| Pages in topic: < [1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16] > | Oferte cel puţin caraghioase Thread poster: Cristina Popescu (X)
|
|---|
Cristiana Coblis 
Romania
Local time: 20:33
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| o pagină de două pagini | Sep 23, 2008 |
3000 de semne fără spaţii înseamnă fix 2 pagini standard. Poate au bătut tasta greşită, altfel trebuie să aibă un tupeu fantastic. În general, editurile practică pagini de 2000 de semne cu spaţii, iar preţurile sunt de mizerie, de asta nici nu se înghesuie nimeni să colaboreze cu ei. Iar 250 de pagini în 3 săptămâni mi se pare altă măgărie. Ce calitate se poate oferi cu heirup-ul? Dar, mă rog, eu sunt un gică-contra editurilor declarat de ani de zile. Pentru faptul că s... See more 3000 de semne fără spaţii înseamnă fix 2 pagini standard. Poate au bătut tasta greşită, altfel trebuie să aibă un tupeu fantastic. În general, editurile practică pagini de 2000 de semne cu spaţii, iar preţurile sunt de mizerie, de asta nici nu se înghesuie nimeni să colaboreze cu ei. Iar 250 de pagini în 3 săptămâni mi se pare altă măgărie. Ce calitate se poate oferi cu heirup-ul? Dar, mă rog, eu sunt un gică-contra editurilor declarat de ani de zile. Pentru faptul că se trezesc în ultimul moment că trebuie să publice o carte pentru care le expiră drepturile şi că nu au planuri editoriale serioase trebuie să plătească cineva, nu? Trebuie să fim atenţi să nu plătim noi. Într-o lume şi pe o piaţă normală pentru lucrări cu termene nerezonabile clientul plăteşte, iar pentru dezorganizarea şi lipsa de planificare proprie, tot clientul trebuie să plătească. ▲ Collapse
| | | | Indianca (X)
Hindi to Romanian
+ ...
Cristiana Coblis wrote:
3000 de semne fără spaţii înseamnă fix 2 pagini standard. Poate au bătut tasta greşită, altfel trebuie să aibă un tupeu fantastic.
În general, editurile practică pagini de 2000 de semne cu spaţii, iar preţurile sunt de mizerie, de asta nici nu se înghesuie nimeni să colaboreze cu ei. Iar 250 de pagini în 3 săptămâni mi se pare altă măgărie. Ce calitate se poate oferi cu heirup-ul?
Iata, Cristiana, prin raspunsul pe care l-au dat interpelarii mele, practic au recunoscut ca este vorba de 3000 de caractere.
In privinta editurilor, sunt de acord ca nu platesc grozav; eu una accept totusi ofertele "medii", cand pretul e, daca nu bun, acceptabil (nu rusinos),daca platesc la timp si daca nu ma preseaza cu timpul (totusi, niste bile albe). Dar pe majoritatea, le refuz, pentru ca ofertele lor arata ca aceea de mai sus, ca sa-i descurajez din start; din nefericire, ma tem ca si ofertele rusinoase isi gasesc amatori, printre traducatorii tot amatori.
Dar chiar daca pretul oferit ar fi bun, nu mai accept sa dau mostre.
E foarte neplacut sa primesti mostre "corectate" cu "deoarece" in "pentru ca", asa cum am mai semnalizat anterior. Imi observ si recunosc greselile, dar cand este vorba despre douazeci de insemnari cu rosu pe o pagina (unde poate doar una era greseala), doar asa, de amorul artei, ca sa ma simt eu umilita, zic "passe".
Inteleg si eu ca vor mostre de calitate, dar pun la dispozitie carti deja traduse.
Si ai dreptate, ce se face cu heirup-ul?
Poti rasuci o fraza de trei ori si tot nu esti multumit, iar asta dureaza!
Cel mult pe textele tehnice (cu un mega-dicionar alaturi) se mai poate "alerga" (aici vorbesc doar in numele meu).
| | | | Dasa Suciu
Local time: 20:33
English to Romanian
+ ...
| Trist dar adevărat! | Sep 25, 2008 |
Indianca wrote:
... din nefericire, ma tem ca si ofertele rusinoase isi gasesc amatori, printre traducatorii tot amatori.
...
Poti rasuci o fraza de trei ori si tot nu esti multumit, iar asta dureaza!
Două lucruri foarte adevărate dar şi foarte triste, din păcate!
Şi când mă gândesc că un frizer, de exemplu, tunde în 15-20 de minute şi ia aproximativ 20 RON plus bacşiş. Sau cât costă o plombă la dentist! Sau ... etc.! Nu ştiu de ce, dar nu mă pot abţine să nu fac astfel de comparaţii!
| | | | cameliaim
Spain
Local time: 19:33
Member (2005)
Spanish to Romanian
+ ...
| dentist sau frizer | Sep 25, 2008 |
Dasa Suciu wrote:
Şi când mă gândesc că un frizer, de exemplu, tunde în 15-20 de minute şi ia aproximativ 20 RON plus bacşiş. Sau cât costă o plombă la dentist! Sau ... etc.! Nu ştiu de ce, dar nu mă pot abţine să nu fac astfel de comparaţii!
Apropo de dentist, îmi aduce aminte de alt coleg care, apropo de probele de traducere, spunea: "dar ce, avocatul sau dentistul accepta să-ţi dea probă? Îl plăteşti şi gata!"
Măcar de-ar fi dat probă dentistul meu...
| | |
|
|
|
Monika Silea
Romania
Local time: 20:33
English to Romanian
+ ...
Dasa Suciu wrote:
Două lucruri foarte adevărate dar şi foarte triste, din păcate!
Şi când mă gândesc că un frizer, de exemplu, tunde în 15-20 de minute şi ia aproximativ 20 RON plus bacşiş. Sau cât costă o plombă la dentist! Sau ... etc.! Nu ştiu de ce, dar nu mă pot abţine să nu fac astfel de comparaţii!
