuresti, un traducator (mai ales atunci cand este angajat) trebuie sa faca orice fel de traduceri. Nu se tine in nici un fel cont de domeniul din care este traducerea. Lucrand de putina vreme ca freelancer, cea mai mare parte a lucrarilor imi vin tot de la firme de traduceri si li s-a parut ciudat atunci cand, vazand ca o traducere este foarte tehnica, i-am rugat sa dea traducerea cuiva care are o pregatire in domeniul respectiv (intr-un caz, era vorba de o traducere despre o instalatie petrochimica, cu foarte multi termeni care nu erau prin dictionare). Cred ca aceasta specializare ar fi trebuit sa inceapa inca din facultate. In Bucuresti nu au existat si, dupa cunostintele mele, nici nu exista cursuri de limbaj specializat. Ce-ar fi totusi de facut in aceasta situatie? Voi aveti cunostinta de vreo institutie serioasa din Romania, care sa ofere cursuri de specializare. Sau ati putea indica niste lucrari de referinta (nu foarte voluminoase, de preferinta), care sa-i ajute pe traducatori sa se familiarizeze cu diverse domenii. Eu sunt de parere ca, cel putin la o parte din lucrari, dictionarele bilingve nu sunt suficiente. Sunt lucrari pe care nu le poti face decat daca esti cat de cat familiarizat cu domeniul caruia ii apartine respectiva lucrare. Ca sa rezum, v-as fi recunoscator daca v-ati exprima parerea cu privire la doua chestiuni: 1. Exista in Romania cursuri de specializare pe domenii? 2. Care ar fi lucrarile fundamentale pe care un traducator le-ar putea consulta pentru a se familiarize cu un anumit domeniu (pe drept administrativ de exemplu, am vazut un tratat al lui Dan Drosu Saguna, care parea destul de bine structurat. Are insa o vechime de cativa ani, iar cu schimbarile astea legislative, nu stiu cat de actual mai este). Va multumesc, Mihai Badea Legat de specializarea traducatorului, este absolut normal sa existe. Nimeni nu are cum sa fie "multilateral dezvoltat", sau daca chiar este cineva astfel, oricum nu va putea acoperi decat cateva domenii, nicodata pe toate. Nici nu este cazul, mai bine te aprofundezi intr-un singur domeniu, sau cateva, putine, in orice caz, dar ajungi sa faci treaba buna in domeniul/ domeniile respectiv(e), decat sa faci de toate si nimic cum trebuie. Traducatorul este oarecum ca si medicul. Adica daca omul are o problema de ortopedie, nu merge la ORL sau la ginecologie, nu-i asa? Asta desi orelistul, ortopedul si ginecologul sunt toti trei absolventi ai unei facultati de medicina. Dar fiecare are specialitatea lui. Asa e si cu traducatorii. Si eu sunt la fel. Nu fac traduceri tehnice si traduceri de texte din stiinte exacte precum mate, fizica, chimie, fiindca au terminologie complicata si/sau formule greu de redactat (decat sa copiez o formula de un rand, dar de aia cu fractii etajate, radicali, puteri, indici, exponenti, tot felul de semne ciudate ca integrala, derivata, suma etc., sau una de aia cu hexagoane de la chimie organica, la care nu ma pricep si niciodata nu m-am priceput, mai bine traduc cateva pagini de text normal). Deci eu traduc in principiu acte notariale, dar si texte economice, juridice, medicale. M-am apucat din ce in ce mai serios de aprofundarea domeniului medical, fiindca ai mei parinti sunt medici si am in casa o groaza de literatura de specialitate. Si chiar e un domeniu interesant si placut. In ce priveste specializarea in facultate, dumnezeu sa fereasca. Eu am terminat in Bucuresti, in Pitar Mos, iar acolo nu numai ca nu se face mai nimic, dar nici nu are cine sa faca. Si cum sa aiba cine sa faca, daca posturile de preparator, asistent, lector etc. se dau pe pile si pe spaga, nicidecum nu ajung pe ele cei mai competenti oameni. Deja de cum se scoate un post la concurs, se stie cu mult inainte pentru cine se scoate si al cui va fi. Iar concursul in sine e o mascarada, o bataie de joc pentru omul de rand, cinstit si