Alegere forma juridica - PFA, SRL... (Romanian)

Non-English forums » Romanian »
Alegere forma juridica - PFA, SRL...
Track this topic

Pages in topic: < [1 2 3 4 5 6] >

Alegere forma juridica - PFA, SRL...

Thread poster: Mihaela Sima

Radu2007
Local time: 06:55
Italian to Romanian
+ ...

PFA

Jan 8, 2009

Bogdan Burghelea wrote:

De unde rezultă că un traducător TREBUIE să fie înregistrat ca PFA pentru a emite facturi/chitanţe pentru serviciile de traducere prestate în faţa instanţelor?

Radu2007 wrote:

PS: pentru a comanda o stampila de traducator MJ, ar fi necesara prezentarea inregistrarii la organele fiscale, deci...tot la PFA se ajunge.

Autorizatia PFA coroborata cu autorizatia MJ pare sa justifice mai bine obtinerea unei stampile speciale pentru scopul special traduceri legalizabile sau interpretare in fata instantelor.

Spuneam cele de mai sus bazandu-ma si pe experienta mea, limitata, cu instantele si interpretarea, unde nu am auzit pe cineva sa puna stampila de SRL (luand in calcul si faptul ca un SRL nu poate avea obiect de activitate traducerile legalizabile sau interpretarea in instanta)...

Dar, in definitiv, nu ma deranjeaza cu nimic activitatea SRL-urilor si nici nu sunt impotriva acestora. Fiecare, SRL sau PFA, incearca sa iasa in intampinarea solicitarilor clientului si sa obtina si profit, intr-un anumit cadru legal. Succes tuturor!

Bogdan Burghelea

Romania
Local time: 06:55
English to German
+ ...

Explicaţii

Jan 9, 2009

Radu2007 wrote:

Radu2007 wrote:

PS: pentru a comanda o stampila de traducator MJ, ar fi necesara prezentarea inregistrarii la organele fiscale, deci...tot la PFA se ajunge.

Problema pare să fie confuzia pe care o faceţi între:
a) calitatea unei persoane de traducător autorizat - calitate ce se obţine fie ca urmare a deţinerii unei diplome de licenţă în anumite profiluri filologice (din cîte am înţeles), fie atestată de Ministerul Culturii, în urma unui examen complex (de limbă şi specializare lingvistică).

b) calitatea de persoană (fizică sau juridică) care realizează venituri din activitatea de traduceri şi care, exclusiv în această calitate emite facturi şi/sau încasează onorarii/realizează venituri pentru activitatea prestată.

Este evident că dacă o persoană fizică autorizată (traducătorul liber profesionist avînd calitatea de traducător autorizat de Ministerul Justiţiei) emite factură, acea factură va purta aceeaşi ştampilă ca şi ştampila ce însoţeşte semnătura ce atestă exactitatea traducerii.

Dar dacă traducătorul autorizat de Ministerul Justiţiei este angajatul unei societăţi comerciale ce oferă astfel de servicii prin intermediul său, este absolut normal ca societatea comercială să emită factura pentru respectivul serviciu, traducătorul fiind remunerat în calitate de angajat, iar nu beneficiarul unui onorariu, aşa cum ar fi un liber-profesionist.

Dacă nu există vreo interdicţie expresă ca traducătorul ce îşi oferă serviciile în faţa instanţei sau altor oficialităţi (notar, Poliţie, etc.) să fie angajat, nu văd nici un impediment ca serviciul să îl presteze traducătorul, dar factura să o emită angajatorul (SRL-ul, după caz).

Rose Marie Matei (X)
Local time: 05:55
English to Romanian
+ ...

" interdictie"

Jan 9, 2009

Nu nu exista o asemenea interdictie, cu siguranta. Bogdan are dreptate: se pot presta servicii pentru organele de urmarire penala, judecatorii, tribunal, Parchet, etc. si in numele unui SRL.
Eu fac parte dintr-un grup de 5 traducatori pentru limbri diferite: engleza, franceza, germana, spaniola, italiana si maghiara. Toti suntem traducatori autorizati de Ministerul Justitiei de mult timp, fiecare prestam de foarte mult timp servicii pentru Parchet si diferite nivele ale instantelor, ca PF autorizate de Ministerul Justitiei si nu de Primarie.
In 2004 am fost somate sa ne schimbam autorizatia de la Primarie, deoarece profesia de traducator este reglementata de o lege speciala, ca si cea a notarilor, avocatilor, contabili, etc ( si asa am deveni liber profesionisti si nu activitate de comert).
Anul trecut am decis sa infiintam un SRL si saptamana aceasta chiar am inceput demersurile ca sa infiintam acest SRL, cu obiect de activitate traduceri, interpretare, proof reading, etc. Inainte insa de a demara aceasta actiune am intrebat atat la Tribunal cat si la Parchet si apoi la Finante: putem presta servicii de traduceri sub sigla si stampila SRL-ului pe care vrem sa il infiintam? DA! acesta este raspunsul. Oricare dintre noi poate raspunde solicitarii de interpretare in instanta pentru limba pentru care este autorizata persoana, iar factura o va emite SRL (in cazul nostru, pe imprimate traditionale, cu regim special, pentru ca ni se pare mai comod si mai transparent).

Revenind insa la diferenta intre traducator si traducator autorizat ( diferenta subliniata extrem de clar de Bogdan) sunt sigura ca puteti face aceeasi deosebire intre contabil- si contabil autorizat CECCAR si expert contabil!
Nu toti contabilii sunt si contabili autorizati sau experti contabili, nu ? ▲ Collapse

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 06:55
German to Romanian
+ ...

Lămuriri

Jan 10, 2009

S-a mai discutat problema Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 178/1997, dar văd că tot nu e clar. Acest Regulament face referire la nişte entităţi pe care legea însăşi nu le menţionează niciunde pe tot cuprinsul ei: societăţile comerciale care au ca obiect de activitate traducerile. Acestea sunt menţionate în schimb în noua formă a Regulamentului, cea din 2005, fiindcă vechea formă nu le menţiona, şi nu numai în art. 8 citat de BigBen, ci şi în art. 10, 12 şi 14, dar folosirea SRLurilor este într-un context limitat: se poate face numai de către instituţiile menţionate în art. 8 şi 10 şi numai în scopurile menţionate în art. 8 şi 10 din Regulament.

Art. 8 precizează cine şi în ce scop poate folosi asemenea societăţi comerciale: Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie în scopul îndeplinirii unor atribuţii date prin lege în competenţa lor, precum şi pentru realizarea unor acţiuni de cooperare internaţională ori a unor manifestări ştiinţifice cu participare internaţională. Din această menţionare a scopului folosirii nu reiese nicidecum că este vorba neapărat de traduceri autorizate; cel puţin la manifestările ştiinţifice cred că e clar că nu. Prin urmare, asemenea texte pot fi traduse de traducătorii angajaţi ai acestor societăţi comerciale.

Art. 10 precizează cine mai poate folosi asemenea societăţi comerciale: Direcţia drept internaţional, cooperare judiciară şi afaceri juridice externe ori, după caz, Biroul de presă, protocol şi cooperare cu organizaţii neguvernamentale, pentru traducerea lucrărilor privind cooperarea judiciară internaţională, pentru asigurarea traducerii sau interpretării necesare acţiunilor de cooperare internaţională, precum şi pentru acţiuni de protocol internaţional. Deci nici aici nu se precizează că este vorba exclusiv numai de traduceri de înscrisuri oficiale, ci e clar că pot fi şi alte texte, care chiar dacă au conţinut juridic, nu sunt acte. Prin urmare, asemenea texte pot fi traduse de traducătorii angajaţi ai acestor societăţi comerciale.

Art. 12 precizează cine se ocupă de plata prestaţiilor: Direcţia economică din cadrul Ministerului Justiţiei sau de către compartimentul de specialitate corespunzător din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetului Naţional Anticorupţie.

Iar art. 14 face distincţia clară între traducătorii şi interpreţii autorizaţi şi traducătorii şi interpreţii angajaţi ai societăţilor comerciale care au în obiectul lor de activitate traducerile; despre aceşti traducători şi interpreţi angajaţi ai SRLurilor nu se spune că sunt traducători şi interpreţi autorizaţi, deci înseamnă că sunt neautorizaţi. Reproduc mai jos art. 14; sublinierea îmi aparţine:

"ART. 14
Interpreţii şi traducătorii autorizaţi, precum şi interpreţii şi traducătorii angajaţi ai societăţilor care au în obiectul de activitate efectuarea de traduceri în şi din limbi străine, care se deplasează în altă localitate decât cea de domiciliu pentru efectuarea lucrărilor solicitate de Ministerul Justiţiei şi de Consiliul Superior al Magistraturii, beneficiază de cheltuieli de transport, cazare şi diurnă, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în unităţile bugetare."

Traducerile autorizate şi interpretariatul autorizat efectuate la solicitarea instanţelor şi organelor de urmărire penală nu se fac conform articolelor de mai sus, deci 8 şi 10 din Regulament, ci conform art. 15 din Regulament corelat cu art. 5 din lege:

" CAP. 3
Efectuarea de traduceri la solicitarea instanţelor judecătoreşti, a parchetelor de pe lângă acestea şi a organelor de cercetare penală

ART. 15
(1) Instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă acestea şi organele de cercetare penală utilizează interpreţi şi traducători în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală sau de Codul de procedură civilă, de Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi în condiţiile stabilite de tratatele internaţionale ratificate de România, folosind tarifele prevăzute prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului finanţelor publice.

