Mobile menu

Cum ar trebui să procedăm cu editurile?
Thread poster: lucca
lucca
Romania
Local time: 10:27
English to Romanian
Jul 22, 2006

Îmi dau seama că este un moment nepotrivit: Bookfest a fost făcut un "moment" naţional iar unii au devenit mari VIPuri post '89, de la filozofie la bişniţa editării de cărţi.
Dar: ce pot sau ar trebui să facă traducătorii pentru ca munca lor să fie apreciată şi de edituri la adevărata ei valoare?


Direct link Reply with quote
 

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 10:27
German to Romanian
+ ...
Să facem statul să ne facă o uniune Jul 23, 2006

Lucian Alexandrescu wrote:

Îmi dau seama că este un moment nepotrivit: Bookfest a fost făcut un "moment" naţional iar unii au devenit mari VIPuri post '89, de la filozofie la bişniţa editării de cărţi.
Dar: ce pot sau ar trebui să facă traducătorii pentru ca munca lor să fie apreciată şi de edituri la adevărata ei valoare?


Asta până-i hăul nu se va întâmpla în ţara asta: oricât de mult ar câştiga editurile, tot nu vor da traducătorului ce i se cuvine, sau cel puţin nu de bună voie.

Este strigător la cer ce fac de obicei editurile de la noi şi în ce hal de rău îşi pot plăti traducătorii. Nu de mult mi-a scris o colegă pe YM că a primit o ofertă de tradus carte juridică (deci specialitate, nu cărţi de copii mici!) de la o editură locală, de aici din Constanţa, iar respectiva editură deja avea nesimţirea să fixeze şi preţul, deci nu tu negocieri, consultări cu traducătorul, să i se ceară măcar o părere pe cât vrea să-şi vândă forţa de muncă sau ceva. Nimic, preţul era fixat din start de editura cu pricina, la 1,69 Euro pagina de 2000 de caractere fără spaţii! Deci nici măcar 2 Euro pe pagină! Şi era vorba de o carte de 190 pagini şi o voiau şi repede, nu mai ştiu în cât timp mi-a zis că o voiau, dar oricum, tot ei fixau şi termenul când să fie musai gata! Şi cu ziceam, ăsta nu e un caz singular. Din păcate, la editurile de la noi cam asta e situaţia în majoritatea cazurilor.

Cauza preturilor scazute pe pagină în cazul traducerilor făcute pentru edituri e în primul rând faptul că asemenea traduceri, după legile de acum, le poate face oricine, aici e baiul. De asta şi dumpingul e mare pe această piaţă. Apropo de cazul colegei ce l-am expus mai sus, cu 1,69 Euro pagina de 2000 de caractere fără spaţii. Eu i-am zis; măi fată, nu te apuca de aşa ceva, insistă să îţi dea mai mult. La care mi-a zis da, dar dacă găsesc ăia pe altcineva? I-am zis că dintre traducătorii autorizaţi din oraş, deci noi care traducem acte la minim 300.000 pagina (zic minim, fiindcă limbile rare costă mai mult), în mod sigur nimeni nu o să vrea să facă o traducere la 1,69 Euro pagina. La care colega mi-a replicat da, dar asta e o traducere fără legalizare, oricine o poate face, ia să se ducă nenea prin campus şi să facă propunerea asta într-o pauză, sau să umble prin căminele de studenţi, hai care vrea să mai facă un ban şi precis nu numai că ar găsi cine să facă traducerea cu 1,69 Euro pagina, ba chiar şi cu mai puţin. Deci asta e problema. De asta le merge editurilor să îşi bată joc de traducători. Sau multe edituri lucrează cu profesori de filologie sau nu neapărat de filologie, de diverse specialităţi, cu ingineri, cu medici etc., deci cu oameni care au deja o profesie de bază cu carte de muncă, de unde iau un salariu. Deci traducerile în cazul lor nu sunt un mijloc de trai, un salariu, ci doar ceva adiţional la acesta. Un profesor care face traduceri nu gândeşte: trebuie să căştig din traduceri cât să pot trăi decent, ci gândeşte ceva de genul bine că mai vin şi traducerile astea din când în când şi se mai adună ceva pe lângă leafă. Şi de regulă aceştia sunt cei care lucrează la preţuri scăzute. Unul care doar din traduceri trăieşte şi nu are şi alte mijloace de trai, ăla nu îşi poate permite să dea preţurile jos de tot, că moare de foame, exact ce zicea şi Cristiana Cobliş pe un alt fir.

Care este concluzia care se trage de aici? Păi că editurile nu se vor schimba peste noapte de bună voie în ce priveşte plata traducătorilor. De asta trebuie să facem statul să ne facă o uniune naţională, unică pe ţară, cum am mai tot scris, după model UNNPR sau UNBR sau Uniunea Executoriulor Judecătoreşti din România, sau chiar şi Colegiul Medicilor. Să avem o uniune care


1. să impună praguri minime pe pagină, diferite în funcţie de domenii, obligatorii pentru toţi traducătorii.