care invata ca fraierul. Am luat si eu o teapa din asta, deci o spun din experienta. Pai daca asa se ocupa posturile didactice din invatamantul universitar, dece sa ne mai minunam ca studentii nu ajung sa fie pregatiti asa cum trebuie, cand tocmai cei care ar trebui sa ii pregateasca nu au ei insisi pregatirea necesara sa o faca?! Iar dintre cei batrani, care fac totusi carte, fiecare este specializat pe bucatica lui, Mihaela Irimia e cu litaratura romantica, nu cred ca are vreo taina cu limbajul tehnic, sau Pusi Cornilescu e cu gramatica Chomsky, cu copaceii, cu dr-boxes atc., nu cred ca are habar de limbajul economic, sau juridic; idem ileana baciu, domnica serban, florica bancila (aia e cu limba engleza veche) etc. Iar cursul practic engleza, cel putin la generatia mea, a fost execrabil si inutil, in sensul ca in fiacre an se facea cu altcineva si toti profesorii faceau acelasi lucru, adica modalele, subjonctivul, temporale, conditionale, cauzale, that-clauses, relative clauses si substantive cu numar neregulat. Sa nu spui ca de la Lidia Vianu sau Rodica Mihaila sau Radu Surdulescu sau Aurelia Constantinescu sau Anca Peiu ai ce invata, doamne fereste. Bine, eu am fost la engleza secundar, principal am avut germana. Unde se facea curs practic traduceri, dar cu frau doktor cosma. De la care de asemenea nu ai ce sa inveti, ca ea insasi are o groaza de chestii de invatat. Era penibil sa vina in fata studentilor cu chestii pe care ea insasi nu le stia, sau sa zica dume de genul Magengeschwür e incurcatura de mate, cand de fapt e ulcer. La frau doktor cosma in seminar se pierdea vremea la greu, ea freca menta in timp ce lumea se chinuia sa traduca un text, iar dupa aia citea fiecare variata lui. Care dupa frau doktor cosma normal ca nu era buna, dar problema e ca niciodata nu aflai care e varianta buna. Corespondenta comerciala germana si teoria traducerii facea Frau Barbu, care intr-adevar e un om deosebit, competent si metriculos, ca doar a predat pe vremuri si la stefan gheorghiu, iar acolo erau numai oameni excelent pregatiti, fiindca partidul nu lua pentru el decat ceea ce era cel mai bun. Deci macar aia s-a facut ca lumea. La Constanta e si mai rau, deoarece germana - si asa limba B! - se incepe de la zero absolut, in facultate, iar amaratii aia de studenti sunt obligati sa invete mai mult singuri, 4 ani de zile cica invata limba dupa SKD (germanistii stiu ce e ala), iar in anul 3 mai au un curs de metodica predarii limbii germane. Nu mai spun de faptul ca gramatica nu se preda, ci oamenii sunt pusi de unii singuri sa faca mape cu conspecte din Helbig-Buscha, din Ulrich Engel, din Savin etc. Abager nu e bun, doamne fere, ca a fost profesor doctor in Bucuresti si a ajuns in Germania! Studentilor li se da un talmes-balmes zis bibliografie, in care gramatici normative sunt amestecate laolalta cu gramatici descriptive, iar bietul om, care abia invata limba pornind de la zero, trebuie sa aleaga (oare poate?). Iar pe mapa cu conspecte de gramatica omul primeste o nota care se aduna la nota de la ... Hörvestehen. Si uite asa ajung oamenii licentiati in filologie, in limba si literatura .../ limba si literatura germana, fara sa faca nici lingvistica, nici literatura germana, ca sa nu mai vorbim de teoria si practica traducerii, care kommt gar nicht in Frage. Si oameni cu o astfel de diploma, care seamana leit cu una de Bucuresti, Cluj etc., ajung sa ceara autorizatii de traducator de la Ministerul Justitiei. Si au toate sansele sa si primeasca, de ce nu, ca doar diploma e in regula, foaia matricola de asemenea, ca in ea sunt scrise materiile care trebuiau sa se faca, nu alea care s-au facut de fapt. Si oameni care habar nu au sa faca o transcriere fonetica sau un copacel, sau o analiza literara si stilistica, sunt licentiati in filologie. Si mai mult decat atat, oameni care nu stiu germana