(2) Desemnarea interpreţilor şi a traducătorilor de către organele prevăzute la alin. (1) se face dintre persoanele autorizate, prevăzute în listele întocmite potrivit art. 5 din lege, prin încheiere sau prin ordonanţă, după caz. Prin aceeaşi încheiere sau ordonanţă se stabilesc: obiectul prestaţiei, termenul, condiţiile de efectuare a acesteia, tariful aplicabil, precum şi alte elemente necesare efectuării lucrării.

(3) Onorariul cuvenit se va stabili, după prestarea serviciului solicitat, printr-o nouă încheiere sau, după caz, ordonanţă.

(4) Organele prevăzute la alin. (1) vor comunica în scris, în mod explicit, persoanei desemnate potrivit alin. (2) serviciile solicitate, după cum urmează:
a) felul prestaţiei: interpretare sau traducere, după caz;
b) limba străină din care sau în care urmează a se efectua prestaţia, cu specificarea limbii străine, potrivit diferenţierilor prevăzute la art. 7 din lege. Sunt considerate limbi străine de circulaţie internaţională, în sensul prezentului regulament, limbile engleză, franceză, germană, spaniolă şi rusă;
c) pentru interpreţi: locul unde urmează a fi efectuată prestaţia, data şi ora de începere a acesteia;
d) pentru traducători: locul şi termenul de predare a traducerii, precum şi numărul de pagini de tradus;
e) locul şi intervalul orar în care poate avea acces la dosarul cauzei în vederea documentării;
f) orice alte informaţii considerate ca fiind necesare traducătorului şi interpretului, cum ar fi: activitatea la care va participa (prezentarea materialului de urmărire penală; luarea declaraţiei, confruntarea etc.), natura cauzei.

(5) În cazul infracţiunilor flagrante sau când activitatea se desfăşoară în afara programului normal de lucru, instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă acestea şi organele de cercetare penală pot face comunicarea prevăzută la alin. (4) către persoanele desemnate ca interpreţi şi traducători, după caz, în vederea îndeplinirii prestaţiei solicitate, prin orice mijloace rapide de comunicare cu valoare doveditoare."

După cum se vede, nicăieri în art. 15 de mai sus NU se face referire la aceste societăţi comerciale şi la traducătorii angajaţi ai acestora - neautorizaţi - , prin urmare obiectul lor este limitat la contextul art. 8 şi 10.

Mai mult decât atât: art. 15 alin. 2 precizează că desemnarea interpreţilor şi a traducătorilor de către instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă acestea şi organele de cercetare penală nu se face oricum, ci se face dintre persoanele autorizate, prevăzute în listele întocmite potrivit art. 5 din lege.

Hai să vedem ce prevede art. 5 din lege, unde prin lege se înţelege Legea nr. 178/1997; din nou, sublinierea îmi aparţine:

"Art. 5. - (1) Ministerul Justitiei intocmeste listele cu interpretii si traducatorii autorizati, pe care le comunica tuturor instantelor judecatoresti si parchetelor de pe langa acestea. De asemenea, listele se comunica Ministerului de Interne, Uniunii Nationale a Notarilor Publici si Uniunii Nationale a Avocatilor din Romania, care le vor aduce la cunostinta, dupa caz, organelor de cercetare penala din subordine, birourilor notarilor publici si barourilor de avocati."

Deci e clar că, în conformitate cu art. 15 din Regulament corelat cu art. 5 din lege, instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă acestea şi organele de cercetare penală utilizează numai interpreţi şi traducători din listele întocmite de Ministerul justiţiei, iar aceştia categoric că sunt autorizaţi, nu neautorizaţi, fiindcă MJ nu întocmeşte şi liste cu traducătorii neautorizaţi, cu autorizaţii de PFA de la primărie; de asemenea, în lista traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi întocmită de Ministerul Justiţiei nu se află trecute societăţi comerciale, ci numai persoane fizice. Cine nu crede asta – dacă prin absurd (mai) există cineva care nu crede - , poate consulta această listă pe siteul Ministerului Justiţiei:
http://www.just.ro/MeniuStanga/Listapersoanelorautorizate/Traducatori/tabid/129/Default.aspx

Ce se mai ştie despre prestaţiile traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi la solicitarea instanţelor judecătoreşti şi a organelor de urmărire penală:

Art. 4 alin. 2 prevede:
"Traducătorii şi interpreţii autorizaţi sunt obligaţi să răspundă la solicitările instanţelor judecătoreşti şi ale organelor de urmărire penală. Absenţa nejustificată la două solicitări în termen de un an atrage încetarea calităţii de traducător şi interpret."

Prin urmare, nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a presta pentru instanţe şi pentru organele de urmărire penală îl au numai traducătorii şi interpreţii autorizaţi, nu şi SRLurile de traduceri sau traducătorii angajaţi ai acestora - neautorizaţi. De asemenea, numai traducătorii şi interpreţii autorizaţi au obligaţia conform legii să se înscrie la Tribunal în termen de 60 de zile de la data autorizării, iar înscrierea se face în baza autorizaţiei emise de MJ, deci e clar că SRLurile de traduceri şi traducătorii angajaţi ai acestora – neautorizaţi – nu se înscriu la Tribunal în Registrul special al traducătorilor autorizaţi de Ministerul Justiţiei.

Art. 5 alin. 4 din Regulament precizează ce conţine acest Registru:

"(4) "Registrul traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi de către Ministerul Justiţiei" va conţine următoarele rubrici: numărul curent, numele şi prenumele traducătorului şi interpretului, data înregistrării, numărul autorizaţiei şi data eliberării, limba străină/limbile străine pentru care este autorizat ca traducător şi interpret, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa, numărul de telefon, adresa de e-mail. Registrul se va putea ţine pe suport hârtie şi/sau în format electronic."

Deci e clar că Registrul traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi de Ministerul Justiţiei îi conţine numai pe aceştia, ca persoane fizice, cu numele şi prenumele traducătorului şi interpretului, data înregistrării, numărul autorizaţiei şi data eliberării, limba străină/limbile străine pentru care este autorizat ca traducător şi interpret, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa, numărul de telefon, adresa de e-mail, nu şi SRLuri de traduceri persoane juridice cu denumire, adresa sediului, CUI, nr. de înregistrare în Registrul Comerţului etc. De asta de chemat, instanţele şi organele de urmărire penală cheamă numai traducători şi interpreţi autorizaţi PFA; nu şi SRLuri.

Mai mult: art. 6 alin. 7 din Regulament are următorul conţinut:

"Listele cuprinzând traducătorii şi interpreţii autorizaţi vor fi comunicate şi Ministerului Finanţelor Publice, în vederea impozitării."

Deci din nou: este vorba de listele cuprinzând traducătorii şi interpreţii autorizaţi, deci persoane fizice, care ajung la Ministerul Finanţelor, în vederea impozitării, nu şi SRLurile de traduceri. Prin urmare, dacă numele ţi-e pe lista care ajunge la MF, eşti impozitat ca persoană fizică, nu ca SRL. Deci nu reiese că nu ai cum să fii SRL, ci PFA? Nu e clar?

Presupunând că totuşi s-ar putea plata prin SRL, cum zice Rosematei, pare să fie ok dacă ai SRLul tău, deci eşti asociat într-un SRL de traduceri. Dar dacă nu ai SRLul tău, e problematic dacă merge să fii plătit prin SRLul altuia, al angajatorului tău, care poate nici nu e traducător şi interpret autorizat; se ştie că atâtea firme se apucă şi de traduceri: dealerii auto second-hand se apucă să facă ei traduceri, la preţuri de dumping, ca să nu dea actele la tradus în altă parte; sau agenţiile de turism, sau firmele de shipping etc. etc. Iar patronii unor astfel de SRLuri care au ca obiect şi traducerile, dar obiectul principal de activitate e altul, nu traducerile, cam în 99,9% din cazuri nu sunt traducători şi interpreţi autorizaţi. Unii ca ăştia, dacă nu eşti PFA, te angajează ca "traducător", sau "traducător studii superioare", deci cum poţi lucra ca traducător şi interpret autorizat pt. instanţe şi organele de urmărire penală şi primi banii prin SRLul unora ca ăştia, când tu figurezi ca persoană fizică pe lista traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi trimisă la Ministerul Finanţelor în vederea impozitării?

De ce zic presupunând? Fiindcă treaba asta cu SRLurile este foarte încâlcită şi se pare că diferă, câte bordeie atâtea obiceie: un coleg de-al nostru din Târgu Jiu a primit de la ITM Gorj că singura formă de exercitare a activităţii de traducător autorizat este PFA:

http://www.untar.ro/Raspuns_ITM_Gorj.pdf

Deci ce se ştie clar: nu există nicio restricţie de exercitare a profesiei de traducător şi interpret autorizat ca PFA; în schimb, nu acelaşi lucru se poate afirma despre exercitarea acestei profesii reglementate ca SRL înfiinţat în baza Legii nr. 31/1990 şi ţinându-se cont de faptul că legea specială care reglementează profesia nu prevede nicăieri această exercitare a profesiei prin SRL, iar Regulamentul de punere în aplicare a legii, în ultima sa formă din 2005 – fiindcă vechea formă nu prevedea SRLurile – chiar dacă face referire la SRLuri, o face doar în context restrâns, nu în general, numai la solicitarea instituţiilor menţionate în art. 8 şi 10 şi numai în scopurile menţionate acolo.