2. să impună autorizarea traducătorilor de către uniunea însăşi, pe domenii, şi numai cine are autorizaţie de la uniune să aibă drept de a practica meseria de traducător pe teritoriul României.


Existenţa unei astfel de uniuni a traducătorilor ar schimba radical şi relaţia cu editurile, în cazul traducătorilor care lucrează pentru edituri. Editurile ar fi obligate să angajeze numai traducători din uniune, fiindcă aceştia ar fi singurii autorizaţi să practice această meserie pe teritoriul României, deci nu ar mai exista traduceri făcute de persoane care nu au nici o calificare şi nici o treabă cu profesia de traducător. Iar traducătorii ar respecta obligatoriu cu toţii pragul minim impus de uniune, iar editura nu ar avea ce să facă şi l-ar da, fiindcă nu ar avea încotro: cu mai puţin de pragul uniunii nu ar putea angaja pe nimeni legal.

De bună voie, editurile de la noi nu cred că vor îmbunătăţi degrabă condiţiile de muncă şi plată a traducătorilor cu care colaborează. Dar daca traducătorii ar avea o uniune a lor, care să le forţeze mâna editurilor, ar fi altceva.

[Bearbeitet am 2006-07-23 18:59]

[Bearbeitet am 2006-07-23 19:28]


Direct link Reply with quote
 

Cristiana Coblis  Identity Verified
Romania
Local time: 10:27
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
profesionalismul editurilor Jul 23, 2006

Personal, am reţineri în privinţa editurilor româneşti. Am avut toată deschiderea în privinţa colaborării cu editurile. Treptat, experienţele cu acestea au transformat deschiderea în închidere, dacă mă pot exprima în acest fel.

Unele edituri au devenit foarte versate în a trata problema tarifelor pentru traducere. Părerea mea este că nu ar trebui să acceptăm asemenea concesii.

Ceea ce mă deranjează în primul rând sunt termenele extrem de scurte în raport cu volumul şi cu preţul lucrărilor. Este suspect faptul că o editură care pretinde că are un plan anual de editare nu este capabilă să trimită la tradus o lucrare cu mai mult de trei luni înainte de termenul de publicare. Este şi mai suspect faptul că pentru a "beneficia" de trei luni termen de traducere, lucrarea trebuie să aibă peste 300 de pagini tipărite. Apoi, după mine, este de preferat ca unitatea de facturare folosită să poată fi măsurată şi verificată de ambele părţi în mod rezonabil.

Mă deranjează şi faptul că unele edituri nu ţin cont de specializările traducătorilor, adică de faptul că unii ar traduce anumite lucrări poate mai eficient decât alţii prin cunoştinţele de specialitatea pe care le au. M-am trezit cu propuneri de lucrări pe teme dintre cele mai insolite (pe unele le-am luat mai mult ca pe nişte glume bune). De cele mai multe ori, nu are rost să întrebi câte pagini are o lucrare, răspunsul va fi atât de aproximativ încât nu te poţi baza pe el până nu vezi cartea (cărţile au cele mai variate formate şi grafici, iar volumul în pagini standard poate să fie cu până la 50% inexact). Domeniul de specialitate este ceva destul de puţin important pentru edituri. Eu dacă aş avea o carte de anatomie a corpului uman, aş căuta un traducător cu cunoştinţe solide de medicină (de preferinţă medic). Dacă aş avea o carte despre strategii de marketing, aş căuta un traducător cu cunoştinţe solide în marketing. Dar pentru multe edituri este irelevenată secţiunea de domenii de specializare dintr-un CV de traducător. Atunci pentru ce le trebuie CV-ul traducătorului dacă nu pentru a vedea la ce lucrări ar fi mai potrivit?

Adevărul este că editarea de carte este un domeniu în derivă şi căutând profitul cu orice preţ într-un astfel de sector, concesia care rezultă nu este mică. Decizia traducătorului este dacă vrea să facă această concesie. Eu am decis că nu merită osteneala. Satisfacţia sau avantajele pe care editorii pretind că o oferă traducerea de lucrări pentru edituri nu mă gâdilă suficient pentru a trece cu vederea restul inconvenientelor şi condiţiile defavorabile ale colaborărilor.

Cu toate acestea, am contracte în derulare cu edituri la tarifele şi termenele mele normale de traducere şi revizie. E adevărat că editurile sunt din străinătate, dar şi ele concurează pe aceeaşi piaţă românească. Diferenţe observate: proiectele sunt pe mai mulţi ani şi sunt planificate în detaliu. Am observat cu plăcere că editura străină ştie ce fel de traducător şi ce fel de revizor doreşte, respectiv caută oameni cu anumite domenii de specialitate, adecvate proiectelor. Au ţinut să ne întâlnească şi să ne explice ce doresc de la traducător şi de la revizor. Am observat multă atenţie pentru detaliu. Mi-e greu să cred că o editură din străinătate urmăreşte altceva decât profitul prin editarea unor serii de publicaţii pe piaţa noastră, profit pe care îl şi obţine din rezultatele de până acum. Deci se poate derula totul şi în condiţii onorabile dacă există voinţă şi mai ales putirinţă

Concluzia mea este că actualele condiţii de colaborare oferite de editurile autohtone traducătorilor nu denotă neapărat o lipsă de respect sau de înţelegere pentru traducători ca profesie (nu cred că are vreun rost să insistăm pe această impresie), ci mai degrabă o lipsă de planificare şi de management profesionist în cadrul editurilor.

