| Pages in topic: < [1 2] | Off topic: Ce faci cand nu ai chef de tradus? Thread poster: Cristina Anghel
|
|---|
Abstract:
Autoarea trasează o distincţie între două tipuri de motivaţie şi prezintă experienţe personale mai mult sau mai puţin relevante, din care cititorii sunt invitaţi să tragă concluzii sănătoase şi să reţină numai aspectele pozitive.
Keywords:
Motivaţie pentru lucru; motivaţie pentru a rămâne treaz(ă); bani; negative reinforcement; (ab)uz de substanţe; lămâi; afine; vitamina C de sinteză.
Cred că de fapt sunt două lucrur... See more Abstract:
Autoarea trasează o distincţie între două tipuri de motivaţie şi prezintă experienţe personale mai mult sau mai puţin relevante, din care cititorii sunt invitaţi să tragă concluzii sănătoase şi să reţină numai aspectele pozitive.
Keywords:
Motivaţie pentru lucru; motivaţie pentru a rămâne treaz(ă); bani; negative reinforcement; (ab)uz de substanţe; lămâi; afine; vitamina C de sinteză.
Cred că de fapt sunt două lucruri distincte: cum să ne motivăm ca să lucrăm şi cum să ne motivăm ca să rămânem treji / treze.
În cazul meu, primul tip de motivaţie este efectul conjugat a două resorturi deloc morale, respectiv agreabile: 1) lăcomia, 2) teama. Cu lăcomia e simplu: ubi pecunia, ibi patria; cu alte cuvinte, sunt ahtiată după bani. Îmi plac grozav; este şi consecinţa unor frustrări acumulate din vremurile când trebuia să strâng bani ca să-mi cumpăr cartea X – acum pot să mi-o cumpăr pe loc, ceea ce înseamnă că m-am ajuns Cu teama e ceva mai complicat; dacă nu am de lucru (sau nu mă pot aduna ca să lucrez), mă simt ineficientă şi inutilă, e clar că nu sunt bună de nimic, în sfârşit au înţeles sau vor înţelege şi clienţii mei chestia asta, de mirare totuşi cum de mai apelează la mine după atâţia ani, cinstit ar fi să încep să-i refuz şi să nu mai lucrez deloc, din moment ce am o prestaţie atât de jalnică, şi dacă stau să mă gândesc, ăsta era singurul lucru pe care-l făceam şi eu la nişte standarde cât de cât acceptabile, iar dacă nici de asta nu mai sunt în stare, înseamnă că ar trebui să renunţ de tot. Sau la tot. Şi tot aşa o ţin, mai ceva decât John Travolta când se admonesta în baie uitându-se în oglindă, în timp ce Uma Thurman dădea în supradoză ) Perspectiva unor astfel de mental beatings pe care mi le administrez cu multă convingere e suficient de înspăimântătoare ca să mă determine să lucrez cu frenezie. Dar nu recomand metoda
Mobilizarea-pentru-trezie e o chestiune mult mai sănătoasă. După ce epuizez toate metodele enumerate de voi mai sus, pregătesc frontul pentru marea bătălie. Luminez casa a giorno, ascund ciocolata şi zahărul, arunc cafeaua şi băuturile energizante (că oricum nu mai funcţionează) şi scot artileria grea: lămâi, miere şi apă multă. Cam jumătate de litru de limonadă / oră face minuni. Artileria super-grea o reprezintă afinele, care ar ţine treaz şi un motan somnoros, dar astea au marele dezavantaj că nu-mi plac şi în plus mă murdăresc. Pont: am descoperit că un anume supliment cu afine pe care mi l-a prescris oftalmologul are efecte de nedormire (nu cred că am voie să-i fac reclamă, dar dacă vă uitaţi la denumirea ştiinţifică a afinelor şi daţi o căutare după rădăcina celui de-al doilea termen, nimeriţi unde trebuie). Nici soluţia asta nu e perfectă, că nu poţi să înghiţi un pumn de medicamente la fel cum ai înghiţi un pumn de afine… dar tot e mai bine decât să bei cisterne de chestii cu cofeină. Tot lămâile rămân cea mai bună soluţie, mai ales că după ele nu mă apucă foamea pe care mi-o induce vitamina C sintetică (studiu clinic cu un singur subiect). Fructele mi se par cea mai bună metodă de a abuza de substanţe