Eu mereu fac comparaţia cu notarii. La fel, nu mă pot abţine. Un traducător traduce o pagină cam într-o oră, şi dacă cere 20 de lei per pagină clientul se cruceşte. Pe de altă parte, când se duce cu pagina respectivă la notar, iar pentru o semnătură şi o ştampilă aplicate, aşa, ca la noi în Ardeal, cam în 2 minute, i se cer 18 lei, i se pare firesc.
Ori lumea a luat-o razna în jurul meu, ori eu trebuie să mă culc. cred ca varianta a doua ...
| | | | | Proletariatul intelectual | Sep 26, 2008 |
Şi când mă gândesc că un frizer, de exemplu, tunde în 15-20 de minute şi ia aproximativ 20 RON plus bacşiş. Sau cât costă o plombă la dentist! [/quote]
Cand a venit ultima oara instalatorul, a cerut 30 RON pentru douazeci de minute, cat a schimbat un fel de racord.
Intrebarea mea este, cate ore trebuie sa lucram noi, proletariatul intelectual, ca sa platim douazeci de minute ale proletariatului de lux?
Si, daca Marx & Co au pretins ca toti oamenii sun... See more Şi când mă gândesc că un frizer, de exemplu, tunde în 15-20 de minute şi ia aproximativ 20 RON plus bacşiş. Sau cât costă o plombă la dentist! [/quote]
Cand a venit ultima oara instalatorul, a cerut 30 RON pentru douazeci de minute, cat a schimbat un fel de racord.
Intrebarea mea este, cate ore trebuie sa lucram noi, proletariatul intelectual, ca sa platim douazeci de minute ale proletariatului de lux?
Si, daca Marx & Co au pretins ca toti oamenii sunt egali, de ce sunt oamenii lor mai egali decat ceilalti?
[Edited at 2008-09-26 11:15] ▲ Collapse
| | | | Lidia Matei
Romania
Local time: 20:33
Italian to Romanian
+ ...
| şi eu fac comparaţii | Sep 26, 2008 |
Cred că facem cu toţii comparaţii.
Eu cu dentistul pentru că de curând am terminat lucrările la dinţii mei. Doar o simplă operaţie de 30 de minute m-a costat 600 lei (300 lei / dinte).
Vorba vine câte pagini putem traduce în 30 de minute? Ca să nu ma vorbim de preţul lor!
Lidia
| | | | | Notarii - aristocraţii muncii intelectuale | Sep 27, 2008 |
Monika Silea wrote:
Eu mereu fac comparaţia cu notarii.
Comparaţia nu este bună, deoarece notarii au un fel de monopol pe nişte activităţi FOOOARTE bănoase. Deci, nici o legătură cu realitatea vieţii de liber-profesionist.
| | |
|
|
|
Cristiana Coblis
Romania
Local time: 20:33
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
| foarte bine punctat, perfect de acord | Sep 27, 2008 |
Bogdan Burghelea wrote: Monika Silea wrote:
Eu mereu fac comparaţia cu notarii. Comparaţia nu este bună, deoarece notarii au un fel de monopol pe nişte activităţi FOOOARTE bănoase. Deci, nici o legătură cu realitatea vieţii de liber-profesionist.
Foarte bine spus, ca de obicei ai pus punctul pe "i", Bogdan.
La noi se întâmplă nişte fenomene extreme de monopol, de fixare de preţuri şi de împărţire a pieţei pe faţă, care contravin legislaţiei europene şi sunt condamnate explicit de UE. Din păcate, ANPC-ul nostru încă nu se sesizează în privinţa acestor aspecte care lezează consumatorul şi societatea. După ştiinţa mea, ANPC-ul e subfinanţat şi nu are personal calificat (jurişti), oricât ar fi binevoitori şi de harnici, lucru incontestabil, nu au cum să facă faţă. În alte ţări din UE, organismele de protecţie a consumatorilor s-au sesizat deja şi au adus în faţa justiţiei astfel de cazuri de monopol şi de fixare a preţurilor de către unele profesii lipsite de scrupule. Eu sper că nici la noi nu se va întârzia normalizarea situaţiei.
Ceea ce mă miră şi mai mult este că am primit şi telefoane de la diferite direcţii şi departamente din ministerele noastre (necuprinse de L 178 şi care nici nu au treabă cu L 178) care cereau detalii legate de preţuri, întrebând fără ocoliş ce preţuri am fixat noi pentru traduceri... Cam asta este situaţia: nişte anomalii ale pieţei libere sunt considerate normalitate la noi. Personal, am încercat, cât se poate de politicos, să-i educ în privinţa concurenţei libere... dar, rezultatele se lasă aşteptate.