Legat de traducerile autorizate şi interpretariatul autorizat efectuate la solicitarea notarilor publici, avocaţilor şi executorilor judecătoreşti, din nou nu se aplică art. 8 şi 10 din Regulament, unde apar menţionate şi SRLurile, ci art. 18, 19 şi 20, pe care le reproduc mai jos:

"ART. 18
Utilizarea interpreţilor şi a traducătorilor de către notari publici, avocaţi sau executori judecătoreşti, în scopul exercitării profesiei, se efectuează în condiţiile prevăzute de actele normative care reglementează activităţile acestor categorii de profesii.

ART. 19
Prevederile Ordinului ministrului justiţiei nr. 233/C/1996 pentru completarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21 februarie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentului regulament, vor putea fi aplicate.

ART. 20
(1) Legalizarea semnăturii traducătorilor se taxează potrivit actelor normative privind taxele notariale de timbru şi timbrul judiciar, iar onorariile cuvenite notarilor publici care folosesc traducători autorizaţi, angajaţi în cadrul birourilor, vor fi cele stabilite de Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi aprobate de ministrul justiţiei, potrivit legislaţiei notariale."

Legat de Legea nr. 51/ 1995 privind profesia de avocat, de Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, acestea două nu conţin nicio prevedere referitoare la utilizarea traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi,

În schimb, în ceea ce priveşte folosirea traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi de către notarii publici, aceasta este reglementată de legea nr. 36/1995 cu modificările şi completările ulterioare, aici întrând art. 38 lin. 2 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 şi Anexa 1 la OMJ 233/C/1996, care se găseşte şi pe siteul Ministerului Justiţiei, din care prima parte este aici:

http://legislatie.just.ro/GetImage.aspx?currentImage=1&noCache=0CB6843DF266D7F1B60E87798658241E

Partea a doua se găseşte aici:

http://legislatie.just.ro/GetImage.aspx?currentImage=2&noCache=0CB6843DF266D7F1B60E87798658241E

Deci traducerile notariale se efectuează numai de către persoane autorizate şi care îndeplinesc condiţiile din art. 38 alin. 2 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, care are următorul cuprins:

"Traducerile se efectueaza de persoane autorizate de Ministerul Justitiei si de interpretii si traducatorii autorizati în specialitatea stiinte juridice în statele membre ale Uniunii Europene sau apartinând Spatiului Economic European de origine ori de provenienta, ale caror certificate sau alte documente similare sunt recunoscute de Ministerul Justitiei."

Deci aceiaşi traducători şi interpreţi autorizaţi persoane fizice, nu SRLuri persoane juridice.

BigBen tot întreabă unde scrie că traducătorul şi interpretul autorizat poate fi angajat numai de notariat. Răspunsul îl are la punctul 5 din Anexa 1 la OMJ 233/C/1996:

"5. Traducatorii autorizati pot sa-si desfasoare activitatea fie ca liber-profesionisti, fie ca angajati ai unui birou notarial. În calitate de liber-profesionisti, traducatorilor le sunt aplicabile dispozitiile legale cu privire la calcularea si plata impozitului pe veniturile realizate din aceasta activitate."

Deci din 2 una: ori eşti angajat al notariatului, ori eşti liber-profesionist; altă formă de exercitare a profesiei, în speţă mult discutatele SRLuri de traduceri – nu există nicăieri în legislaţia care reglementează profesia de notar public şi care Regulamentul de aplicare a Legii 178/1997 zice că se aplică în cazul utilizării traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi de către notarii publici; prin urmare, notarii publici care nu au traducători autorizaţi angajaţi trebuie să lucreze numai cu traducători externi care sunt liber-profesionişti, adică e clar că sunt PFA, că nimeni nu are cum să fie liber-profesionist angajat al unui SRL de traduceri. Nici acum nu e clar?

Sigur că SRLurile de traduceri încearcă să tragă jarul la turta lor, dar legislaţia este cea care trebuie respectată. Cum ziceam: sicher ist sicher, ce e sigur e sigur: singura formă de exercitare a activităţii de traducător şi interpret autorizat despre care nu există niciun dubiu că este legală este PFAul; restul sunt discutabile. Având în vedere acest lucru, oricine care doreşte să respecte legea alege să devină PFA; pentru cineva care urmăreşte să trăiască decent din munca lui şi nu din exploatarea muncii altora nu există nicio justificare să nu vrea să fie PFA şi să ţină morţiş să fie SRL, iar argumentele legate de impozite şi taxe la noi în România nu ţin, având în vedere cota unică de impozitare de 16%, care e aceeaşi la toată lumea; ca să nu mai zic că e mai uşor de ţinut contabilitatea la PFA decât la SRL.

[Bearbeitet am 2009-01-10 04:42 GMT] ▲ Collapse

Big Ben
Local time: 06:55
Romanian to English

Iar discutam discutii!:)

Jan 10, 2009

Ovidiu!

Mai intii scuze dar discutia aceasta noi doi am mai avut-o pe acest forum. Eu am obosit sa citesc aceleasi analogii aiuristice pe care tu le faci cu alte domenii, cu Uniunea Notarilor, etc.

Tu dai o interpretare foarte originala acestui regulament. Interpretarea ta este insa cu totul diferita de modul in care reprezentantii zonali ai Ministerului Justitiei, cei care sint indreptatiti si autorizati sa il puna in aplicare, au fost instruiti sa o faca. E ca si cum la nivel local, in fiecare judet, toti cei care lucreaza in justitie sint niste timpiti si nu stiu cum sa interpreteze corect acest regulament. In plus, si cei de la Ministerul de Finante sint cel putin la fel de incapabili. NU crezi ca e cam mult?? Chiar toti sint niste idioti? Bogdan a explicat foarte clar cum functioneaza sistemul. Colega noastra de forum Rose Matei a prezentat date recente, obtinute de la autoritati, atit MJ cit M. Fin., citez:

"Anul trecut am decis sa infiintam un SRL si saptamana aceasta chiar am inceput demersurile ca sa infiintam acest SRL, cu obiect de activitate traduceri, interpretare, proof reading, etc. Inainte insa de a demara aceasta actiune am intrebat atat la Tribunal cat si la Parchet si apoi la Finante: putem presta servicii de traduceri sub sigla si stampila SRL-ului pe care vrem sa il infiintam? DA! acesta este raspunsul. Oricare dintre noi poate raspunde solicitarii de interpretare in instanta pentru limba pentru care este autorizata persoana, iar factura o va emite SRL (in cazul nostru, pe imprimate traditionale, cu regim special"

Dar tu insisti ca lucrurile stau cu totul altfel...

Eu ti-am mai sugerat cu ceva timp in urma... Daca tot esti convins ca ai dreptate, ia initiativa barbateste si da statul in judecata pentru ca, in opinia ta, se incalca legislatia in vigoare. Te-ai eschivat atunci.. si a mai trecut 1 an!

[Edited at 2009-01-10 19:48 GMT] ▲ Collapse

Cristiana Coblis

Romania
Local time: 06:55
Member (2004)
English to Romanian
+ ...

Ce nu înţeleg eu...

Jan 10, 2009

Legea asta şi regulamentul aferent sunt în vigoare din '97 cu modificări superficiale. De unde aceste interpretări inovatoare acum, după atâţia ani? Din sumara mea cultură juridică, legiuitorul e dator să dea interpretare actelor legislative (prin regulamente sau norme de aplicare, acolo unde sunt necesare), pentru ca diferitele instituţii să le poate aplica în mod adecvat. Modul în care un cetăţean sau altul înţelege un text nu schimbă interpretarea oficială a acestuia. Mi se pare imposibil ca legea să fi fost aplicată greşit atâţia ani şi ca toate intituţiile statului implicate să fi greşit vreme de peste 10 ani fără ca nimeni să nu fi observat până acum... E o falsă problemă.

Ovidiu, o să-ţi dau un exemplu. Sunt sigură că el nu te va convinge şi nici nu este intenţia mea. Te vei convinge singur când vei dori. Am plăcerea de a-l fi cunoscut şi întâlnit de câteva ori în cadrul unor întâlniri oficiale, dar şi la două dineuri, pe preşedintele Federaţiei Germane a Traducătorilor BDÜ, un domn respectabil pe nume Johann J. Amkreutz. Este traducător din 1961 şi are un birou de traduceri propriu din '68. Orice traducător bun care are succes pe piaţă, se va afla la un moment dat în situaţia de a nu mai face faţă cererilor şi va trebui să ia o decizie: creşte şi se transformă sau se plafonează. Nu poţi obliga pe nimeni să se plafoneze şi un traducător de succes rămâne la principiile calitative şi profesionale care l-au consacrat chiar dacă adoptă o altă formă de organizare. Am discutat de câteva ori cu domnul Amkreutz şi şi-a exprimat în repetate rânduri dezaprobarea faţă de practicile unor birouri sau agenţii care intermediază fără a adăuga valoare traducerii primite de la traducător. El însuşi are un birou de traduceri şi intermediază traduceri, dar nu oricum şi nu la orice nivel. E o diferenţă totuşi între a generaliza, lansând fumigene la întâmplare, doar-doar mai păleşti vreun concurent, şi a aduce argumente pertinente cu nuanţele de rigoare. Problema nu e intermedierea în sine, ci modul în care aceasta e făcută. Altfel riscăm să fim catalogaţi drept naivi, în condiţiile în care în Uniunea Europeană există state precum Spania care au acordat contractul de traducere pentru poliţie şi tribunale unei singure firme de traduceri la nivel naţional, sau instituţii europene precum Parlamentul care a ales să lucreze cu un unic contractor, o firmă de traducere, pentru tot volumul de traduceri externe în toate limbile oficiale...În decembrie m-am întâlnit din nou cu vreo 20 de reprezentanţi ai asociaţiilor naţionale din Europa şi am înţeles că în unele state, precum Danemarca, guvernele se gândesc să abolească legile de autorizare a traducătorilor, printre alţii, ca urmare a directivei serviciilor (înlocuindu-le cu criteriul pieţei libere)... În acest context, limitarea la litera a două acte legislative devine obtuză. Trebuie să privim contextul larg şi ce se întâmplă în alte state la momentul actual, pentru că sunt probleme serioase şi riscăm să devenim ridicoli discutând probleme inexistente.