Acuşica se luminează. Mai târziu probabil că o să mă cuprindă o euforie suspectă (fatigue hysteria?), cu atât mai mult cu cât the highlights of the day vor fi deplasarea la fisc şi vizita la stomatolog - între deplasarea la o editură, plata curentului la sediul ixulică fiindcă nu mi-a venit factura acasă, vizita la brokerul de asigurări care vede de casa mea, vizita cu scop patrimonial la o agenţie de interpretariat, vizita la o prietenă cu trei pisici – precedată de găsirea unui loc unde se vinde salată verde, fiindcă motanul este mare amator şi nu pot să mă duc la el cu mâna goală – şi achiziţionarea unor chestii de mâncare, că vin părinţii mei şi trebuie să par domestică. Dar deocamdată sunt chiar foarte alertă, mă uit lung la ultimele două lămâi şi bat câmpii pe forum în loc să-mi văd de traducere.
PS Şi spălatul des pe dinţi cu o pastă FOARTE mentolată ajută. Dar numai pe termen scurt. ▲ Collapse
| | | | Cristiana Coblis 
Romania
Local time: 16:26
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| vacanţă sau cvasivacanţă... | Oct 4, 2006 |
Ha-ha-ha. Am avut parte anul ăsta de vacanţe, dar... să fim serioşi! Nu fără lucru, adică oricum câteva ore pe zi, chiar dacă nu zilnic, am deschis notebook-ul şi am tradus, revizuit, meşterit ceva. Altfel devine de-a dreptul insuportabil pentru mine, mai ales cu vacanţe mai lungi, de 10-14 zile. La drept vorbind nici să munceşti toată ziua nu se poate, dar nici să lâncezeşti toată ziua.
E normal să ai momente de oboseală, plictiseală sau nerăbdare, zile în ... See more Ha-ha-ha. Am avut parte anul ăsta de vacanţe, dar... să fim serioşi! Nu fără lucru, adică oricum câteva ore pe zi, chiar dacă nu zilnic, am deschis notebook-ul şi am tradus, revizuit, meşterit ceva. Altfel devine de-a dreptul insuportabil pentru mine, mai ales cu vacanţe mai lungi, de 10-14 zile. La drept vorbind nici să munceşti toată ziua nu se poate, dar nici să lâncezeşti toată ziua.
E normal să ai momente de oboseală, plictiseală sau nerăbdare, zile în care să nu ai chef. E perfect omenesc. Eu păstrez o oarecare diversitate în lucrări, servicii şi contractori (I might add). Chiar şi aşa, sunt zile în care îmi lipseşte puterea de concentrare. Pentru zilele acestea, am reviziile ▲ Collapse
| | | | Cristiana Coblis
Romania
Local time: 16:26
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
Ioana Costache wrote:
...bat câmpii pe forum în loc să-mi văd de traducere.
Typical, sweet procrastination Şi eu am "evadări" de genul ăsta. Dacă de acasă nu pot fugi de traducere, bat forumurile
Mult noroc cu ziua de azi! La mine vor fi construcţii (schimbare de geamuri, ceea ce nu e lucru mărunt la mine...). De asta am stat aseară până târziu să-mi termin tot ce aveam prevăzut pentru azi Acum aştept femeia care mă ajută să fiu mai domestică decât your average undomestic translator ca s-o rog să înfolieze toate mobilele de prin casă să nu aibă mult de curăţat după. Of! Prefer de departe traducerile.