| | | | | Legea concurenţei nu este aplicabilă notarilor publici | Oct 3, 2008 |
Notarii publici nu desfăşoară activităţi comerciale precum societăţile comerciale, ci sunt învestiţi de către stat să exercite un serviciu de interes public. Notarii publici desfăşoară o activitate incompatibilă cu orice formă de activitate comercială; ei sunt în slujba justiţiei, deoarece întocmesc acte oficiale, acte de autoritate publică, executorii fără a fi necesară vreo acţiune judecătorească pentru a li se recunoaşte valabilitatea; un act notarial este de aceea... See more Notarii publici nu desfăşoară activităţi comerciale precum societăţile comerciale, ci sunt învestiţi de către stat să exercite un serviciu de interes public. Notarii publici desfăşoară o activitate incompatibilă cu orice formă de activitate comercială; ei sunt în slujba justiţiei, deoarece întocmesc acte oficiale, acte de autoritate publică, executorii fără a fi necesară vreo acţiune judecătorească pentru a li se recunoaşte valabilitatea; un act notarial este de aceeaşi valoare cu o hotărâre judecătorească definitivă! Notarii publici reprezintă statul, ei fiind practic o interfaţă între stat şi cetăţenii acestuia, fie persoane fizice, fie persoane juridice. Exercitarea profesiei este reglementată de lege specială şi de numirea în funcţie de către stat - Ministerul Justiţiei, nu e ca la societăţile comerciale; numai cine nu vrea nu îşi poate face o societate comercială, fie ea SRL sau SA sau în comandită sau în ce formă o fi; ei iaca, notariat nu îşi poate face oricine, ci numai notarul public care are numirea de la Ministerul Justiţiei. Notariatele au, aşadar, un statut diferit de societăţile comerciale şi de asta lor nu li se aplică legea concurenţei. Până şi Comisia Europeana recunoaşte acest lucru şi exceptează activitatea notarială de la aplicarea legislaţiei privind concurenţa. Acest lucru este valabil pentru notarii publici din peste 20 de ţări europene, deci nu este o găselniţă a notarilor publici din România.
Interesante şi utile în acest sens sunt paginile siteului Consiliului Notariatului Uniunii Europene (CNUE), unde apare poziţia notarilor europeni faţă de legislaţia privind concurenţa, în germană şi franceză:
http://www.cnue-nouvelles.be/pdf/pdf_de_20050609090224-2.pdf
http://www.cnue-nouvelles.be/pdf/pdf_fr_20050609090224-2.pdf
Si poziţia notarilor europeni legată de concurenţa în profesiunile liberale:
http://www.cnue-nouvelles.be/pdf/pdf_de_20040604101930-2.pdf
http://www.cnue-nouvelles.be/pdf/pdf_fr_20040604101930-2.pdf
Şi poziţia notarilor europeni în legătură cu reglementarea unor profesiuni liberale şi aplicarea de tarife, deci nu de preţuri stabilite de piaţă:
http://www.cnue-nouvelles.be/pdf/pdf_de_20041022060052-2.pdf
http://www.cnue-nouvelles.be/pdf/pdf_fr_20030913070421-2.pdf
Traducătorii şi interpreţii autorizaţi sunt foarte asemănători notarilor publici. Practic, şi ei desfăşoară un serviciu de interes public, lucrează pentru autorităţile şi instituţiile statului, sunt în slujba justiţiei fiindcă au de a face numai cu profesii juridice (Ministerul Justiţiei, Consiliul superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţe, birouri de avocaţi, birourile notarilor publici, poliţia etc.), iar exercitarea activităţii de traducător şi interpret autorizat este reglementată de lege specială şi este condiţionată de autorizaţia de la Ministerul Justiţiei, astfel că numai cine are asemenea autorizaţie are dreptul legal să desfăşoare această activitate. Obiectul muncii traducătorului şi interpretului autorizat sunt actele oficiale, iar produsul finit al muncii sale devine tot act oficial, act de autoritate publică, din moment ce poartă ştampila şi semnătura unui notar public. Prin urmare, este firesc să fim organizaţi şi noi asemănător notarilor publici şi este şi mai firesc ca activitatea noastră să fie exceptată de la legea concurenţei, mai ales că în România efectuarea de traduceri autorizate intră în competenţa notarilor publici, cf. art. 8 lit. j din Legea nr. 36/1995. Este normal să avem tarife minimale ca notarii publici şi să ne organizăm profesia cât mai asemănător celei de notar public. Spre aceasta tinde U.N.T.A.R.; ne vom organiza după modelul uniunii-surori, U.N.N.P.R., practic vom fi satelitul acesteia, ne vom învârti numai în jurul ei, fiindcă avem exact aceleaşi interese cu ea şi ea are grijă de noi, ea este soarele nostru care ne dă lumină, căldură şi hrană suficientă. Nu vom mai lucra la preţurile de mizerie dictate de dumperii cu SRLuri de traduceri care monopolizează piaţa şi ţin în mod artificial preţurile jos şi le tot trag din ce în ce mai jos. Nu ne vom mai lăsa exploataţi de aceşti samsari! De aceea, noi deja promovăm atât pe siteul nostru ( www.untar.ro ) cât şi din om în om, tarifele stabilite de U.N.N.P.R. pentru traduceri autorizate, aprobate de Ministerul Justiţiei ca Anexa 4 la OMJ 943/C/2005 şi recomandăm traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi să aplice aceste tarife ale U.N.N.P.R. Deci deocamdată doar le recomandăm, spre binele profesiei noastre, asta până când noi, U.N.T.A.R., devenim uniune profesională unică pe ţară. Atunci nu vom recomanda, ci vom impune aceste tarife minimale. Legea nouă a traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi ne va apropia tot mai mult de notariate, aşa cum este normal, şi va interzice exercitarea activităţii noastre de către societăţile comerciale, ceea ce iarăşi este normal şi mai ales spre binele profesiei noastre. Până acum, traducătorii şi interpreţii autorizaţi au fost dezorganizaţi; acum au o formă provizorie de organizare, U.N.T.A.R., ceea ce reprezintă un pas înainte. Provizorie, adică până la transformarea din ONG în uniune profesională.
[Bearbeitet am 2008-10-03 01:58] ▲ Collapse
| | | | | Unele precizări privind activităţile liberale din domeniul juridic | Oct 4, 2008 |
OvidiuKatz wrote:
Notarii publici nu desfăşoară activităţi comerciale precum societăţile comerciale, ci sunt învestiţi de către stat să exercite un serviciu de interes public. Notarii publici desfăşoară o activitate incompatibilă cu orice formă de activitate comercială; ei sunt în slujba justiţiei, deoarece întocmesc acte oficiale, acte de autoritate publică, executorii fără a fi necesară vreo acţiune judecătorească pentru a li se recunoaşte valabilitatea; un act notarial este de aceeaşi valoare cu o hotărâre judecătorească definitivă!