În privinţa situaţiei preţurilor, sincer cred vina aparţine traducătorilor, mulţi dintre ei acceptă orice preţ din pasiune pentru traducerea de carte, deşi sunt perfect conştienţi că practic muncesc pe gratis. Date fiind cele de mai sus, mi-e totuşi greu să cred că nu se poate să lucrezi în condiţii decente şi cu editurile autohtone.

[Editat la 2006-07-23 18:50]


Direct link Reply with quote
 
lucca
Romania
Local time: 10:27
English to Romanian
TOPIC STARTER
Problema cu editurile din Ro Jul 26, 2006

E cam ca în Caragiale. Sunt sublime, dar, aşa cum spune foarte bine Cristiana,
"Personal, am reţineri în privinţa editurilor româneşti. Am avut toată deschiderea în privinţa colaborării cu editurile. Treptat, experienţele cu acestea au transformat deschiderea în închidere, dacă mă pot exprima în acest fel".
Interesant că nu au fost decât două răspunsuri (ambele de foarte bună calitate) la întrebarea mea. Ar fi câteva posibilităţi, după părerea mea: ori cititorii acestui fir nu au experienţe cu editurile din Ro, ori experienţele majorităţii sunt atât de bune, încât respectivii nu simt nevoia să se vaite (hm..., mă cam îndoiesc), ori experienţele au fost negative, dar nimeni nu crede că merită să scrie ceva, pentru că situaţia, asta care este, nu se poate schimba prin protestele traducătorilor.
Pe scurt, iată cum văd eu lucrurile: editurile ştiu foarte bine că ceea ce fac nu este corect, dar, atâta timp cât "merge" (adică înainte de a intra în UE, când să sperăm că se va întâmpla o mare minune, peste noapte), continuă să procedeze aşa cum procedează, în numele maximalizării profitului.
Asta este, şi nu avem ce face.
Un ONG care reuneşte (obligatoriu, altfel nu are autoritate) _toţi_ traducătorii din ţară şi care prescrie tarife minime, necesită susţinere permanentă din partea statului (deci, indiferent de culoarea guvernului). Aceasta înseamnă că: ONG-ul respectiv... nu mai este ONG; este necesară voinţa politică de a-l crea (traducătorii singuri nu au suficientă influenţă, clout, ca să facă să apară aşa ceva); practic toate entităţile care beneficiază de traducerile noastre au interesul să obţină traduceri de bună calitate şi previzibile (condiţii comerciale stabile), dar cât mai ieftine posibil.
Deocamdată, cel puţin, nu cred că ideea înfiinţării unei organizaţii care să reglementeze activitatea traducătorilor şi care să impună preţuri _minimale_ are şanse să fie susţinută semnificativ.
Logistica înfiinţării şi funcţionării unei astfel de asociaţii, colegiu etc pune probleme la care nici nu vreau să mă gândesc. Pe lângă acestea, proverbiala tendinţă la asociere şi la solidaritate a românilor nu se face simţită doar în afara ţării, ci şi aici. Vezi atitudinea atât de rezervată a atât de multor traducători faţă de ATR, care este o încercare, probabil imperfectă, dar care nu merita un umăr atât de rece
Colegiul Medicilor a trebuit şi el să se confrunte cu probleme similare, dar, în cazul acesta (fiind o chestiune gravă: sănătatea naţiei, mor copiii, suferă bolnavii, se risipesc banii contribuabililor etc), lucrurile s-au rezolvat simplu, printr-un ukaz: începând de la data de..., cei care nu sunt membri ai Colegiului Medicilor nu mai au dreptul să practice medicina în Ro. Aşa e în toată Europa! Şi nici un medic n-a zis nimic. Nu văd cine ar vrea / putea să facă aşa ceva şi pentru traducători (noi, de fapt, de care minister ar trebui să ţinem)?! Situaţia traducătorilor în Europa care este?
Poate mai postează cineva ceva pe-aici...


[Edited at 2006-07-26 19:55]


Direct link Reply with quote
 

Cristiana Coblis  Identity Verified
Romania
Local time: 10:27
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
Speranţa noastră nu este Europa Jul 26, 2006

Cu părere de rău trebuie să spun că nu trebuie să ne punem mari speranţe în momentul 2007, cel puţin în această privinţă.