[Editat la 2006-10-04 05:40]
| | | | | Afinele şi vacanţa | Oct 4, 2006 |
(Paranteză. Eram sigură că nu sunt singura, şi că o revigorare a acestui fir după 2 ani de zile va avea ceva priză la public!)
Ioana, trebuie să-mi spui de unde faci rost de atâtea afine. Marfă de contrabandă?
Până una-alta, mă tratez cu suc de portocale, reţetă proprie, nu doar sucul, ci toată portocala tocată la blender (ăăă... fără coajă, evident!), cu miere.
Vacanţă a... See more (Paranteză. Eram sigură că nu sunt singura, şi că o revigorare a acestui fir după 2 ani de zile va avea ceva priză la public!)
Ioana, trebuie să-mi spui de unde faci rost de atâtea afine. Marfă de contrabandă?
Până una-alta, mă tratez cu suc de portocale, reţetă proprie, nu doar sucul, ci toată portocala tocată la blender (ăăă... fără coajă, evident!), cu miere.
Vacanţă am avut deja, 2 săptămâni la mare (fără calculator, televizor, telefon, doar cu muzică de la radio) n-o fi suficient?
Şi relaxare în weekend: plimbare în parc, film, cafenele, shopping (că tot a fost sezonul reducerilor) - dar, cu cât sunt mai multe pauze, cu atât mai greu mă întorc la lucru după ele.
Ioana, înţeleg chestia cu pecunia, dar... există lucruri care nu se pot cumpăra cu bani
O vreme, a fost bună şi metoda variaţiei, alte traduceri, alte activităţi conexe (nu prea fac revizii, dar sunt şi oferte care nu se pot refuza) - dar asta e ceva oarecum independent de voinţa mea: dacă sunt, sunt, dacă nu sunt, nu sunt.
Eventual, renunţarea la traduceri, cum spune Lucia... soluţia radicală. Pentru variaţie, mi s-a oferit o "lucrare" mai puţin obişnuită care ar putea să mă scoată din rutină pentru ceva timp: o colegă care traduce, dar nu poate folosi un calculator, m-a rugat să-i dactilografiez traducerea unui roman. Activitatea s-ar fi anunţat interesantă. Din păcate însă, romanul este prost. Aşa că toată chestia a devenit o mare plictiseală.
A, şi ultima găselniţă: simt nevoia să dau muzica foarte tare când lucrez. Asta nu mă va duce prea departe
Până una-alta, mă întorc la treabă, că termenul de predare nu e de glumă. ▲ Collapse
| | |
|
|
|
Cristiana Coblis
Romania
Local time: 16:26
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| pofta vine mâncând | Oct 4, 2006 |
Te înţeleg. Când intru şi eu în starea asta, nu prea pot ieşi din ea decât... când îmi trece. Din fericire, momentan chiar mă simt deosebit de harnică, sunt cu toate proiectele în avans Dar am şi eu faze de lipsă de concentrare cronică, cu regularitate.
În principiu, după un stres de toată groaza în primavara asta, cu proiecte foarte mari şi foarte aglomerate, am luat decizia să-mi las un timp p... See more Te înţeleg. Când intru şi eu în starea asta, nu prea pot ieşi din ea decât... când îmi trece. Din fericire, momentan chiar mă simt deosebit de harnică, sunt cu toate proiectele în avans Dar am şi eu faze de lipsă de concentrare cronică, cu regularitate.