Sînt doar parţial de acord.
Nu doar notarii sînt în slujba justiţiei, ci şi grefierii, aprozii, agenţii procedurali, for that matter!
Acte oficiale întocmesc şi avocaţii şi care sînt şi ele executorii de drept (identic unei hotărîri judecătoreşti definitive).
În mod normal, pentru valabilitatea nici unui act nu este nevoie de "vreo acţiune judecătorească pentru a li se recunoaşte valabiliatea". Un act juridic este valabil sau nu, instanţa doar constată acest lucru.
În fond, un act autentic, în comparaţie cu un act sub semnătură privată, are doar atît în plus: o prezumţie relativă de valabilitate a identităţii şi consimţămîntului persoanei.
Notarii publici reprezintă statul, ei fiind practic o interfaţă între stat şi cetăţenii acestuia, fie persoane fizice, fie persoane juridice. Exercitarea profesiei este reglementată de lege specială şi de numirea în funcţie de către stat - Ministerul Justiţiei, nu e ca la societăţile comerciale; numai cine nu vrea nu îşi poate face o societate comercială, fie ea SRL sau SA sau în comandită sau în ce formă o fi; ei iaca, notariat nu îşi poate face oricine, ci numai notarul public care are numirea de la Ministerul Justiţiei. Notariatele au, aşadar, un statut diferit de societăţile comerciale şi de asta lor nu li se aplică legea concurenţei.
Deci, notarii sînt funcţionari de stat.
Până şi Comisia Europeana recunoaşte acest lucru şi exceptează activitatea notarială de la aplicarea legislaţiei privind concurenţa. Acest lucru este valabil pentru notarii publici din peste 20 de ţări europene, deci nu este o găselniţă a notarilor publici din România.[Bearbeitet am 2008-10-03 01:58]
Sigur că nu, monopolul, abuzul poziţiei monopoliste de piaţă nu este o găselniţă românească.
Diferenţa dintre notarii din România şi cei din Germania, de exemplu, că ai noştri au monopol, pe cînd cei din Germania, oligopol (împreună cu avocaţii).
[Edited at 2008-10-04 09:36]
| | | | | Toate profesiile liberale din domeniul juridic au onorarii minimale | Oct 6, 2008 |
Bogdan Burghelea wrote:
Nu doar notarii sînt în slujba justiţiei, ci şi grefierii, aprozii, agenţii procedurali, for that matter!
Acte oficiale întocmesc şi avocaţii şi care sînt şi ele executorii de drept (identic unei hotărîri judecătoreşti definitive).
Asta aşa este, nici nu încape îndoială. De fapt, eu nici nu am afirmat că doar notarii publici sunt în slujba justiţiei. Ideea era alta, şi anume că notarii publici nu sunt comercianţi. Acest lucru este valabil şi pentru restul profesiilor liberale din domeniul justiţiei - deci avocaţii şi executorii judecătoreşti. Toţi aceştia, notarii, avocaţi, executori judecătoreşti, au un statut aparte, ei desfăşoară o activitate noncomercială, iar birourile / cabinetele lor nu sunt societăţi comerciale, fie că sunt BNPuri, BNP asociaţi, cabinete individuale de avocaţi, cabinete de avocaţi asociaţi, societăţi civile profesionale de avocaţi. Deci asta era ideea, că aceste profesii liberale din domeniul justiţiei desfăşoară o activitate diferită de cea a societăţilor comerciale.
În mod normal, pentru valabilitatea nici unui act nu este nevoie de "vreo acţiune judecătorească pentru a li se recunoaşte valabilitatea". Un act juridic este valabil sau nu, instanţa doar constată acest lucru.
În fond, un act autentic, în comparaţie cu un act sub semnătură privată, are doar atît în plus: o prezumţie relativă de valabilitate a identităţii şi consimţămîntului persoanei.
Păi exact asta e: un act juridic îl poate îndeplini numai o profesie juridică: ori un notar, ori un avocat etc. Hotărâri judecătoreşti pronunţă numai instanţele. Deci societăţile comerciale nu emit ele însele acte juridice, fiindcă nu au nicio calitate, nicio competenţă legală să o facă.
Actul autentic se întocmeşte numai la cererea părţii, cu identificarea acesteia cu document de identitate valabil, iar semnătura este dată în faţa notarului public, care confirmă că partea a citit actul şi s-a declarat de acord cu autentificarea acestuia, semnând propriu toate exemplarele; de asemenea, notarul public confirmă autenticitatea semnăturii părţii.