Eu consider că problemele cu care se confruntă traducătorii autorizaţi, specializaţi şi de carte (ca să nu spun literari, ceea ce ar fi fals) sunt destul de diferite. Dacă în cazul traducătorilor autorizaţi funcţionează acest tarif fixat de stat şi nu de piaţă, în cazul traducătorilor specializaţi sau de carte nu ar funcţiona niciodată şi nu cunosc niciun precedent în lume. Diferenţa majoră este că în prima tranzacţie (traducerile autorizate) statul fixează preţul pentru nişte achiziţii pe care instituţii ale statului le fac la nivel naţional (servicii de traducere şi interpretare). În cazul traducătorilor specializaţi şi de carte statul nu este în niciun fel parte a tranzacţiei şi nu are niciun fel de drept de a fixa preţuri. Cei care au dreptul să negocieze preţul sunt traducătorii şi clienţii lor.

Evident problema este că dacă clientul te caută propunând un preţ de 1,6 EUR pe pagină, cam greu poţi să negociezi de la un asemenea nivel la unul acceptabil. Pretenţiile editurilor sunt atât de reduse încât pur şi simplu vor bate palma cu orice traducător care le acceptă preţul din orice motiv. E destul de simplu: plătesc foarte puţin şi obţin o traducere mai bună sau mai puţin bună (uneori chiar drepturi nelimitate asupra traducerii, spre deosebire de cedarea drepturilor pe o anumită perioadă), un redactor angajat o corectează şi apoi o aruncă pe piaţă cu o economie majoră.
Eu pur şi simplu refuz şi le spun şi motivele, ca să ştie. Am decis să nu mai accept contracte sub un anumit preţ şi încerc să mă ţin de decizie. Din fericire, există oferte şi la tarife onorabile, aşa încât deocamdată sunt mulţumită de decizia mea.

Pentru a răspunde întrebării lui Lucian de mai sus, legată de situaţia în Europa. Din câte ştiu eu şi din câte am vorbit cu alţi traducători, nici în Europa nu stau pe roze traducătorii (în afara celor care lucrează pentru instituţiile europene, unde primesc salarii decente şi sunt apreciaţi, cred eu).

Fiecare stat are propria legislaţie în privinţa traducătorilor juraţi/autorizaţi etc., unele mai stricte, altele mai puţin, în funcţie de dreptul şi de uzanţele fiecărui stat. În multe state se fixează tarifele pentru traducerile autorizate pentru instituţiile statului (nu şi pentru clienţi privaţi). În multe state traducătorii autorizaţi nu sunt de acord cu aceste tarife.

Până acum însă nu am auzit vreun traducător de carte, de oriunde ar fi el, să fie mulţumit de remuneraţia primită, dar am auzit mulţi traducători de carte revoltaţi sau consternaţi din această cauză. Din surse sigure însă, termenele de traducere pentru orice carte sunt mult mai lungi (pentru un roman de peste 200 de pagini - 7 luni, pentru cărţi mai lungi, chiar un an).

Părerea mea este că pentru traducerile în care nu sunt implicate instituţii de stat lucrurile sunt relativ simple: trebuie să învăţăm să negociem condiţii cât mai bune (preţ, termen de predare, termen şi modalitate de plată) şi să nu mai acceptăm toate mizeriile indiferent de la cine.

[Editat la 2006-07-26 22:02]


Direct link Reply with quote
 
xxxMihai Badea  Identity Verified
Luxembourg
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
Cartea se plăteşte prost, în general Jul 26, 2006

De-a lungul timpului, am văzut mai multe discuţii pe Proz, în care traducători (şi) din UE se plângeau de sumele mizerabile oferite de unele edituri (ceva de genul 0,02 EUR pe cuvânt), dar am văzut şi traducători care spuneau că ei nu ar lucra decât pentru preţurile lor obişnuite. Nu ştiu însă care erau preţurile lor obişnuite şi nici dacă acele preţuri le-au fost acceptate de vreo editură.

Se ştie că, în general, preţul pentru traducerea de carte este sensibil mai mic decât preţul pentru alte tipuri de traduceri. Din câte am înţeles, în UE un preţ rezonabil pentru carte ar fi în jur de 0,05 EUR pe cuvânt, ceea ce este cam jumătate din preţul pentru o traducere obişnuită. Am impresia că şi la noi raportul este cam acelaşi, dacă luăm ca referinţă preţurile mici practicate de majoritatea traducătorilor din România.

Soluţii nu ştiu dacă sunt prea multe. Cred că ar trebui în primul rând să învăţăm noi înşine să ne apreciem munca la adevărata ei valoare şi apoi să încercăm să-i convingem şi pe alţii.

[Edited at 2006-07-26 22:29]


Direct link Reply with quote
 

Cristiana Coblis  Identity Verified
Romania
Local time: 10:27
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
Manifestul FIT Jul 27, 2006

Nu ştiu dacă cunoaşteţi acest document, este mai vechi, însă a stat pe prima pagină a sitului FIT timp de cel puţin un an.