Continui să cred că acestea sunt nişte pretexte, pentru că fondul nu este forma de organizare în sine, care mi se pare puţin relevantă dincolo de discuţiile legate de procedurile birocratice şi administrative iniţiale. Fondul problemei e concurenţa neloială coroborată cu nişte generalizări arbitrare. Iar concurenţa neloială nu se limitează la SRL-uri, să fim serioşi, cauza ei nu e forma de organizare. Eu sunt convinsă că atât unele SRL-uri, cât şi unii freelanceri au avut experienţe negative. Departe de mine să iau partea unora, căci şi eu am multe experienţe amestecate cu agenţiile, multe dintre ele împărtăşite pe acest forum. De aici până la interpretări hazardate şi până la ameninţări ca cele vehiculate de unii e însă cale lungă.

Totuşi, în vremurile care ne aşteaptă, nu te poţi împiedica să nu te întrebi cine şi ce are de câştigat din adâncirea acestor conflicte? Unii fug după un tren care a plecat din gară în urmă cu vreo 15 ani, dar de ce au început să alerge doar acum?

[Editat la 2009-01-10 21:30 GMT] ▲ Collapse

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 06:55
German to Romanian
+ ...

Cum e cu ostilitatea faţă de SRLuri

Jan 11, 2009

Legea asta şi regulamentul aferent sunt în vigoare din '97 cu modificări superficiale. De unde aceste interpretări inovatoare acum, după atâţia ani?

Cristiana, aşa e cum zici tu, legea asta e din 1997, se ştie că de la început s-a făcut nu de către membrii profesiei şi nici cu consultarea acestora şi tocmai de asta de la început legea a fost proastă din atâtea şi atâtea motive, inclusiv pentru faptul că, spre deosebire de toate celelalte legi care reglementează alte profesii, Legea nr. 178/1997 nu conţine niciun articol cu nicio prevedere privind forma de exercitare a activităţii. Ba mai mult: spre deosebire de toate celelalte profesii reglementate, care fiecare este reglementată de o singură lege, profesia de traducător şi interpret autorizat este reglementată de o grămadă de legi: autorizarea şi plata de Legea nr. 178/1997 şi de Regulamentul de punere în aplicare a acesteia, la fel şi folosirea noastră de către diferitele autorităţi şi instituţii; dar efectuarea propriiu-zisă a traducerilor se face în conformitate cu legislaţia notarială, iar instrucţiunile alea din Anexa 1 la OMJ 233/C/1996 sunt obligatorii, iar încălcarea lor, cf. punctului 21 din OMJ, poate atrage după sine retragerea autorizării de către Ministerul Justiţiei. Nu era mai simplu să fi fost o singură lege, una şi bună, ca la toate celelalte profesii reglementate?

Legat de problemele actuale grave pe care le ridică Legea nr. 178/1997 şi Regulamentul ei de punere în aplicare, ele sunt recente; repet, chiar dacă legea a fost proastă de la început, ea totuşi a funcţionat cât de cât bine până în 2005, fiindcă hibele ei nu erau chiar aşa de grave; problemele grave au apărut după 2005, odată cu introducerea în Regulamentul de punere în aplicare a SRLurilor de traduceri, care până atunci nu erau menţionate niciunde. Până atunci totul a fost ok, traducătorii şi interpreţii autorizaţi lucrau numai ca PFA şi era totul ok; odată cu SRLurile au apărut şi problemele, cum am tot arătat deja.

Cât despre cealaltă problemă în România, traducătorii şi interpreţii autorizaţi, ca membri ai unei profesii reglementate, au obligaţia să respecte legislaţia românească în vigoare care reglementează exercitarea activităţii lor; prin urmare, nu este relevantă legislaţia din alte ţări, fiindcă nouă nu ni se aplică.

BigBen, nu este vorba de nicio analogie cu legislaţia altor profesii în cele scrise de mine în postarea anterioară, ci este legislaţia aplicabilă, în vigoare. Cereţi-i socoteală doamnei Monica Macovei, care a modificat Regulamentul de punere în aplicare a Legii 178/1997 nu acum 15 ani cum zice Cristiana, ci recent, în 2005, pe vremea când era ministrul justiţiei, introducând în el nişte entităţi care nu apar şi în textul legii: societăţile comerciale care au în obiectul de activitate traducerile. Pentru cine nu crede, să ia şi să caute în Legea 178/1997 şi o să se convingă singur că niciunde în textul ei nu apar pomenite aceste societăţi comerciale; de asemenea, ele nu apar nici în Legea nr. 281/2004 şi nici în Legea nr. 110/2005 care completează şi modifică Legea 178/1997. Hai să trecem peste faptul că în Regulamentul din 2005 de punere în aplicare a Legii 178/1997 au fost introduse nişte entităţi care nu apar niciunde în cuprinsul legii, deşi nici asta nu e ok, aşa putea să-l introducă în Regulament şi pe Moş Gerilă, sau orice alte entităţi care nu sunt menţionate negru pe alb în textul legii. Bun, trecând peste asta, pentru SRLurile de traduceri, care au primit un deget şi pretind eronat că au primit mâna toată, rămâne întrebarea de ce se face referire la aceste SRLuri numai în articolele 8, 10, 12 şi 14 din Regulament? Sau altfel spus: de ce Regulamentul prevede că folosirea SRLurilor de traduceri este permisă numai de către instituţiile şi în scopurile menţionate în art. 8 şi 10? Numai doamna Macovei poate răspunde de ce nu apar menţionate aceste SRLuri de traduceri şi în alte articole din regulament, care reglementează prestaţia traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi la solicitarea altor autorităţi şi instituţii decât cele menţionate la art. 8 şi 10.

Altfel spus: dacă era permisă folosirea acestor SRLuri de traduceri de către instanţe şi organele de urmărire penală, atunci societăţile astea comerciale apăreau şi în art. 15 din Regulament, care reglementează prestaţiile interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi la solicitarea instanţelor şi organelor de urmărire penală. Dar ele nu apar în art. 15.

La fel este şi în cazul prestaţiei traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi la solicitarea notarilor publici: în acest caz categoric sunt excluse SRLurile de traduceri, deoarece Regulamentul spune negru pe alb în art. 18 că:

"Utilizarea interpreţilor şi a traducătorilor de către notari publici, avocaţi sau executori judecătoreşti, în scopul exercitării profesiei, se efectuează în condiţiile prevăzute de actele normative care reglementează activităţile acestor categorii de profesii."

Prin urmare, legislaţia ce li se aplică traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi în acest caz este indiscutabil legislaţia notarială, deci Legea nr. 36/1995 şi Regulamentul de punere în aplicare a acesteia, în cazul de faţă art. 38 alin. 2 din acesta, precum şi OMJ 233/C/1996. Iar legislaţia aceasta notarială nu numai că nu pomeneşte nimic de SRLuri, ci prin punctul 5 din Anexa 1 la OMJ 233/C/1996, respinge clar şi categoric SRLurile, fiindcă acolo scrie negru pe alb că traducătorii autorizaţi pot fi din 2 una: ori angajaţi ai birourilor notariale, ori liber-profesionişti - deci PFA - , prin urmare nu au cum să fie şi angajaţi ai unor SRLuri de traduceri.

Deci BigBen, întrebaţi-vă de ce doamna Macovei, în loc să anuleze OMJ 233/C/1996 şi în loc să elaboreze nişte instrucţiuni noi, a preferat totuşi să menţină în Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 178/1997 că prevederile explicite că în acest caz de prestări la solicitarea notariatelor se aplică legislaţia care reglementează profesia de notar public şi în mod concret OMJ 233/C/1996.

De asemenea, tot doamna Macovei ar trebui să răspundă şi la întrebarea de ce în art. 14 din Regulament face deosebirea între traducătorii şi interpreţii autorizaţi pe de o parte şi traducătorii şi interpreţii angajaţi ai societăţilor comerciale care au în obiectul de activitate traducerile pe de altă parte şi de ce Regulamentul nu spune despre aceştia din urmă că sunt şi ei tot traducători şi interpreţi autorizaţi; şi din moment ce există diferenţierea acestor 2 categorii, e clar că traducătorii şi interpreţii angajaţi ai SRLurilor sunt neautorizaţi.