Actul autentic are totuşi ceva în plus faţă de un act sub semnătură privată: un act notarial este sigur bun şi valabil, deoarece îndeplineşte şi nişte cerinţe de formă autentică, pe când un act sub semnătură privată, făcut de te miri cine, poate să nu fie bun, să fie declarat nul, dacă nu conţine tot ce trebuie să conţină sau dacă el conţine chestii contrare prevederilor legale sau contrare bunelor moravuri. De asta este bine ca tot omul care are de făcut un act, să îl facă la notariat, sau la avocat, deci în orice caz la o profesie juridică, nu oricine, fără studii juridice, să scrie ce vrea în act şi să iasă cine ştie ce grozăvie. Plus că un act sub semnătură privată nu prezintă nicio garanţie că nu e fals. Păi mi-au venit la tradus procuri sub semnătură privată prin care X împuternicea pe Y să-i vândă casa, maşina, terenul nu ştiu care etc. şi m-am speriat, am refuzat asemenea lucrări, fiindcă nu aveam nicio garanţie că actul e ok sau e făcătură, fiindcă aşa ceva poate face oricine, şi de mână, şi pe calculator, şi la maşina de scris, asta nu contează, dar dacă actul nu este autentificat la notariat şi semnătura sa nu este declarată autentică, nu e normal să ai dubii că e ok? Sau am avut o chestie şi mai ciudată, de tradus din engleză în română: o procură fără legalizarea semnăturii mandantului, prin care se vindea o navă, deci nu o trotinetă sau o tricicletă de copii mici, ci ditamai vaporul; şi o rezoluţie de la o firmă, semnată de directorul unic al acesteia, cetăţean străin, prin care firma, reprezentată de acelaşi, autoriza vânzarea navei; deci X se împuternicea pe sine în numele firmei lui şi se autoriza tot pe sine să vândă un vapor, iar actele nu aveau nimic în afară de semnătura lui X, nu tu legalizare de semnătură, nu tu ştampilă a firmei respective etc. Am sunat urgent biroul de traduceri care mi-a trimis astea şi am refuzat lucrarea, fiindcă mi s-a părut dubios. Apoi recent am mai avut o aberaţie: o procură scrisă de mână prin care mandanta o împuternicea pe fiica ei să facă nişte chestii în numele soţului; păi asta e ilegal, fiindcă nu poţi împuternici pe cineva decât în numele tău, nu al altei persoane. Iar am sunat biroul de traduceri şi am zis că asta nu e ok şi am refuzat lucrarea, fiindcă m-am temut să o fac. Ca să nu mai zic la testamente, acolo chiar e un risc foarte mare să nu ai un testament făcut la notariat, în formă autentică; dacă e olograf, sub semnătură privată şi nu e bun, ajunge să fie declarat nul, iar după decesul persoanei, nu mai ai ce să faci, nu se mai poate alt testament etc.
... monopolul, abuzul poziţiei monopoliste de piaţă nu este o găselniţă românească.
Diferenţa dintre notarii din România şi cei din Germania, de exemplu, că ai noştri au monopol, pe cînd cei din Germania, oligopol (împreună cu avocaţii).
Păi aici să înţeleg că e ceva strict între notari şi avocaţi, ei ştiu ce au de împărţit unii cu alţii. Na, exact nu ştiu eu, dar cred că pe noi, pe traducătorii şi interpreţii autorizaţi, chestiunea nu ne afectează. Sau ne afectează? Practic noi suntem bine şi cu unii şi cu alţii, noi întotdeauna am colaborat bine şi cu birourile notariale şi cu cabinetele de avocat.
Ce ne doare pe noi e chestiunea cu tarifele minimale, sau mă rog, onorariile minimale. Astea sunt normale, de ce să nu fie? Societăţile comerciale susţin că nu sunt normale şi că s-ar încălca legea concurenţei. Dar din moment ce profesiile astea juridice desfăşoară o activitate noncomercială, înseamnă că ele sunt şi trebuie să fie exceptate de prevederile legii concurenţei; practic, legea concurenţei vine în primul rând în sprijinul consumatorului, or clienţii profesiilor juridice nu sunt consumatori de produse şi servicii ce pot fi catalogate ca fiind bunuri de consum.
Onorarii minimale nu au numai notarii publici, ci au şi avocaţii, şi executorii judecătoreşti, ele sunt stabilite de consiliul uniunii lor profesionale şi aprobate de Ministerul Justiţiei. Şi la noi, la traducătorii şi interpreţii autorizaţi, ar trebui să existe aşa ceva, deci doar pentru traducerile autorizate şi interpretariatul autorizat, care nu reprezintă o activitate comercială; aici nu se includ celelalte traduceri şi interpretariate, cele comerciale. Din moment ce noi lucrăm tot pentru justiţie şi pentru autorităţile şi instituţiile statului, e normal să avem aceeaşi organizare şi tarife minimale ca şi restul profesiilor care funcţionează în baza unei autorizaţii / numiri de la Ministerul Justiţiei. Chiar dacă traduci o procură sau un certificat de naştere etc. pentru un client privat, care nu e instanţă sau poliţie sau notariat sau cabinet de avocat etc., practic traducerea aia e tot o traducere autorizată, destinată uzului oficial; deci omul nu ia traducerea de la tine să şi-o pună în cameră pe perete în ramă, ci o foloseşte la diverse autorităţi şi instituţii. De fapt, nici nu ar trebui clientul să vină direct la noi, ci numai prin instituţiile menţionate pe autorizaţiile noastre; tot ce nu vine de la instanţe, poliţie, cabinete de avocat, Ministerul Justiţiei etc. şi ce mai apare pe autorizaţiile noastre, ar trebui să vină la noi prin notariate, fiindcă ele sunt singurele care au competenţa legală să se ocupe de traducerile autorizate. Mai ales când e vorba de acte făcute la ele: păi dacă omul îşi face la notariat un act în română, declaraţie, procură, acte de moştenire etc., ce-o fi, nu e normal să îşi facă şi traducerea acelor acte tot la notariatul respectiv care le-a întocmit şi autentificat, să nu mai umble trela-lela să-şi găsească traducător autorizat, să nu mai plimbe hârtii pe la birourile de traduceri etc.? Dar şi acte de stare civilă, sau alte acte, chiar dacă nu sunt făcute la notariat, e normal să fie traduse prin notariat, cum era şi înainte. Omul ducea actul la notariat, iar notariatul îl dădea mai departe la traducător.