A LITERARY TRANSLATORS MANIFESTO
AN APPEAL TO WRITERS
from the Literary Translation Committee of the International Federation of Translators (FITLIT)

http://www.literaturuebersetzer.de/download/uebersetzer/Manifesto.pdf

Lectura lui indică faptul că problemele cu care noi ne confruntăm sunt generale, deşi poate puţin mai acute.

[Editat la 2006-07-27 07:33]


Direct link Reply with quote
 
lucca
Romania
Local time: 10:27
English to Romanian
TOPIC STARTER
Situaţie destul de deprimantă... Jul 27, 2006

Mi se pare evident că o asociaţie a tuturor traducătorilor, care să impună preţuri minime general aplicabile, este o utopie. Pentru alte categorii există astfel de asociaţii, dar pentru traducători nu se poate: nu suntem destul de esenţiali. În definitiv, orice persoană care ştie relativ bine o limbă străină poate să se apuce să şi traducă (la nevoie), poate să capete o anumită experienţă, poate să devină "traducător". A fi medic, jurist, notar etc, presupune studii de specialitate. A fi traducător - nu neapărat, orice altceva am susţine
Există un program finanţat de stat, de traducere a unor opere literare importante în limbi străine. Mi se pare foarte OK.
Ştiţi ce se întâmplă însă? Ar trebuie să abă loc şi inversul. Apar anumite lucrări care sunt esenţiale pentru orice ţară ca să poată să "ţină pasul" cu ceea ce se întâmplă pe plan internaţional (nu mă refer la literatură, cu toate că există şi astfel de cărţi). Atâta timp cât astfel de cărţi de referinţă nu sunt traduse şi în limba română, cei care pierd nu sunt traducătorii, ci "ţara".
Ar trebui să existe un program naţional de traduceri din alte limbi în română (literare şi de specialitate), finanţat cel puţin parţial de către stat. Cu ocazia aceasta, probabil că s-ar îmbunătăţi şi plata unor traduceri (depinde cum ar fi formulată legea respectivă).
Multe edituri fac eforturi în acest sens. În definitiv, editura vrea să publice cărţi esenţiale (traduse) care se vând bine. Din ceea ce propun editurile şi din ceea ce propun traducătorii, iese, de multe ori, un "program de traduceri" interesant. Dar, de aici şi până la un plan naţional, sistematic, de traduceri de majoră importanţă, mai este mult.
Mă tem că şi aceasta este, însă, până la urmă, tot un fel de utopie.
Adevărul este că, lucrând pentru alţi clienţi, obţin mult mai mult şi lucrez mai puţin timp decât în cazul unei edituri.
Mulţumesc colegilor care au discutat subiectul, am aflat/învăţat multe lucruri de la ei.


Direct link Reply with quote
 
lucca
Romania
Local time: 10:27
English to Romanian
TOPIC STARTER
La asta chiar că nu m-am aşteptat! Jul 28, 2006

Lucian Alexandrescu wrote:

În definitiv, orice persoană care ştie relativ bine o limbă străină poate să se apuce să şi traducă (la nevoie), poate să capete o anumită experienţă, poate să devină "traducător". A fi medic, jurist, notar etc, presupune studii de specialitate. A fi traducător - nu neapărat, orice altceva am susţine


Asta scriam ieri. Iată ce a apărut azi (!) pe prima pagină a "Jurnalului Naţional":
http://www.jurnalul.ro/articol_58274/tiristele_traduc_pentru_politie.html

Mare e grădina...
Iar viaţa bate filmul (sau orice altceva).


Direct link Reply with quote
 

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 10:27
German to Romanian
+ ...
Reuşită comparaţie, pe bune! Jul 28, 2006

Lucian Alexandrescu wrote:

Lucian Alexandrescu wrote:

În definitiv, orice persoană care ştie relativ bine o limbă străină poate să se apuce să şi traducă (la nevoie), poate să capete o anumită experienţă, poate să devină "traducător". A fi medic, jurist, notar etc, presupune studii de specialitate. A fi traducător - nu neapărat, orice altceva am susţine


Păi tocmai că nu-i aşa, ci exact invers.

Pentru a fi medic nu e suficient să ai licenţă în medicină. Dacă nu eşti în Colegiul Medicilor şi nu ai autorizaţie de la ei să practici medicina, nu eşti medic în România.

Pentru a fi avocat, nu e suficient să ai o diplomă de licenţă pe ştiinţe juridice. Dacă nu iei examenele de intrare şi de definitivare în barou, deci implicit: dacă nu eşti într-un barou, deci membru al UNBR, ceea ce presupune că plăteşti obligatoriu cotizaţia şi respecţi statutul şi toate hotărârile uniunii, inclusiv pragurile minime fixate de ea, nu eşti avocat în România.

Pentru a fi notar public, la fel, nu este suficientă licenţa în ştiinţe juridice. Dacă nu iei examenul organizat de UNNPR şi dacă ulterior nu eşti membru al acesteia, nu plăteşti cotizaţia şi nu respecţi statutul şi toate hotărârile uniunii, inclusiv şi mai ales cele legate de pragurile minime la onorarii, nu eşti notar public în România.