Nimeni nu pune la îndoială faptul că traducerile se pot face prin şi de către aceste SRLrui care au în obiectul de activitate traducerile. Problema este exercitarea activităţii de traducător autorizat, deci traducerile autorizate, nu restul traducerilor. Cât despre ce a spus Rose Matei, eu nu pun la îndoială ce i s-a zis local, dar repet: este un caz izolat şi nu reprezintă regula; exact ce spuneam: câte bordeie atâtea obiceie, dovadă că există şi cazul contrar, al colegului din Târgu Jiu, domnul prof. dr. Vasile Sichitiu, căruia i s-a zis că activitatea de traducător şi interpret autorizat nu poate fi exercitată prin societăţi comerciale, asociaţii, fundaţii fără scop patrimonial etc., ci numai ca PFA.

Că e adevărată zicala cu bordeiele şi cu obiceiele o dovedeşte şi cealaltă parte din spusele lui Rose Matei, pe care BigBen nu le-a citat:

"Eu fac parte dintr-un grup de 5 traducatori pentru limbi diferite: engleza, franceza, germana, spaniola, italiana si maghiara. Toti suntem traducatori autorizati de Ministerul Justitiei de mult timp, fiecare prestam de foarte mult timp servicii pentru Parchet si diferite nivele ale instantelor, ca PF autorizate de Ministerul Justitiei si nu de Primarie.
In 2004 am fost somate sa ne schimbam autorizatia de la Primarie, deoarece profesia de traducator este reglementata de o lege speciala, ca si cea a notarilor, avocatilor, contabili, etc ( si asa am deveni liber profesionisti si nu activitate de comert)."

Eu nu ştiu ce a fost în 2004 în localitatea respectivă unde îşi desfăşoară activitatea Rose Matei şi colegele ei; nu ştiu nici de ce până în 2004 au lucrat cu autorizaţie de la Primărie. La noi în Constanţa nimeni, niciun traducător şi interpret autorizat - deci nu mă refer la traducătorii şi interpreţii fără autorizaţie de la MJ - nu a lucrat vreodată în baza autorizaţiei de la Primărie. Eu de pildă din 2000 am autorizaţie de la Ministerul Justiţiei, deci dinainte de 2004, şi numai în baza ei am lucrat, numai în baza ei m-am înscris la Administraţia Financiară în vederea impozitării şi niciodată nu am avut autorizaţie de la Primărie şi nici nu am avut înscriere în Registrul Comerţului. La fel şi ceilalţi traducători şi interpreţi autorizaţi din oraş pe care îi cunosc, unii cu autorizaţii mai vechi decât a mea. Şi din 2000 de când lucrez în baza acestei autorizaţii, am obţinut numai venituri din activităţi independente conform art. 46 alin. 3 din Codul Fiscal, deci venituri din profesii libere:

"Constituie venituri din profesii libere veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfasurate in mod independent, in conditiile legii."

Deci mie pe toate deciziile de impunere, an de an, îmi scrie la natura veniturilor venituri din profesii libere. Deci eu nu am venituri comerciale şi nu am avut niciodată aşa ceva.

Altă problemă: ostilitatea faţă de SRLuri.

În ce mă priveşte pe mine personal, eu nu am ostilitate faţă de SRLuri în general, nici faţă de SRLurile de traduceri în special, deci nu am ostilitate faţă de SRLuri în sine, ca formă de exercitare a activităţii, şi nici măcar faţă de ideea de intermediere, dar am o mare ostilitate faţă de practicile ticăloşite ale foarte multor SRLuri de "traduceri autorizate"; deci nu generalizez, nu zic că toate aceste SRLuri comit ilegalităţile de mai jos şi de asemenea menţionez că mă refer strict la SRLurile de "traduceri autorizate", deci nu şi la restul SRLurilor de traduceri; nu am nimic contra acelor SRLuri care fac numai traduceri specializate pe diverse domenii şi care nu se bagă pe traducerile de înscrisuri, nu mă leg nici de SRLurile care fac subtitrări de filme şi documentare, DVDuri etc. Alea sunt ok, sunt la locul lor, nu se întind mai mult decât le este plapuma, mai mult decât le permite legea.

Deci problema sunt SRLurile neautorizate de "traduceri autorizate", care au următoarele caracteristici:
- patronii de cele mai multe ori nu sunt traducători autorizaţi, nu au făcut în viaţa lor nici măcar o traducere, deci categoric sunt din afara breslei;
- aceste SRLuri de "traduceri autorizate" nu au niciun traducător angajat cu carte de muncă, nici autorizat, nici neautorizat;
- folosesc în regim de colaborare traducători şi interpreţi autorizaţi PFA
- dacă au personal angajat, acela face strict muncă de secretariat şi curierat
- personalul de secretariat face sau mai bine zis patronii pretind că ar face şi aşa-zisa revizie şi corectură a traducerilor autorizate, deşi este total necalificat, secretarele nu sunt şi traducătoare, nu sunt secretare profesioniste, ci nişte fete cu liceul sau cel mult studente la o facultate nefilologică şi care nicidecum nu stăpânesc o limbă străină la nivel suficient pentru a exercita asemenea activităţi.
- traducătorii autorizaţi PFA lucrează acasă, totul se rezolvă pe e-mail cu încieheir de legalizare şi vizare lăsate în prealabil, deci
- aşa-zisul "birou de traduceri autorizate" se reduce practic la un centru de colectare - scanare - printare şi încasare bani de la clienţi.

Cum ziceam, foarte multe dintre asemenea birouri se fac vinovate de următoarele ilegalităţi:

- exploatarea omului de către om şi dumpingul SRLurilor neautorizate, care afectează financiar profesia noastră, a traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi, dintre care mulţi, mai ales cei din oraşele mici, au ajuns la sapa de lemn, la pragul sărăciei, la limita subzistenţei, câştigând unii dintre ei mai puţin decât salariul minim pe economie, mai ales cei din oraşele mici.

- proliferarea înşelăciunii şi şantajului la care SRLurile în cauză ii supun pe traducătorii autorizaţi PFA cu care colaborează ca să lase preţul pe pagină tot mai jos (avem o lucrare, dar dacă vrei să ţi-o dăm ţie, laşi la preţ, dacă nu, o dăm la alt traducător mai ieftin) şi să accepte să le lase încheieri de legalizare semnate în alb şi chiar foi albe (deci fără formula de legalizare, fără nimic!) numai cu semnătura şi ştampila traducătorului autorizat, sub înşelăciunea că "şi alţi traducători fac la fel" şi / sau sub şantajul de tip "dacă nu faci aşa, nu iţi mai dăm traduceri şi mori de foame";

- instigarea traducătorilor autorizaţi PFA cu care SRLurile neautorizate de "traduceri autorizate" colaborează la evaziune fiscală; adică: Te plângi că te plătim prea puţin pe munca ta? Fiscul e de vină, că iţi bagă impozit, deci tu, PFA, nu mai tăia chitanţe şi facturi pe SRLul nostru, fiindcă noi vrem să lucrăm fără! dacă nu vrei, găsim noi alt traducător autorizat care să vrea; sau îndeamnă traducătorii autorizaţi să treacă pe chitanţe şi facturi sumă mai mică, fără precizarea numărului de pagini şi a preţului unitar, adică pe factură apare nr. crt. 1; denumirea produselor / serviciilor: servicii traducere; UM – (deci nimic); cantitate 1, preţ unitar X, valoare tot X şi total tot X, deci aceeaşi sumă la toate 3 rubricile astea.; deci chiar dacă s-a adunat un total de 1500 ron, să zicem, pe factură se trece doar 300 ron, sau oricum, sumă mai mică decât cea reală, ceea ce e clar evaziune fiscală.

- practicarea publicităţii înşelătoare pe care aceste firme şi-o fac prin panouri cât casa cu "traduceri autorizate, legalizate, apostilate", deşi nu au autorizaţie de la Ministerul Justiţiei şi competenţa data de lege sa efectueze traduceri autorizate, iar legalizări nici atât, singurii competenţi în ţara asta să facă legalizări fiind notarii publici şi, cu restrângere la localităţile unde nu există niciun notariat, funcţionarii primăriilor, deci tot nişte funcţionari publici de la nişte instituţii publice, NONCOMERCIALE, deci nu nişte societăţi comerciale; şi nu in ultimul rând:

- risc sporit de fals în acte, la care duce proliferarea lucrului prin corespondenţă, adică SRLurile neautorizate trimit via e-mail acte scanate traducătorului autorizat, acesta le traduce fără să vadă originalul, deşi legea prevede că originalul trebuie vizat, şi apoi traducătorul autorizat trimite traducerile tot pe mail înapoi la SRL, iar SRLul de traduceri ataşează actului scos de ele la imprimantă lor o încheiere de legalizare semnată în alb în prealabil de traducătorul şi interpretul autorizat, asta în cel mai bun caz; există SRLuri care nici nu mai duc actul la notariat, încălcând astfel art. 94 din Legea nr. 36/1995, şi pun ştampila lor de SRL alături de cea a traducătorului autorizat, sau şi mai rău: semnează şi ştampilează direct SRLul, cu stampila rotundă de SRL însoţită de o semnătură indescifrabilă, fără precizarea numelui în clar şi a calităţii de traducător autorizat a persoanei care dă acea semnătură; la traducerea de înscrisuri, a traduce un act fără a vedea originalul este nu numai ilegal, ci şi foarte periculos; faptul că traducătorul autorizat nu vede înscrisul original, ci îl primeşte pe mail dintr-o localitate aflată la celălalt capăt al ţării, este o poartă larg deschisă spre falsul în acte; de asemenea, au fost cazuri de abuzuri practicate de SRLuri, în sensul că au folosit încheieri cu semnătura şi ştampila unui traducător autorizat de la distanţă pe traduceri pe care acesta nu numai că nu le-a făcut, ci nici nu le-a văzut, traducerea fiind efectuată de te miri cine, neautorizaţi, studenţi, elevi, pe care SRLurile neautorizate ii plăteau de mizerie pe pagină; pe de altă parte, datorită acestui mod de lucru la distanţă şi având în vedere preţurile de dumping, un traducător forţat să lucreze cu mai multe SRLuri din astea, din diverse localităţi din ţară, ajunge în situaţia aberantă şi precis şi ilegală de a avea traduceri legalizate în aceeaşi zi la notariate din diverse localităţi, aflate la mare distanţă unul de altul: de pildă, un traducător autorizat din Constanţa are un cazier de la SRLul X, legalizat la un notariat din Constanţa, dar are şi un certificat de naştere de la SRLul Y din Arad, legalizat la un notariat din Arad, şi o sentinţă judecătorească de divorţ de la SRLul Z din Craiova, legalizată la un notariat din Craiova, şi un set sau mai multe de acte auto (cărţi de identitate şi facturi) de la SRLul K, din Botoşani, legalizate la un notariat din Botoşani. Păi se ştie că un singur om nu se poate teleporta, să fie în aceeaşi zi în atâtea localităţi aflate la distanţă mare una de alta;

- creşterea concurenţei neloiale: practic, cum apare un SRL nou neautorizat de "traduceri autorizate", de cele mai multe ori bagă preţuri la clienţii finali mai joase decât toate celelalte entităţi de pe piaţă, ca sa fure clienţii acestora, adică ai celorlalte SRLuri neautorizate de "traduceri autorizate", dar mai ales ai traducătorilor autorizaţi PFA şi ai notariatelor, care de asemenea au competenţă dată de Legea nr. 36/1995 să efectueze traduceri de înscrisuri; mai ales acestea din urmă, notariatele, nu pot face faţă acestei forme clare de concurenţă neloială, fiindcă atât Legea nr. 36/1995, cât şi statutul UNNPR şi codul deontologic al notarilor publici obligă notariatele să lucreze la cel puţin onorariile minimale din Anexa 4; deci în momentul în care SRLurile scad la preţ cât vor, notariatele nu au cum să scadă la preţ şi ele, şi atunci pierd clientul, pe care îl pierd implicit şi traducătorii autorizaţi care lucrează cu notariatele respective, fiindcă clientul preferă să se ducă la SRLurile dumpere si nu la notariatele care, corect si pe buna dreptate, respectă Anexa 4; singura şansă pt. traducătorii autorizaţi să câştige totuşi acel client pierdut de notariat este să lucreze şi cu SRLul dumper, care să îi trimită lucrarea respectivă, fiindcă dacă nu, lucrarea merge la alt traducător autorizat care lucrează cu SRLul dumper; şi atunci întreb: cui îi convine ca în loc să primească lucrarea prin notariat şi să câştige bine pe ea, să primească una şi aceeaşi lucrare prin SRLul dumper şi să câştige de 2-3 ori mai puţin pe aceeaşi muncă? Acuma e clar de ce există atracţie pentru notariate şi ostilitate faţă de SRLurile astea dumpere? Fiindcă notariatele plătesc cumsecade, iar SRLurile dumpere ba.

Deci cum să nu existe ostilitate faţă de asemenea practici neloiale, care, din păcate, constituie mai degrabă regula decât excepţia?

Cât despre ce spune Cristiana:

Punctul meu de vedere este că toţi cei care sunt activi în domeniul traducerilor au interese comune, indiferent de forma de organizare juridică sau de amploarea afacerii lor în traduceri...

.

Aşa ar trebui să fie, şi aşa este în orice ţară normală şi bine dezvoltată, cu o economie sănătoasă, în care relaţiile de muncă sunt armonioase, între angajaţi şi angajatori, sau de bună colaborare între o firmă şi colaboratorii externi PFA, unde cu toţii sunt mulţumiţi unii de alţii şi interesaţi să menţină această relaţie de mulţumire: angajatul, respectiv colaboratorul PFA e mulţumit de câştigul lui şi face totul pentru a demonstra că îl merită şi pentru a primi mai mult, bonusuri, sporuri, avansări etc. Iar angajatorul e mulţumit de un angajat sau un colaborator bun şi îşi arată recunoştinţa prin sporuri, bonusuri etc., prin avansare pe un post mai bun, măriri de salariu etc., ca să îl menţină mulţumit de angajat şi să nu plece de la el pentru ceva bani în plus, după ce el s-a chinuit să-l formeze, să-l perfecţioneze şi a investit în el. Pentru că în Occident patronii investesc în angajaţi, în formarea şi perfecţionarea lor continuă, nu ca la noi în România.

Cum e în România? Ce şanse îţi dă un SRL de "traduceri autorizate" de la noi? Nu se ocupă de formarea şi perfecţionarea profesională, nici nu avansezi deloc, nu ţi se dă nicio şansă în acest sens, iar cu banii în cel mai bun caz baţi pasul pe loc, asta dacă nu cumva eşti şantajat să scazi preţul pe pagină, deci nici vorbă de mărire. Eu în toamna lui 2008, după atâtea valuri de scumpiri, am anunţat-o pe şefa SRLurilor cu 2 puncte de lucru la noi în oraş că eu mi-am mărit preţurile pe pagină; asta fiindcă anterior la orice tentative de cerere de mărire am întâmpinat mereu un refuz categoric; aşa că de data asta nu i-am mai cerut mărire de preţ pe pagină, ci, ca liber-profesionist ce sunt, vorba OMJ 233/C/1996, am considerat că am tot dreptul să decid eu la ce preţ pe pagină lucrez şi că nu trebuie să îi cer ei voie, sau altcuiva, ca să am un anumit preţ; aşa că am anunţat mărirea, explicându-i că este din motive obiective, în sensul că în toamna lui 2008 nu se mai poate lucra la aceleaşi preţuri ca în vara lui 2004, când toate din jurul tău s-au scumpit la dublu şi chiar mai mult decât dublu: o pâine care era 5000 lei vechi, acum e dublu, e un leu nou, un pachet de ţigări e dublu, un kg de caşcaval e mai mult decât dublu, la fel şi mâncarea de pisici costă mai mult decât dublu etc. etc., iar salariul minim pe economie s-a dublat şi el de la 2.700.000 la 5.400.000 astă toamnă, de la 1 octombrie. Şi atunci dacă totul s-a scumpit, iar eu am cheltuieli duble şi mai mari decât duble, iar salariile s-au mărit în mai toate sectoarele de activitate, atunci de ce eu să nu câştig de la SRLul cu pricina nimic în plus?! Ba încă să am şi pagube, în sensul că taxau diferit, măsurau cu ocale diferite, adică chiar dacă noi conveniserăm taxare cu Times New Roman la 1 rând, cum e corect, ei taxau pagina la 2000 de caractere, iar mai apoi la 1500 de caractere; când au zis că nu vor mărire de preţ pe pagină, am zis ok, dar atunci folosim un soft de numărat caractere; nici aşa nu au vrut; ba mai rău, la unele acte care veneau cu scris mărunt, Arial de 8, de ex. contracte de marinar, eu băteam cu Times New Roman de 12 şi ieşea mai mult şi ziceau că vai, că ei i-au luat bani clientului pe mai puţin etc. şi normal că nu eram de acord. Deci mie nu îmi convine să nu văd niciun progres, nicio evoluţie, nicio avansare etc. după mai bine de 4 ani de zile, în care eu precis am câştigat datorită lor mult mai puţin decât ei datorită mie. Prin urmare, deşi la început colaborarea a fost bună, după mai bine de 4 ani de colaborare, eu nu am mai vrut să mai lucrez cu SRLul respectiv, fiindcă nu a vrut să îmi mărească preţul pe pagină la minimul din Anexa 4 şi fiindcă mi-a cerut încheieri în alb din alea simple, pe foaie goală, doar cu semnătura şi ştampila, cică pt. vizare, iar eu nu voiam să le dau decât de alea de legalizare, că măcar pe alea nu le puteau folosi decât la notariat şi numai la legalizat traduceri, nu şi la altele.

Iar mai apoi, deşi am zis că nu mai vreau să aud de SRLuri, iacătă că iar lucrez cu unul, care el mie mi-a propus colaborare, nu eu m-am dus la ei; şi fiindcă propunerea mi s-a părut ok, adică la preţ mai mare pe pagină, iar dacă eu convertesc măsurătoarea lor într-a mea, îmi iese minimul din Anexa 4, am acceptat propunerea, dar le dau produsul finit: traducerea gata legalizata, deci ei doar o dau la client aşa cum le-o dau eu lor. Deci nu mai las încheieri în alb, nu le mai dau traduceri să rămână la ei în calculator proprietatea mea intelectuală şi nici la notariat nu îi las să se ducă; la notariat cu traducerile mele merg numai eu, cu originalele pt. vizare cum vrea UNNPRul. Deci văd întotdeauna originalele. Până acuma e bine, deci se poate! Într-adevăr am comenzi mai puţine decât de la celălalt SRL cu 2 puncte de lucru, dar am ajuns la concluzia că e mai rentabil: câştig tot cam pe acolo şi muncesc mult mai puţin şi la preţ mare pe pagină.