În principiu, după un stres de toată groaza în primavara asta, cu proiecte foarte mari şi foarte aglomerate, am luat decizia să-mi las un timp personal săptămânal sau zilnic, un timp numai pentru mine (gen coafor, sală, masaj). Consider că a fost o decizie foarte bună. După o vizită la coafor mă simt mult mai bine, mă tonifică psihic (pentru bărbaţi, nu cred că o vizită săptămânală la frizerie poate garanta acelaşi sentiment). La sală am ajuns să merg aproape zilnic o oră-două, iar la masaj săptămânal, pentru tonifierea fizică. Cred că după ce mi-am făcut acest program şi m-am ţinut de el (partea cea mai interesantă - nimeni nu ar fi crezut, chiar eu aveam mari îndoieli), am ajuns la o stare de bine psihică şi fizică mai de durată. Suplimente nutritive recunosc că sunt prea uitucă să iau, nu pot ţine un tratament nici măcar trei zile.
O altă chestie care pe mine mă relaxează şi mă ajută să-mi pun ordine în gânduri: gătitul. Săptămânal fac cu Andrei o prăjitură nu prea complicată, la care participă şi el direct (mestecă de obicei gălbenuşurile sau ceva asemănător).
Eu nu prea ascult muzică în timp ce lucrez, decât cu mici excepţii. Nu mă pot concentra pe muzică, încep să cânt, îmi fug gândurile aiurea...
PS: Am uitat să spun că în concediu am mers la saună şi m-am îndrăgostit! Un sfert de oră de transpiraţie te repune pe picioare ca nimic altceva În plus este foarte sănătos pentru detoxifierea organismului. Acum nu ştiu cum să mai ajung la o saună, pe aici nu prea sunt decât pe la hoteluri.
[Editat la 2006-10-04 08:41] ▲ Collapse
| | | | | Alte activităţi | Oct 4, 2006 |
Activităţile gospodăreşti mă ajută şi pe mine. Psihic. Aşa am ajuns
Coaforul mă plictiseşte îngrozitor! Merg numai de nevoie.
Oricum, un "timp pentru mine" se poate concretiza sub diverse forme. La asta trebuie să mă mai gândesc.
| | | | | La mine e lene aproape incurabilă | Oct 5, 2006 |
Şi eu am parte de aşa ceva: mă apucă uneori o leeeeeneeeeee, de tare greu ies din ea. În nici un caz activitaţile gospodăreşti nu mă ajută în cazuri de astea, ba dimpotrivă: numai când _mă gândesc doar_ că ar trebui să îmi fac ordine şi curăţenie în cameră, doar la mine în cameră, mă apucă o oboseală şi mai mare, repet, doar gândindu-mă la ce ar trebui să fac, deci nu se pune problema să mă apuc de treaba. Am tot auzit lume care zice precum Cristiana şi Maria c... See more Şi eu am parte de aşa ceva: mă apucă uneori o leeeeeneeeeee, de tare greu ies din ea. În nici un caz activitaţile gospodăreşti nu mă ajută în cazuri de astea, ba dimpotrivă: numai când _mă gândesc doar_ că ar trebui să îmi fac ordine şi curăţenie în cameră, doar la mine în cameră, mă apucă o oboseală şi mai mare, repet, doar gândindu-mă la ce ar trebui să fac, deci nu se pune problema să mă apuc de treaba. Am tot auzit lume care zice precum Cristiana şi Maria ca treburile gospodăreşti ar fi relaxante, dar eu nu găsesc deloc că-i aşa: când mă uit ce e în jurul meu, nici nu ştiu mai întâi cu ce ar trebui să încep şi de unde să mă apuc, aşa că mă las păgubaş şi aştept să mai treacă o oră-două, sau poate o zi-două, că poate în timp doar să mă apuce hărnicia să deretic, că altfel nu mă văd. Iar când mă apucă hărnicia - se mai întâmplă şi minuni de astea câteodată! -, iute mă apuc de lucru, nu de alta, dar mă tem să nu cumva să-mi treacă hărnicia, că tare repede mai trece! Ba mai rău: la mine e exact invers: lumea cică se înviorează cu activităţi casnice când nu are chef de tradus, în timp ce eu, cu puturoşenia mea caracteristică, mă gândesc câteodată că ar cam trebui să fac (it's high time I did!) activităţi casnice şi nu am chef de ele, iar dacă îmi vine o traducere zic "Iuhuuuuu! Am de tradus! Ce bine că nu am timp de curăţenie, că chef oricum nu am!"