Deci concluzia e că nu atât studiile de specialitate te fac medic, avocat sau notar public, ci calitatea de membru al uniunii corespunzătoare. SUnt o groază de absolvenţi de medicină care nu sunt medici, o groază de absolvenţi de drept care nu sunt nici avocaţi şi nici notari publici, numai şi numai fiindcă nu sunt în uniunile respective. Cine nu-i în uniunea corespunzătoare preofesiei respective, nu o practică în ţara asta, degeaba are studii.

Asta scriam ieri. Iată ce a apărut azi (!) pe prima pagină a "Jurnalului Naţional":
http://www.jurnalul.ro/articol_58274/tiristele_traduc_pentru_politie.html

Mare e grădina...
Iar viaţa bate filmul (sau orice altceva).


Păi atâta timp cât nu avem o uniune a noastră, făcută de stat şi unică pe ţară care să dea în sfârşit demnitate profesiei noastre şi exclusivitate nouă, traducătorilor, iaca, oricine face muinca noastră, inclusiv tiristele cu pricina. Practic, nu suntem prea departe de ele, că şi meseria lor o poate practica oricine, nu există nici limite de vârsta, nici de sex, nici de studii, nici persoanele cu această ocupaţie nu au o uniune care să zică domle, cine nu-i în uniunea noastră, nu are drept de liberă practică a meseriei noastre. Ba mai rău, tare mă tem că până şi alea sunt mai bine organizate profesional, chiar dacă deocamdată nu legal, decât noi, traducătorii.

De aia tot zic eu că dacă am avea uniune, ar fi bine: cine nu e în ea, nu e traducător în ROmânia, aşa ar fi. Ce dacă ar lucra ca traducători diverse persoane cu diverse studii: filologie, drept, medicină, ştiinţe economice şi multe altele sau doar cu liceul sau nici cu ăla? Ideea nu e ce diplomă are fiecare, ci să dea şi să şi ia examenele de la uniune şi apoi obligatoriu să fie membru al acesteia, să achite cotizaţia obligatorie şi să respecte statutul şi toate hotărârile uniunii, inclusiv şi mai ales cele legate de pragurile minime. Nerespecatarea tuturor acestora să atragă după sine excluderea temporară sau definitivă din uniune şi implicit interzicerea dreptului de a mai practica meseria de traducător în România. De asemenea, legea să prevadă sancţiuni dure, măcar amenzi, cât de mari, dacă nu chiar pedepse şi mai dure, pentru orice persoană care practică meseria noastră fără a fi în uniunea noastră şi autorizată de uniunea noastră. La asta ar trebui să ajungem, altfel ne va fi din ce în ce mai rău.

Cât despre tiriste şi alte persoane care fac traduceri şi nu ar trebui să facă, încă noi, cei autorizaţi, mai avem totuşi avantajul că tiristele nu au cum să facă traduceri notariale fără autorizaţie de la M.J. Dar iacătă că alte traduceri fac, nu ştiu dacă iau bani pe această activitate, dar precis că dacă da, la fisc sigur nu îi declară. Deci iacătă că persoanele neautorizate mai reprezintă încă un pericol: extinderea evaziunii fiscale, dar nu e numai asta: cine nu declară venituri, nu plăteşte nici impozite, logic, nu? Şi cine nu plăteşte impozit, nu-i pică limba să ceară şi un preţ mai mic, că doar are de unde să lase, nu? Iar asta clar e în detrimentul nostru, fiindcă ne strică şi preţurile şi piaţa şi asta duce la extinderea dumpingului. Un ONG nu ne poate ajuta să luptăm cu toate astea, dar o uniune făcută de stat da, ar fi singura soluţie să scăpăm de toate astea.


Direct link Reply with quote
 
lucca
Romania
Local time: 10:27
English to Romanian
TOPIC STARTER
Am putea să convingem statul? Jul 28, 2006

Nu cred că am putea convinge statul să înfiinţeze o "Uniune a Traducătorilor". E adevărat că putem să încercăm, dar...
Cu tarifele, la notari e simplu. Ai nevoie de serviciile unui notar? Plăteşti conform tarifului!
Colegiul Medicilor nu stabileşte nici un fel de tarife. Practic, nici nu ar fi posibil: există contribuţia obligatorie la serviciile de sănătate a oricărui cetăţean (cel puţin în principiu), Casa de Asigurări, există şomeri, pauperi, boli care sunt mai periculoase pentru societate decât pentru cel afectat, acţiuni profilactice, şi destule altele.
La avocaţi nu ştiu cum e. Probabil că barourile sunt cele care stabilesc anumite tarife. Cred, însă, că, dacă angajatorul te acceptă, poţi fi consultant chiar dacă nu ai autorizaţie oficială. Condiţia esenţială cred că este să ai examenul de licenţă, după absolvire. Şi nu numai ca avocat! Sau, îţi iei autorizaţie în altă parte şi practici în România.
E foarte complicat. Şi ar fi foarte greu de urmărit respectarea legii (enforcementul) unei Uniuni a traducătorilor. Dacă trebuie să discut acum cu un patagonez, apelez la un patagonez care ştie engleză (sau română). Nici nu-l întreb dacă are autorizaţie de traducător (interpret). La medici, avocaţi, notari etc, nu e (nu poate să fie) chiar aşa.
Personal, sunt sceptic.
Nu total sceptic, dar: există "marea traducere", în care nu fac faţă decât traducători foarte bine pregătiţi, cu studii de specialitate, experienţă, adevăraţi intelectuali, traduceri literare, pt. UE, autorizaţii peste autorizaţii etc, etc. Pentru aceştia poate că ar merge să se înfiinţeze o Uniune, cu o anumită structură de tarife. Dar pentru chestiunile de traducere mai curente, foarte curente... uneori (după cum se vede), sunt bune (?!) şi tiristele.