Practic, problema noastră sunt SRLurile de traduceri, nu notarii publici sau birourile de avocat, cu care întotdeauna am colaborat bine şi ne-au plătit suficient şi cumsecade, întotdeauna dau cât le cerem şi ştiu să ia cât trebuie şi mai mult decât atât de la clientul final şi nu se ţigănesc cu noi, cu traducătorii autorizaţi. În schimb, cu SRLurile e exact pe dos: SRLurile de traduceri s-au apucat de traduceri autorizate fără a avea autorizaţie de când această activitate a trecut de la notariatele de stat la BNPuri; notariatele de stat aveau această competenţă exclusivă, fiindcă HCM nr. 1518/1960 cu Regulamentul de punere în aplicare a Decretului 377/1960 prevedea negru pe alb că partea care are de tradus un înscris îl va prezenta la notariatul de stat. Ei, legea actuală, Lega nr. 36/1995, nu mai conţine o astfel de prevedere, nici regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36. De aici tot baiul. Dar asta nu-i de ajuns: SRLurile de traduceri, care înainte de Legea nr. 36/1995 făceau numai traduceri de alealalte, deci nu traduceri autorizate, s-au apucat să facă traduceri autorizate la aceleaşi preţuri de mizerie ca şi celelalte traduceri. Păi traducerea autorizată întotdeauna a avut regim special, a fost mai scumpă decât restul traducerilor şi tarifele la ea întotdeauna le-a stabilit Uniunea Notarilor, mai exact Consiliul UNNPR, care a făcut asta mereu, şi înainte să se bage SRLurile abuziv pe această activitate de traducere autorizată, fiindcă acest consiliu al uniunii întotdeauna a avut şi are şi în prezent competenţa legală să facă asta, în conformitate cu art. 28 lit. c din Legea nr. 36/1995 şi sunt aprobate de Ministerul Justiţiei şi exact asta face: stabileşte tarife minime la traducerile autorizate. Deci e exact invers: ilegal este că SRLurile se bagă pe traducerea autorizată fără să aibă autorizaţie de la Ministerul Justiţiei, autorizaţie pe persoana juridică. Nu se pune că un anumit traducător are autorizaţie şi îşi deschide SRL, fiindcă autorizaţia o are ca persoană fizică, în conformitate cu Legea 178/1997, iar autorizaţia nu este transmisibilă persoanei juridice. Dar hai s-o luăm şi invers: când se înfiinţează un SRL care necesită diverse aprobări de funcţionare, pe cine primeşte aprobările alea? Pe patron ca persoană fizică, sau pe SRL, ca persoană juridică? Nu cumva pe persoana juridică? Şi atunci cu autorizaţia de la Ministerul Justiţiei nu ar trebui să fie la fel? Să fie dată pe persoana juridică? Dar nu se dă, deci e ilegal faptul că SRLurile se bagă pe traducerile autorizate. Asta e ilegal, nu că Uniunea Notarilor stabileşte tarife minimale la traduceri, care sunt activitate notarială. Acum sunt valabile cele din Anexa 4 la OMJ 943/C/2005. Şi ori de câte ori UNNPR hotărăşte mărire de onorarii, automat se măresc şi tarifele la traducerile autorizate, astfel că ele sunt tot timpul ok şi noi nu am avea nicio treabă; până acum a fost tare bine, tarifele stabilite de UNNPR au fost întotdeauna decente şi suficiente, erau ok atât pt. clienţi cât şi pt. traducătorii autorizaţi, astfel că noi nu am fost niciodată nemulţumiţi, De asta nici nu s-a gândit nimeni la o uniune profesională a noastră, care să ne apere drepturile şi interesele, pentru că până acum nu era nevoie de ea, deoarece notariatele nu ne-au lezat niciodată drepturile şi interesele, ba dimpotrivă, au avut grijă de noi şi ne-au dus în spate şi pe noi. Acum însă, SRLurile de traduceri ne aduc la sapă de lemn, la pragul sărăciei, la limita subzistenţei, deci e nevoie să ne unim şi să facem totul pentru ca să putem trăi cumsecade din munca noastră, să nu ne mai fure ele clienţii, să nu ne mai exploateze şi şantajeze samsarii ăştia cu SRLuri. Ba încă înainte de epoca SLRurilor piaţa era mai sus cu preţurile decât tarifele din Anexa 4, deci nu numai că anexa asta nu se încălca, dar era depăşită cu mult în sus. Asta până să apară şi să se înmulţească SRLurile de traduceri.
SRLurile astea refuză să se conformeze Anexei 4 şi invocă legea concurenţei, adică zic că ei sunt comercianţi liberi şi că Uniunea Notarilor nu ar avea nicio calitate să le impună lor tarife şi că preţul l-ar face piaţa. Astfel, preţurile s-au tot dus şi se tot duc în jos; eram foarte revoltat de SRLuri de la noi din oraş care ajunseseră să afişeze tarife de 19 ron pagina în 2005, când Anexa 4 prevedea 20 la client persoană fizică şi 25 ron la client persoană juridică şi la mine, PFA, era 30 ron la ambele tipuri de clienţi. Apoi am văzut şi mai rău la SRLuri, adică 17 ron pagina, apoi 15 ron, apoi 12 ron si 11 ron, deci tot în jos; mai apoi, a apărut o firmă de shipping care s-a apucat şi de traduceri şi a intrat pe piaţă cu 10 ron pagina, ca să fie mai jos decât restul dumperilor deja existenţi pe piaţă; mai apoi, revoltător: a apărut un SRL cu 9 ron pagina; acuma recent de tot am aflat ceva şi mai grav: există un SRL care cică ia 8 ron pe pagină. Practic, acelaşi client care acum câţiva ani, până să existe SRLuri de traducere multe în oraş, plătea 30-40 ron pe pagina de traducere legalizată, acum este dispus să plătească doar 10-15 ron, iar asta nu fiindcă acel client nu ar avea bani, că are mai mulţi decât înainte, ci fiindcă SRLurile de traduceri învaţă clientul cu nărav, adică preţuri foarte scăzute. Indiferent ce înţeleg ei prin "pagină", de câte caractere este pagina lor, tot aberant de scăzut este un astfel de preţ. Cât poate să dea un astfel de SRL traducătorului autorizat? În cazul fericit în care nu îi dă 2-3 ron pe pagină, să zicem că îi dă 6 ron şi tot e aberant de puţin. Iar un SRL care nu practică dumpingul acesta dezgustător şi ia maxim 25-30 ron de la client, traducătorului îi dă 12-15 ron pe pagină, dar nu mai mult. SRLurile pretind că ne dau nouă de lucru, că ne găsesc clienţi, nouă şi notariatelor, dar de