de zi cu zi ca lumea ( in anul 3 inca sunt cazuri care zic der Kinder, die Amt, die Kätze etc., dar socul a fost sa aud un om de anul 4 nefiind in stare sa deosebeasca intre beschreiben si unterschreiben! nu mai zic nimic de halul in care folosesc prepozitiile, verbele cu particula etc., germanistii stiu mai bine.) Apoi cum sa stie astfel de oameni germana de specialitate dintr-u anumit domeniu?! Si, culmea culmilor, bomboana pe coliva, astia ajung sa faca si traduceri. Care sunt pline de furculisioane, eu asa le numesc (die Ankete, cu unul sau 2 t, ca ei nu stiu sigur (!) in loc de die Umfrage sau die Untersuchung sau die Zivilkode in loc de das Bürgerliche Gesetzbuch etc.). Si uite asa scoate madam Muscan rebuturi pe banda rulanta, cu acordul tacit al decanatului si al rectoratului. Toata lumea stie ca nu se respecta planul de invatamant si programele analitice si ca in seminarii se face cu totul altceva decat ce scrie in documentele curiculare (adica LGC = Hörverstehen, Deutsche Literatur = Leseverstehen, SKD = curs practic etc.). Totul sub paravanul a ceea ce numeste ea die neue kommunikative Methode (macar daca ar respecta-o si pe aia dupa reteta lui Neuner!), care de fapt e veche si fumata, in occident era la moda prin anii 80, iar acuma occidentalii nici nu o mai practica decat foarte redus. Madam Muscan habar n-are de nimic, nici de lingvistica, nici de literatura germana nici de nimc, dar se crede buricul pamantului si da indicatii tuturor, chiar daca nu i le cere nimni. In cazul asta, normal ca nici studentii ei nu pot fi mai buni ca ea. Am lucrat si eu la Uni Ovidius si am ajuns sa aflu de la studenti (care, saracii de ei, ar vrea sa invete carte, dar nu li se ofera posibilitatea!)de toate manariile astea, care m-au dezgustat profund, cu atat mai mult ca nu am putut si nici nu se poate face ceva ca sa se dreaga situatia asta penibila si periculoasa in acelasi timp. Pentru ca nu vor cei de sus, de la conducerea universitatii. Iar daca te duci la ei cu probleme de genul asta, ai tot tu de suferit si ti se pune pumnul in gura ca nu esti angajat titular (asa e, la Uni Ovidius luasem ore la plata sau mai bine zis neplata cu ora, ca unele nici acuma nu mi le-au platit, cartea de munca o aveam la Academia Navala, dar parca asta conta!). Am avut burse in Germania, la Heidelberg si Frankfurt, dar acolo toate lucrurile sunt normale, eu asa ceva nu am vazut. Ma bucur ca am scapat de cloaca aia imputita, Uni Ovidius, si prefer sa stau acasa si sa fac traduceri. Macar am liniste, nu mai am bataie de cap si muscaturi de fund (ca aia patesti, daca vrei sa-ti faci meseria cum trebuie!) si castig bani asa cum se poate. Si chiar imi merge mai bine decat in invatamant. Bine ca mai sunt in tara universitati precum cea din Cluj, unde inca se face carte asa cum trebuie si nu bataie de joc, m-am bucurat sa citesc aici pe forum despre asta. Auzisem si de Timisoara ca e bine. Vorba celor batrani: tat banatu-i fruncea si ardealu-i mintea. Cursuri de germana economica, Witrschaftsdeutsch, se fac din cate siu la Goethe-Institut, cel putin la ala din Bucuresti se fac sigur. Problema e ca nici acolo nu mai e ce a fost candva si nu se stie daca se face carte intr-adevar sau dai o groaza de bani degeaba. Pentru cei cu posibilitati financiare, solutia specializarii este in strainatate. exista tot felul de cursuri de perfectionare, de Sommerschulen, chiar aici pe forul am vazut un summer school prin Anglia parca. Dar sunt foarte scumpe, omul de rand nu si le permite. Surse de informare sunt cartile din strainatate (desi pe juridic nu sunt aplicabile la noi in Romania toate chestiile de la ei, din strainatate) si internetul. Trebuie doar timp si rabdare sa cauti, ca pe net gasesti o groaza de chestii interesante. Nu m-am gandit pana acuma sa fac o lista cu linkuri, dar poate ca merita. numai bine. | |