Şi mai nasol e cu activităţile culinare: _niciodată_ nu mi-au plăcut, nici acum nu îmi plac. În copilărie, când mă punea maică-mea să fac diverse chestii de astea de bucătărie, consideram că asta e cea mai mare corvoadă posibilă, dar trebuia să fac, de frică să nu iau bătaie. Cel mai tare mă enerva când făcea compot, sau şi mai rău, marmeladă, gem, chestii de astea, şi punea la foc două crătiţi maaari, iar io trebuia să amestec în ele cu un linguroi mare de lemn, să nu se prindă de fund. Adică ea îşi punea parul pe bigudiuri sau facea cine ştie ce bălării, şi mă punea pe mine să-i păzesc crătiţile, să stau în căldura aia groaznică pe care o emană, ca să nu mai zic şi că gemul ăla când începea să fiarbă împroşca şi sărea, de mă şi speriam de el! O urăsc şi în ziua de azi pt. asta! Puţine lucruri pe lumea asta sunt la fel de nasoale, periculoase şi chiar inutile, dacă stai să te gândeşti care era rezultatul: orice gem sau compot din comerţ era şi este mai bun decât ce făcea şi face maică-mea!
Cât despre mâncare, _urăsc_ să fac mâncare, adică să mă chinuiesc să muncesc cam jumătate de zi şi apoi să mănânc în mai puţin de jumătate de oră, asta mi se pare tare păgubos. Mai bine mănânc pâine cu salam sau alte mezeluri şi caşcaval sau alte brânzeturi toată ziua, decât să mă chinuiesc să gătesc ceva. Şi să tai unt să ung o felie de pâine mi-e lene, decât o bucată de unt sau margarină, am descoperit că e mai uşor să bag în sendviş şi să întind pe pâine o linguriţă de maioneză - cumpărată de-a gata, desigur, altfel cine să stea să o facă?! Uneori şi să tai pâine pt. un sendviş mi-e lene, aşa că dacă am pâine proaspătă, caldă, o mănânc goală, ca să nu mai trebuiască să fac nimic cu ea. Pâinea feliată la ţiplă nu-mi place, că are tot felul de chimicale, aşa că merg la o brutărie de lângă blocul meu şi cumpăr pâine moale, uneori caldă, asta când nu mi-e lene să merg până acolo. De multe ori, de lene, mănânc chipsuri, mai ales cu smântână şi ceapă, preferatele mele, că doar crăpi punga şi mănânci, altceva nu mai trebuie să faci. Sau alune, fistic, covrigei, sticksuri şi alte de astea sărate.
Cu dulciurile nu prea mă omor, dar şi de alea prefer să cumpăr decât să mă chinuiesc să fac, mai ales că sunt atâtea chestii bune de-a gata. Prăjiturile de cofetarie, alea cu creme cu unt sau margarina nu mi-au placut niciodata, ba chiar pot să îţi şi facă rău, adică greţuri, indigestie etc. Idem alea de casă, când eram copil şi cu aşa ceva mă sadicea maică-mea: să frec ouă, să bat unt şi tot felul de alte munci de astea de corvoadă maximă pt. prajituri. Din fericire, nu-i venea foarte des să facă de astea, spre bucuria mea, fiindcă oricum nici rezultatul nu era bun: de pildă un ecler cupărat e mult mai bun decât unul de casă, care are şi prea mult bicarbonat în aluat, are şi formă naşpa, şi cremă naşpa şi cu gogoloaie în ea, adică nu e fină şi uniformă ca în eclerul de la patiserie. Sau rulou foietat şi cu cremă roz de bezea, ălă nici atât nu iese în casă. În schimb, dulciurile de supermarkt sunt extraordinare: ciocolată, nutela, tot felul de bomboane, ursuleţi de ăia gumaţi (chiar azi noapte am visat de dimineaţă că mâncam ursuleţi cu gust de portocale), iar mai nou sunt şi la noi specialităţi de alea cool, de mâncam în prostie şi când eram în Germania şi tare îmi doream să ajungă şi la noi: "sendvişul cu lapte" şi chestia aia superbuuuuuuuuuună, din reclama cu pinguin, car are şi pandişpan, şi ciocolată crocantă la suprafaţă, şi cremă albă, dietetică din lapte proaspăt. Chiar că la ora actuală, părerea mea e că nici nu există un dulce mai bun pe lume decât chestia asta din reclama cu pinguin; care oricum nici nu se poate face în casă.