fapt ne iau clienţii, şi notariatelor şi nouă. Unii colegi zic că notariatele nu prea se mai omoară să le trimită clienţi. Păi e şi normal, din moment ce şi ele pierd clienţii la traduceri. Notariatele nu numai că nu fac dumping, ci respectă Anexa 4, dar nu au voie să îşi facă nici reclamă, fiindcă legea le interzice, au voie doar să anunţe existenţa biroului, adresa sediului şi programul de funcţionare, până şi firma pe care şi-o fac este conform unui standard unic pe ţară stabilit tot de uniunea lor profesională, UNNPR, cum ar trebui să fie şi la traducătorii şi interpreţii autorizaţi şi sperăm că va fi. Astfel, notariatul nu poate zice că are preţuri mai mici decât în altă parte, nici nu poate avea firmă mai colorată, mai luminoasă şi mai mare ca alţii etc. Şi atunci unde va merge clientul, nu la SRLul dumper, care are firmă cât casa cu traduceri autorizate, legalizate, apostile etc. şi care are preţuri la cel puţin jumătate cât notariatul, alea normale, sau chiar de 3-4 ori mai mici, alea dumpere şi le afişează cu nesimţire? Aţi văzut, dragi colegi, de ce se răresc clienţii de la notariate? Nu fiindcă notariatele ar avea ceva cu noi şi nu ar mai vrea să ne trimită clienţi, ci fiindcă clienţii îi pierd şi ele, notariatele însele, şi dacă ele nu îi au, atunci de unde să ni-i trimită nouă?! E clar acuma că şi pt. asta tot SRLurile de traduceri sunt de vină?
Dar problema asta ar avea o rezolvare: intermedierea asta client final-traducător, în cazul traducerilor autorizate şi a interpretariatului autorizat, ar trebui să o facă direct notariatele şi numai ele, nimeni altcineva; activitatea asta, care deja este în competenţa notarilor publici prin art. 8 lit. j din Lega 36/1995, ar trebui adusă în competenţa exclusivă a notariatelor. Pe noi asta ne-ar avantaja enorm, fiindcă am scăpa definitiv de dumpingul SLRurilor, nu ne-ar mai strica în veci piaţa şi preţurile celor care lucrăm fără ele şi nici nu ne-ar mai exploata pe bani mult prea puţini, mult sub Anexa 4, pe cei care lucrăm cu ele. Iar notariatele ar avea şi ele de câştigat o grămadă de bani: nu numai că toţi banii pe care îi înghit acuma SRLurile astea hrăpăreţe ar ajunge toţi la notariate, de îndată ce acestea vor avea competenţă exclusivă pe această activitate, ci mult mai mult: SRLurile practică dumping majoritatea, iar notariatele ar lua cel puţin preţurile din Anexa 4 şi taxele de urgenţă de acolo, taxa pe exemplare în plus etc., deci notariatele ar lua cam de 2 ori cât un SRL normal şi de 3-4 ori cât un SRL dumper; nouă, traducătorilor autorizaţi dacă ne-ar da şi numai minimul din Anexa 4, tot ar fi arhisuficient pentru noi, fiindcă de la SRLuri nicio şansă să câştigăm atât; noi le cerem, dar ele nu şi nu, nu vor să ne dea pe pagină preţuri corecte; deci şi minimul din Anexa 4 dacă îl primim - mă rog, la limbile rare oricum o să fie mai mult decât atât - în rest, să ia notariatul şi taxa de urgenţă, şi taxa pe exemplarele în plus, deci să ia notariatul cât vrea şi cât pofteşte peste ce îi dă traducătorului autorizat şi astfel suntem în câştig şi noi şi notariatele: notariatele fiindcă ar lua bani o grămadă şi din efectuarea traducerii, nu doar din legalizarea ei ca acuma, iar la legalizare nu ar mai fi ţepuiţi notarii de SRLurile care ajung să ia pe legalizare mai mult ca notarii înşişi care o fac; ba acum încă sunt notari şantajaţi de SRLurile de traduceri, şi iacătă cum, că mi-a zis mie cineva: notarii publici, cel puţin la noi în oraş, sunt din ce în ce mai puţini care practică onorariile minime la legalizare, adică 17,85 ron cu TVA inclus; după cum au crescut preţurile la toate produsele şi serviciile pe piaţă - cu excepţia traducerilor, după cum se vede! - au crescut şi notarii onorariul la legalizare, astfel că majoritatea iau 23,80 ron pe document; ei, vine SRLul şantajist la un notar cu 23,80 de document şi zice că el, SRLul, vine cu lucrări multe deodată la legalizat şi îi aduce lucrări constant, deci pt. asta, notariatul acela să lase la preţ, că dacă nu el, SRLul, merge la alt notariat care practică onorariul minim de 17,85 ron de document. Unele notariate pun botul la chestia asta; dacă SRLurile nu ar mai avea voie să facă traduceri autorizate, deci partea ar veni direct la notariat, notariatul ar scăpa de şantajul ăsta nenorocit şi ar pune şi la traducere şi la legalizare ce preţuri vrea muşchii lui, preţuri care întotdeauna vor fi cel puţin cât onorariile minime stabilite de UNNPR sau chiar mai mult. Astfel, tot ce iau acuma SRLurile pe traducerile autorizate şi mult mai mult decât atât, ar lua notariatele, toţi banii de la firmele astea, care nu sunt puţine la nivel naţional, s-ar duce la notariate, iar noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi, am primi mult mai mult pe munca noastră decât de la SRLurile care fac dumping şi am avea asigurată şi protecţia oferită de notariate contra SLRurilor, adică dacă notariatele ar ţine ele exclusiv activitatea asta în mâinile lor, asta ar fi garanţia de care avem nevoie că SRLurile nu se mai bagă pe ea. De asta zic eu: nu e normal să fim de contra SLRurilor de traduceri care se bagă abuziv pe traducerile autorizate fără a avea autorizaţie şi să fim total de partea notariatelor, să vrem să împărţim banii frăţeşte cu notarii publici, să avem astfel o colaborare reciproc-avantajoasă, din care să câştigăm şi noi şi ei, şi împreună să eliminăm SRLurile de traduceri, care ne sunt dăunătoare şi nouă, traducătorilor autorizaţi şi notarilor publici? Practic asta nu ar fi o trădare a breslei noasrte, ci o alianţă constructivă, reciproc-avantajoasă cu o breaslă mai puternică şi cu interese similare alor noastre, alianţă care ne-ar asigura protecţie contra exploatatorilor noştri cu SRLuri şi ne-ar face şi pe noi, adică întreaga noastră profesie, mai puternici.