Direct link Reply with quote
 

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 10:27
German to Romanian
+ ...
Da, trebuie musai să încercăm Jul 31, 2006

Lucian Alexandrescu wrote:

Nu cred că am putea convinge statul să înfiinţeze o "Uniune a Traducătorilor". E adevărat că putem să încercăm, dar...


O încercare ar fi un pas mare înainte: totul e să se facă, fiindcă după aia sigur va merge, n-are de ce să nu. Riscăm să ne-o ia înainte şi profii de sport:

"„Se lucreaza la o legislatie prin care sa li se permita sa conduca o sala sau un club cu activitati sportive doar persoanelor cu diploma in acest domeniu”.

Sursa: http://www.evz.ro/article.php?artid=267007

E foarte complicat. Şi ar fi foarte greu de urmărit respectarea legii (enforcementul) unei Uniuni a traducătorilor. Dacă trebuie să discut acum cu un patagonez, apelez la un patagonez care ştie engleză (sau română). Nici nu-l întreb dacă are autorizaţie de traducător (interpret).


Corect. Dar aşa ceva nu ar trebui să se întâmple în cazul editurilor, că de aici a pornit firul, dar nu numai în cazul editurilor. Aici intervin sau ar trebui să intervină nişte contracte scrise, deci se poate verifica totuşi cine pe cine a angajat etc. Ideea este să nu angajeze neautorizaţi care lucrează sub preţul uniunii.

Cu tarifele, la notari e simplu. Ai nevoie de serviciile unui notar? Plăteşti conform tarifului!


Păi tot aşa ar fi şi la noi: vrei traducător? Îl plăteşti conform tarifului, care ar fi minim pragul minim impus de uniune. Şi dacă editurile nu ar avea voie să angajeze neautorizaţi (adică neautorizaţi de uniune, nu de M.J., adică nemembri aia cesteia), atunci nu ar mai putea da preţurile ruşinoase pe care le dau în prezent, ci ar lucra cu traducătorii la preţurile acestora, deci minim pragul minim, că alţi traducători care să aibă voie să lucreze pe teritoriul României nu ar avea editurile de unde să ia.

La medici aşa e, nu sunt praguri minime pentru serviciile medicale, dar cei care lucrează la stat iau oricum un salariu lunar sigur, care e mai mult decât salariul minim pe economie.
Şi cei care lucrează în cabinete şi clinici particulare care nu le aparţin lor, deci medicii sunt angajaţii altora, şi aceia iau mai mult decât salariul minim pe economie. Dar apropo de salariul minim pe economie: orice angajat din orice categorie a oamenilor muncii ia minim salariul minim pe economie, asta dacă nu lucrează la negru. De ce? Fiindcă trebuie să existe cumva o protecţie, ca omul să ia măcar acel minim pe economie să poată trăi. Ei, noi, traducătorii, majoritatea nu suntem angajaţi. Cei care lucrăm ca PFA, avem activitate independentă, exact ca notarii şi ca avocaţii. Şi cum angajaţii au minim salariul minim pe economie ca o protecţie contra sărăciei etc., şi aceste categorii de persoane cu activităţi independente, profesii libere, şi-au pus praguri minime la activităţile lor, ca să fie siguri că vor trăi decent. Şi au reuşit. Ei, aia zic eu, noi nu ar trebui să ne protejăm veniturile cu un minim? Ca neangajaţi, nu avem nici o treabă cu salariul minim pe economie (care şi ăla e menţinut intenţionat prea mic, ştim noi de ce!), deci nu avem altă soluţie decât impunerea de praguri minime. Oricum cu editurile asta ar fi singura soluţie.