Chestia e că uneori şi la cumpărături mi-e lene să mă duc. De obicei, merg la supermarkt când se termină mâncarea şi / sau nisipul de pisici. Dacă mi se termină mie un aliment sau altul, îmi zic: "Nu-i bai, mănânc altceva. Încă frigiderul nu e gol de tot!", şi nu mă duc, că mi-e lene. Ei dar pentru pisici fac orice, imediat îmi trece lenea şi mă duc la supermarkt, le iau lor întâi ce le trebuie, iar apoi îmi iau şi mie una-alta.
Ce ajută totuşi în caz de lene de asta aproape incurabilă? Poate părea ciudat, dar e pe bune, cel puţin în cazul meu: exprimarea sonoră. Adică mai pe româneşte, cred că principiul de funcţionare e ca în caz de durere: dacă omul se vaită, parcă nu-l mai doare chiar aşa. Deci în caz de lene de asta mare-mare, chiar dacă eşti singur şi nu te aude nimeni, te întiiiiinzi până îţi pocnesc toate oasele, zicând în acelaşi timp: "Ioooooooi! Ioooi-ioooi-ioi-io-ioi! Ce lene îmi eeeeee! Nu mai pot de leeeee! _Şi să mă culc_ mi-e leneeeeeeee! Ce?!!! _Şi să stau_ mi-e leneeeeee! Ioi-ioi-ioi-ioiiiiiii!". Cu fraza asta, "_şi să stau_ mi-e lene", am ajuns proverbial şi în cămin, pe vremea studenţiei. Dar pe bune că o văitătură de genul ăsta asta ajută imens! Adică imediat, de regulă cam după o jumătate de oră de văitătură de asta intensă şi prelungă, simţi cum te descarci şi te înviorezi şi fizic şi psihic! La mine cel puţin funcţionează teribil de bine!
De asemenea, un remediu bun pentru cazuri când _şi să stai_ ţi-e lene e o pungoaie mare-mare cu seminţe de floarea-soarelui. Spargi la ele până te doare limba şi practic _stai_, dar _totuşi ai o ocupaţie_! De obicei cam după o jumătate de oră de ronţăit seminţe, te simţi mai bine şi mai cu chef de muncă.
Alt remediu: baie caldă, nu fierbinte să-ţi fie rău, deci nu faci duş, ci stai în cadă până uită dumnezeu de tine, asculţi muzică, te distrezi, după care tragi un pui de somn după băiţă şi e mai bine. Asta în caz de oboseală intelectuală foarete mare.
Dacă nimic şi nimic nu mai ajută, atunci doar o internare în spital mai face minuni. Mai ales în spitalul acela din Bucureşti, din Şoseaua Berceni. Acolo e atât de bine, un loc liniştit, vara e verdeaţă, un parc mare cu alei multe unde să te plimbi, altfel stai cu căştile de la player în urechi şi asculţi muzică, stai singur în rezervă şi nimeni nu te cicăleşte, dormi mult, aproape toată ziua şi toată noaptea, mai schimbi o vorbă cu lumea cu care poţi (unii au tratamente naşpa de nu mai ştiu de ei, dorm pe ei sau au halucinaţii, crize mistice, care cum), nu ai nici o treabă cu treburile casnice, că vine Putzfrau şi face curat în cameră de 2 ori pe zi şi spală pe jos cu ceva detergent lichid care miroase superb! Ei, după o şedere de vreo 2 săptămâni, te simţi tare bine, ca nou, ba chiar îţi pare rău că iarăşi trebuie să te întorci acasă. ▲ Collapse
| | | | | Delayed release | Oct 6, 2006 |
Maria Diaconu wrote: de unde faci rost de atâtea afine. Marfă de contrabandă?