| | |
|
|
|
Indianca (X)
Hindi to Romanian
+ ...
| Acelasi birou, cu alt sacou | Oct 10, 2008 |
In activitatea mea ca traducatoare, am grija de doua puncte:
1. Sa-mi fac meseria cat se poate mai bine (in orice caz sa nu-mi pun mai putin de nota 9, sunt prea perfectionista ca sa-mi dau vreodata nota 10, asta n-as face-o decat traducand vreun document standardizat)
2. Sa ma feresc de orice inselatorii (mai mari sau mai mici, nu conteaza)
Atentie, partea cu "sa ma imbogatesc" lipseste cu desavarsire!
Inchid paranteza ca sa observ aici ca in ultima vreme, un anum... See more In activitatea mea ca traducatoare, am grija de doua puncte:
1. Sa-mi fac meseria cat se poate mai bine (in orice caz sa nu-mi pun mai putin de nota 9, sunt prea perfectionista ca sa-mi dau vreodata nota 10, asta n-as face-o decat traducand vreun document standardizat)
2. Sa ma feresc de orice inselatorii (mai mari sau mai mici, nu conteaza)
Atentie, partea cu "sa ma imbogatesc" lipseste cu desavarsire!
Inchid paranteza ca sa observ aici ca in ultima vreme, un anumit birou din preajma Bucurestiului, care in urma cu ceva vreme m-a lasat cu munca neplatita pe cateva pagini de limba engleza (ulterior am intalnit o colega de franceza careia i s-a intamplat acelasi lucru, cu acelasi birou), a dat din nou anunt pe site-urile de oferte, dar de data asta sub un alt nume ) . Pe unul dintre site-uri insa, aparea si adresa lor de email, unde am recunoscut numele proprietarilor. Le-am trimis un email, intreband daca acest birou X are vreo legatura cu biroul Y, pe care il stiu deja. N-au mai raspuns
Imi pare totusi rau ca si de data asta vor fi niste entuziasti care sa cada in plasa lor.
Tot ce am putut face, a fost ca, impreuna cu tipa de franceza, sa transmit mesaje de grup pe listele noastre de Messenger.
[Edited at 2008-10-11 05:30] ▲ Collapse
| | | | | Oferta caraghioasa | Oct 15, 2008 |
Discutiile recente de pe topicul cu pagina standard, despre tarife si evaluari, mi-au amintit o situatie din primul meu an de traducatoare profesionista.
Patroana unui birou care, dealtfel, s-a desfiintat curand, mi-a oferit o traducere din germana in engleza. Cand am intrebat de tarif, mi-a aratat pretul pentru germana-romana; "Bine, dar e din limba straina in limba straina, nu poate fi acelasi tarif ca in combinatia cu limba materna", am spus; "Dar ce diferenta este, ca doar cun... See more Discutiile recente de pe topicul cu pagina standard, despre tarife si evaluari, mi-au amintit o situatie din primul meu an de traducatoare profesionista.
Patroana unui birou care, dealtfel, s-a desfiintat curand, mi-a oferit o traducere din germana in engleza. Cand am intrebat de tarif, mi-a aratat pretul pentru germana-romana; "Bine, dar e din limba straina in limba straina, nu poate fi acelasi tarif ca in combinatia cu limba materna", am spus; "Dar ce diferenta este, ca doar cunoasteti ambele limbi, e totuna germana-romana sau germana-engleza". Am zambit si am iesit.
No comment.
[Edited at 2008-10-15 11:05] ▲ Collapse
| | | | macovei2000
Romania
Local time: 20:33
Romanian to Greek
| birouri de traducere | Oct 22, 2008 |
tot aceastea sunt birourile care tranzactioneaza si semnaturile date in alb...date de traducatori inocenti...ei (birourile) cum pot fi aranjate din punct de vedere juridic?oare>?
| | | | | Pages in topic: < [1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16] > | There is no moderator assigned specifically to this forum. To report site rules violations or get help, please contact site staff » Oferte cel puţin caraghioase | Trados Business Manager Lite | Create customer quotes and invoices from within Trados Studio
Trados Business Manager Lite helps to simplify and speed up some of the daily tasks, such as invoicing and reporting, associated with running your freelance translation business.
More info » |
| | Wordfast Pro | Translation Memory Software for Any Platform
Exclusive discount for ProZ.com users!
Save over 13% when purchasing Wordfast Pro through ProZ.com. Wordfast is the world's #1 provider of platform-independent Translation Memory software. Consistently ranked the most user-friendly and highest value
Buy now! » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