De ce zic eu că e singura soluţie? Fiindcă editurile nu dau mai mult decât dau şi nu au de gând să dea mai mult nici în viitor. Chiar dacă preţurile cresc, inclusiv la cărţi, chiar dacă profitul lor creşte, sunt ai dreq şi nu vor să dea mai mult la traducători, iar traducătorii care cer mai mult riscă să piardă colaborarea cu editurile, care îşi găsesc pe alţii care lucrează mai ieftin. La traduceri preţurile merg, din păcate, tot în jos, nu în sus, ceea ce e tare nasol. Iar traducătorul care lucrează cu edituri nu are nici un fel de mijloace să se apere şi să se protejeze de aceşti exploatatori, nici nu are de ce să se agaţe. La traducătorii nenotariali, inclusiv cei care lucrează cu edituri, nu e ca la noi, care traducem acte. Aşa cum scriam pe alt fir, despre legalizarea la notariat şi bunul ei rost şi binefacerile ei, noi, traducătorii de acte notariale, avem o şansă: să ne agăţăm de pragurile notarilor şi să punem preţ mai mare pe pagină şi să îl şi primim, fiindcă e normal ca o traducere să coste măcar cât legalizarea ei (o ştampilă şi o semnătură), dacă nu şi mai mult. Deci noi ne agăţăm de taxele notariale şi punem preţuri în funcţie de ele. De fapt notarii, la rândul lor, au făcut practic acelaşi lucru: ei zic că de aia şi-au mărit de aproape 4 ori pragurile minime de onorarii, deoarece statul şi-a mărit taxele de timbru. Şi aşa e: în 2000 taxa de timbru era 5000 ROL, iar pragul minim pt. legalizare traducere era de 40.000 de primul exemplar şi 10.000 de următoarele. De la 1 ianuarie 2003, taxa de timbru a crescut iniţial de mai mult de 5 ori, deci la 26.000, apoi la 28.000 şi actualmente la 30.000 ROL. Reacţia notarilor a venit abia în 2005, când au crescut brusc pragurile la onorarii de aproape 4 ori. Na, noi de ce să nu venim cu o reacţie la fel de bruscă, să înfiinţăm uniunea, adică de fapt statul să ne-o înfiinţeze, să impunem praguri şi oricât tărăboi va ieşi la început, lumea se va învăţa şi cu asta cum s-a învăţat cu toate.

Rezultatele ar fi următoarele: am avea praguri minime cu toţii, fixate diferit, pe domenii, ceea ce ar fi spre binele tuturor traducătorilor, deci nu numai al nostru care traducem acte notariale - de ce să ne agăţăm de taxele notariale şi să nu avem pragurile noastre proprii? - ci mai ales al altor categorii de traducători, inclusiv cei de la edituri, care nu au de ce să se agaţe şi în funcţie de ce să îşi fixeze preţurile. Plus că am scăpa şi de concurenţă neloială şi dumping, şi de invadarea pieţei muncii noastre de către neautorizaţi şi am scăpa şi de exploatarea omului de către om: nici editurile, nici birourile de traduceri şi nici nimeni nu ne va mai putea da sub prag şi în felul acesta, prin acest minim, avem o protecţie a veniturilor noastre, iar relaţia cu editurile ar fi alta, fiindcă preţul nu l-ar mai impune ei, AER şi ce organizaţii or mai avea ei, ci uniunea noastră. Nu e tot aia să primeşti minim ceea ce ceri sau să primeşti doar preţurile derizorii ce ţi le dau ei, asta dacă nu iei ţeapă să nu-ţi dea nimic.

Şi nu e vorba doar de praguri şi preţuri, ci de condiţiile de muncă în general, pe care editurile din România le cam ignoră: normal este nu editura să impună termene imposibile, sau posibile doar dacă munceşti pe brânci zi şi noapte - asta când oficial ziua de lucru e de 8 ore! şi cine lucrează în schimburi de 12 cu 24 sau 24 cu 48 e mai avantajat! - ci traducătorul să vadă materialul şi să zică în cât timp îl poate face. Şi multe altele. Dar fără uniune de stat, toate astea nu se pot realiza niciodată. Fiindcă asta ar fi singura care ne-ar uni pe toţi şi ne-ar obliga şi să ne respectăm reciproc şi mai ales să respectăm statulul şi hotărârile uniunii, altfel ne-ar paşte excluderea din uniune şi implicit şi interzicerea de a mai lucra în România.


Direct link Reply with quote
 


To report site rules violations or get help, contact a site moderator:

Moderator(s) of this forum
Lucica Abil[Call to this topic]

You can also contact site staff by submitting a support request »

Cum ar trebui să procedăm cu editurile?

Advanced search






TM-Town
Manage your TMs and Terms ... and boost your translation business

Are you ready for something fresh in the industry? TM-Town is a unique new site for you -- the freelance translator -- to store, manage and share translation memories (TMs) and glossaries...and potentially meet new clients on the basis of your prior work.

More info »
PDF Translation - the Easy Way
TransPDF converts your PDFs to XLIFF ready for professional translation.

TransPDF converts your PDFs to XLIFF ready for professional translation. It also puts your translations back into the PDF to make new PDFs. Quicker and more accurate than hand-editing PDF. Includes free use of Infix PDF Editor with your translated PDFs.

More info »



All of ProZ.com
  • All of ProZ.com
  • Term search
  • Jobs