Afine găseşti fie la supermarket, congelate, fie pe drum cum te duci pe Valea Prahovei; stau unii şi vând, iar tu poţi să le congelezi acasă. Oricum au un gust neplăcut, iar congelate sunt şi mai rele, dar dacă te-mpunge nevoia…
Maria Diaconu wrote: există lucruri care nu se pot cumpăra cu bani
Există, în schimb, şi mai multe lucruri care se pot cumpăra cu bani
Înţelege-mă şi tu, pentru o persoană care a aşteptat până la 19 ani ca să-şi permită să-şi cumpere răţuşte de plastic, IMMEDIATE GRATIFICATION şi posibilitatea de a o obţine, adică banii, devin ceva foarte important. Evident că a fost un gest copilăresc şi tardiv, care n-a compensat cu nimic sentimentul de neputinţă trăit intens la vârsta când răţuştele de plastic ar fi constituit o dorinţă legitimă. La fel am făcut şi când am ajuns în Anglia şi primul lucru a fost să-mi cumpăr “A Connecticut Yankee in King Arthur’s Court”, pentru că nu avusesem odată 200 000 de lei ca s-o iau din librărie din Bucureşti (am bocit atunci o săptămână). Am o filosofie de viaţă de-a dreptul ca-n manele: banii sunt buni, iar duşmanii nu trebuie să aibă nici un motiv de bucurie. În ce priveşte femeile şi maşinile, prefer să nu mă pronunţ
| | |
|
|
|
| A propos de cafea şi lămâie :) | Oct 6, 2006 |
Now it is September and the web is woven.
The web is woven and you have to wear it.
The winter is made and you have to bear it,
The winter web, the winter woven, wind and wind,
For all the thoughts of summer that go with it
In the mind, pupa of straw, moppet of rags.
It is the mind that is woven, the mind that was jerked
And tufted in straggling thunder and shattered sun.
It is all that you are, the final dwarf o... See more Now it is September and the web is woven.
The web is woven and you have to wear it.
The winter is made and you have to bear it,
The winter web, the winter woven, wind and wind,
For all the thoughts of summer that go with it
In the mind, pupa of straw, moppet of rags.
It is the mind that is woven, the mind that was jerked
And tufted in straggling thunder and shattered sun.
It is all that you are, the final dwarf of you,
That is woven and woven and waiting to be worn,
Neither as mask nor as garment but as a being,
Torn from insipid summer, for the mirror of cold,
Sitting beside your lamp, there citron to nibble
And coffee dribble ... Frost is in the stubble.
(Wallace Stevens, "The Dwarf") ▲ Collapse
| | | | | Pages in topic: < [1 2] | There is no moderator assigned specifically to this forum. To report site rules violations or get help, please contact site staff » Ce faci cand nu ai chef de tradus? | Anycount & Translation Office 3000 | Translation Office 3000
Translation Office 3000 is an advanced accounting tool for freelance translators and small agencies. TO3000 easily and seamlessly integrates with the business life of professional freelance translators.
More info » |
| | TM-Town | Manage your TMs and Terms ... and boost your translation business
Are you ready for something fresh in the industry? TM-Town is a unique new site for you -- the freelance translator -- to store, manage and share translation memories (TMs) and glossaries...and potentially meet new clients on the basis of your prior work.
More info » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