Deci nu merită să ai un preţ mic pe pagină şi să te omori muncind până nu mai poţi, mai bine ai comenzi mai rare şi munceşti mai puţin, iar la un preţ mai mare - nu exagerat - pe pagină, câştigi la fel de bine fără să te îmbolnăveşti muncind. Asta este o altă samavolnicie a SRLurilor dumpere: obligă traducătorul autorizat să lucreze la preţuri foarte mici pe pagină, acesta, ca sa îi ajungă banii, munceşte în plus faţă de cât ar trebui normal, adică practic munceşte cât încă unul sau doi traducători autorizaţi, care, dacă preţurile ar fi mari pe pagină, ar face ei acele traduceri şi nu ar rămâne fără muncă. Deci SRLurile dumpere sunt de vină şi de rata şomajului din breaslă, fiindcă plătesc prost pe pagină, mai prost ca statul, şi nu acceptă libera negociere: dacă le ceri un preţ corect, te şantajează să-l dai în jos şi mai mult, nici nu negociază, ci stabilesc ele preţul pe pagină şi nici nu discută. Este cam mult, având în vedere că nu sunt autorizate să facă traduceri autorizate şi nu sunt pomenite în lege şi nu sunt pomenite nici pe autorizaţiile noastre de la Ministerul Justiţiei printre autorităţile şi instituţiile care au dreptul dat de lege să ne folosească.

Din păcate, în România, în majoritatea cazurilor relaţia de muncă între traducătorul autorizat PFA şi SRLul cu care acesta colaborează nu este una armonioasă, între angajat şi angajator sau mă rog, liber-profesionist şi firme cu care acesta colaborează, ci una antagonistă, deci nu de bună şi reciproc-avantajoasă colaborare, din care să câştige toţi, ci de exploatare, din care să câştige numai clasa exploatatoare, adică este vorba, până la urmă, de o continuă luptă de clasă între exploataţi şi exploatatori. Deci în condiţiile astea, cum şi de unde să existe interese comune între asupriţi şi asupritori, între oprimaţi şi oprimatori, între exploataţi şi exploatatori? Este clar că există ostilitate faţă de SRLuri, dar şi-o caută cu lumânarea, ce să zic? Ce semeni, aia culegi, nu? Dacă majoritatea SRLurilor de "traduceri autorizate" nu ar face toate ticăloşiile şi şi-ar plăti bine colaboratorii, cel puţin cât statul, cât notariatele, sau chiar mai bine, nimeni nu ar avea nimic cu ele, ci toată lumea ar fi mulţumită de ele. Deci SRLurile de traduceri autorizate nu ar trebui saă facă un preţ jos la clientul final, iar apoi să îi impună traducătorului autorizat PFA un preţ şi mai jos, pretextând că nu câştigă nici ele mult de la clientul final, ci invers: să dea traducătorului autorizat PFA atât cât cere, iar apoi să facă preţul la clientul final în funcţie de asta, deci n-are decât SRlurl să pună peste cât vrea el, că e ok, atâta timp cât şi traducătorul autorizat PFA ia destul pe munca lui şi e mulţumit. Dar din păcate asta nu se întâmplă şi, având în vedere această politică păguboasă a SRLurilor care intermediază, e clar că interese comune nu poţi avea decât cu cineva care chiar are aceleaşi interese ca tine: să câştige cât mai mult toate părţile implicate, fără dumpng, fără exploatarea omului de către om.

Singurele care au cultivat şi cultivă o asemenea relaţie bună de colaborare reciproc-avantajoasă sunt instituţiile statului şi autorităţile de pe autorizaţiile noastre şi dintre ele acelea care ne folosesc cel mai des: notariatele. Deci e normal să avem interese comune cu breasla notariilor, care ne ocrotesc şi au grijă de noi, care niciodată nu ne-au exploatat nu au comis faţă de noi niciuna din samavolniciile expuse mai sus şi pe care le fac majoritatea SRLurilor. Mai mult, ei, notarii, decenii întregi au dus în spate şi breasla noastră, a traducătorilor autorizaţi, ei ne-au dat de lucru cel mai mult, ne-au dat un rost, au contribuit şi contribuie decisiv şi benefic la reglementarea profesiei prin legea lor, prin OMJ 233/C/1996 şi prin adresele UNNPRului, care toate sunt bune pt. noi, ca să nu mai zic că tot ei, notarii, întotdeauna au stabilit onorarii minimale corecte care au fost şi sunt bune şi pentru noi, ne-au apărat drepturile şi interesele mai bine decât noi înşine. De asta până să apară SRLurile, care contestă Anexa 4 şi acuză UNNPRul că a făcut din profesia de notar public o castă cu privilegii şi tot felul de alte chestii nefondate, noi, traducătorii autorizaţi PFA, am avut întotdeauna o simbioză perfectă cu ei, cu notarii, fiindcă notarii întotdeauna ne-au ajutat şi ne ajută şi în prezent, atât cât mai pot, în condiţiile concurenţei neloiale pe care SRLurile neautorizate le-o fac notariatelor, să mâncăm o pâine mai bună şi mai moale, întotdeauna ne-au plătit bine, indiscutabil şi incontestabil mai bine decât SRLurile, şi de asta, în mod firesc, preferăm intermedierea avantajoasă a notariatelor şi nu intermedierea păguboasă a SRLurilor dumpere. Deci dacă există interese comune, acelea sunt ale traducătorilor autorizaţi şi ale notarilor publici. În rest, interese comune am mai avea doar cu cabinetele de avocat, cu birourile executorilor judecătoreşti şi cu restul instituţiilor statului menţionate pe autorizaţiile noastre şi, în cazuri izolate, extrem de rare, cu extrem de puţinele SRLuri care plătesc un pic mai bine.

[Bearbeitet am 2009-01-11 04:32 GMT]

Cristiana Coblis

Romania
Local time: 06:55
Member (2004)
English to Romanian
+ ...

unitate şi solidaritate în jurul problemelor reale

Jan 11, 2009

E regretabil că ai folosit cuvântul "ostilitate" chiar în titlu. Eu consider că nu este un fenomen general, pentru că majoritatea înţeleg ce importanţă are sau nu are forma de organizare şi care e diferenţa dintre forma de organizare şi practicile profesionale. Din mesajul tău înţeleg că ostilitatea se referă de fapt exclusiv la practici profesionale groaznice, nu rele. Cu acest fapt sunt din start de acord. Nu sunt însă de acord cu generalizarea. Generalizarea e periculoasă ... See more

OvidiuKatz wrote:
Legat de problemele actuale grave pe care le ridică Legea nr. 178/1997 şi Regulamentul ei de punere în aplicare, ele sunt recente; repet, chiar dacă legea a fost proastă de la început, ea totuşi a funcţionat cât de cât bine până în 2005, fiindcă hibele ei nu erau chiar aşa de grave; problemele grave au apărut după 2005, odată cu introducerea în Regulamentul de punere în aplicare a SRLurilor de traduceri, care până atunci nu erau menţionate niciunde. Până atunci totul a fost ok, traducătorii şi interpreţii autorizaţi lucrau numai ca PFA şi era totul ok; odată cu SRLurile au apărut şi problemele, cum am tot arătat deja.

Este o afirmaţie cu totul diferită. Şi eu cred că legea e proastă, dar nu din aceleaşi motive. Şi înainte de 2005 traducătorul autorizat avea voie să îşi deschidă un PFA sau un SRL sau ambele sau să opteze pentru altă formă de organizare (căci există şi altele, chiar dacă sunt mai puţin folosite). Cred că menţionarea în lege a SRL-urilor a apărut mai degrabă ca urmare a faptului că mulţi colegi au trecut la forma de organizare microîntreprindere, cu ceva timp înainte de 2005, pentru a profita de avantajele fiscale, care încă există, deşi nu pentru mult timp. A fost deci, în opinia mea, un fenomen invers: legea a consemnat situaţiile de fapt şi nu invers. SRL-urile cu activitate traduceri existau cu mult înainte, unele au precedat chiar şi legea 178/97, căci şi înainte de '97 au existat traducători, Ovidiu

. Este la fel de adevărat că domeniul traducerilor a crescut foarte mult în ultimii ani, dar acest lucru s-a petrecut din cauza condiţiilor economice, nu din cauza legii. Nu asta e problema cu legea 178, Ovidiu. Negarea problemei reale, pe care o invocă orice traducător autorizat, e îngrijorătoare. Problema care a condus la proliferarea unor practici regretabile şi a dumpingului calitativ e setul de condiţii de autorizare. Dacă orice licean care a reuşit să termine un liceu "bilingv", chiar şi cu 5, sau orice absolvent care are pe undeva o limbă străină poate deveni traducător, ce stare poate avea o profesie şi ce practici profesionale se pot întâlni oare? Aici a intervenit contaminarea profesiei cu elemente care nu au ce căuta în rândul traducătorilor. În momentul de faţă, s-a ajuns la o disperare exacerbată şi nimeni nu mai dă o ceapă degerată pe această autorizaţie, pentru că valoarea unui lucru are directă legătură cu criteriile pe baza cărora se acordă acel lucru. Să zicem că scoatem SRL-urile din cuprinsul legii. Ce am rezolvat? Mai nimic, autorizaţiile vor fi în continuare emise cu miile pe aceleaşi criterii de MJ şi în profesie vor fi în continuare mai mulţi cei care nu au treabă cu tradusul decât cei care fac traduceri la nivel profesional. Oricât te-ai agăţa şi ai preaslăvi această autorizaţie, asta nu schimbă faptul că ea se acordă cam oricui. Pe traducători nu-i deranjează că există colegi care-şi fac treaba cum trebuie, la un nivel acceptabil, ci îi deranjează că sunt traducători care fac traduceri proaste pe bandă rulantă şi au acelaşi statut ca ei, dar obţinut pe baza unor criterii cu mult inferioare. Această situaţie e frustrantă pe bună dreptate, pentru că trebuie să existe un mod obiectiv de a-i deosebi pe traducătorii buni de cei nu chiar buni sau fără calificare corespunzătoare. Există efect direct asupra preţurilor? Cu siguranţă. Dacă toată lumea ar avea buzunarele pline de diamante, diamantele ar valora cât nişte pietricele. La fel se întâmplă şi cu această autorizaţie.

Cred că nimeni nu poate contesta că un SRL nu poate fi "autorizat de MJ". Aceasta e o problemă cu totul diferită. MJ nu autorizează decât persoana, traducătorul, nu autorizează nici PFA-ul, nici SRL-ul. Cu toate acestea, un traducător autorizat de MJ a avut şi are în continuare dreptul să-şi înfiinţeze un PFA, un SRL sau ambele după cum doreşte. Crearea unui SRL nu anulează autorizaţia eliberată de MJ, care este documentul de bază pentru traducătorul autorizat. Acest lucru ne-a fost confirmat în repetate rânduri de către Administraţiile Financiare şi de către MJ, inclusiv ca răspunsuri la întrebări directe şi neechivoce pe această temă. De ce discutăm despre probleme imaginare? Cui foloseşte? Nu traducătorilor profesionişti.

Deci cum să nu existe ostilitate faţă de asemenea practici neloiale, care, din păcate, constituie mai degrabă regula decât excepţia?

Ovidiu, este un lucru să condamnăm practicile neprofesionale şi neloiale şi un cu totul alt lucru să manipulăm, lansând afirmaţii neadevărate, interpretări forţate şi hazardate, să instigăm la ostilitate între colegi, să recurgem la atacuri la personă şi la ameninţări josnice. S-a mers prea departe, neînchipuit de departe, pe un drum care nu duce nicăieri. Personalizarea unor conflicte e o politică extrem de proastă, una este să promovezi bunele practici şi alta este să denigrezi, să ataci, să ameninţi persoane în baza unor închipuiri. Chemaţi-vă câinii acasă, latră degeaba şi la poarta greşită.

La fel am mari îndoieli legate de accepţiunea ta privind activităţile comerciale. Bogdan, care e avocat, a mai a explicat de câteva ori ce înseamnă CAEN-ul. Amestecarea clasificărilor, a merelor cu perele, a unor chestiuni birocratice cu cele deontologice, e de-a dreptul absurdă. Nu-mi pot imagina niciun răspuns la astfel de afirmaţii pentru că nu înţeleg cum le poate face cineva. Comerţ înseamnă vânzarea şi cumpărarea de produse. Traducerile sunt un serviciu, nu un produs, nu pot fi niciodată clasificate ca "activităţi de comerţ", nici în cel mai răsturnat dintre universuri. Una este să foloseşti acest termen metaforic pentru a desemna de fapt intermedierea de servicii de traducere fără a adăuga nicio valoare acestora, lucru cu care toată lumea poate fi de acord că este condamnabil, şi alta este să laşi impresia că metafora respectivă ar avea bază în CAEN sau în alte clasificări. Serviciile de traducere sunt servicii de traducere indiferent cine le prestează, iar cei care prestează astfel de servicii sunt traducătorii, indiferent de forma lor de organizare. Restul, sunt probleme diferite. Nimeni nu agreează şi nu neagă existenţa unor căpuşe pe piaţă, care nu fac decât să circule hârtii în schimbul unui comision. Pot fi aceştia consideraţi ca făcând parte din peisajul profesional? Au ei ceva de spus la nivel profesional? Din punctul meu de vedere, nu. Îndă de aici până la a afirma că toate SRL-urile fac asta, e o cale foarte lungă, pe care eu una nu aş păşi deloc. Trebuie separate problemele, una este forma de organizare şi obiectul de activitate, cu totul altceva sunt bunele practici profesionale. Între cele două nu există legătură directă sau logică. Problema reală e de fapt cine şi cum ajunge să presteze servicii de traducere autorizată. Aceasta e problema reală şi care se pierde în noianul de confuzii şi percepţii false.

Greşeşti când desconsideri importanţa situaţiei din restul Uniunii Europene, mai ales în acest moment. Profesia de traducător este una dintre puţinele din lume care e organizată la nivel mondial. Federaţia Internaţionala a Traducătorilor are centre regionale continentale care au activitate intensă, iar consultările cu alţi colegi din alte state şi înţelegerea domeniului la nivelul său european şi global este primordială. E trist că nu înţelegi acest lucru şi avantajele pe care le are solidaritatea globală a traducătorilor. În schimb, observ din ce în ce mai mult încurajarea disensiunilor şi a lipsei de unitate între traducători. De ce şi la ce bun? Nu crezi că spulberearea brumei de unitate şi de solidaritate între traducărtori foloseşte tocmai celor care vor să profite de aceştia şi pune în dificultate orice acţiune la nivel profesional? Nu crezi că lipsa de solidaritate profesională a fost de fapt cauza ratării multor momente cruciale în trecut?

Eu nu sunt de acord nici cu modul în care puneţi problemele, nici nu consecinţele acestor acţiuni, care s-au dovedit dezastruoase în repetate rânduri şi fac extrem de mult rău tuturor traducătorilor. Deja s-a făcut mult rău şi e regretabil că nu înţelegeţi acest lucru şi vă ascundeţi în continuare în spatele unor pretexte care vădesc lipsa unor principii solide. Încercaţi să vă documentaţi mai bine şi să consultaţi nişte persoane abilitate să dea interpretările corecte din instituţiile statului în legătură cu aceste afirmaţii hazardate.

În opinia mea personală, e îngrijorător că unii vor să ne aservească altor profesii diferite, subminând independenţa traducătorului ca profesie, în condiţiile în care la nivel global se luptă exact în sens contrar. E şi mai îngrijorător că nu se face distincţia între bune practici, deontologie şi legislaţie. Ce treabă are legislaţia cu deontologia profesională şi cu bunele practici? Cine şi-ar dori să-şi bage legiuitorul nasul în etica profesională sau să ne spună el nouă care sunt bunele practici în profesiunea noastră? La ce profesie serioasă s-a mai văzut aşa ceva? Cum poţi promova bune practici şi coduri deontologice în rândul unei profesii în care se dinamitează unitatea şi solidaritatea între profesioniştii activi de către persoane "bine intenţionate"? E tragic că unii care intenţionează să schimbe din temelii modul în care îşi desfăşoară activitatea traducătorii se raportează la alte profesii pentru sfaturi legate de practicile profesionale - răspunsurile nu sunt acolo, răspunsurile şi soluţiile le deţin traducătorii, de aici sau din alte părţi. E tragic că unii desconsideră situaţia la nivel european, încercând o izolare a traducătorilor români de restul UE şi al lumii. Mă îndoiesc că aşa ceva e în folosul traducătorilor mai ales în momentul de faţă. Mă întreb atunci în ce scop şi în folosul cui?

Deja am scris prea mult pe tema asta, care nu merită atâta atenţie, şi nu consider că e ceva ce se poate discuta pe un forum. Cred că unele lucruri trebuie spuse însă aşa cum sunt, mai ales când se ajunge la situaţii extreme şi dăunătoare profesiei în ansamblu.

Duminică plăcută.

[Editat la 2009-01-11 17:11 GMT] ▲ Collapse

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 06:55
German to Romanian
+ ...

OT: Legea 178/1997 şi reglementarea defectuoasă a autorizării

Jan 15, 2009

Dragă Cristiana, ai ridicat foarte multe probleme în postarea anterioară, lucruri foarte interesante, care merită toată atenţia. Ele merită discutate pe forum, fiindcă aşa s-ar lămuri multe lucruri. M-am bucurat să văd că există multe privinţe în care gândim la fel, iar acesta este un lucru foarte bun.

Şi eu cred că legea e proastă, dar nu din aceleaşi motive. ... Negarea problemei reale, pe care o invocă orice traducător autorizat, e îngrijorătoare. Problema care a condus la proliferarea unor practici regretabile şi a dumpingului calitativ e setul de condiţii de autorizare.

Cristiana, mă bucur că gândim la fel în privinţa Legii 178/1997, cu care şi tu eşti de acord că este proastă; dar nimeni nu a negat vreodată această problemă a accesului în profesie. Şi aceasta este una din hibele Legii nr. 178/1997: reglementarea necorespunzătoare a accesului în profesie. Şi în acest sens, nu numai în altele, Legea nr. 178/1997 a fost proastă. Atunci când a fost făcută, în 1997, pe vremea când ministru al justiţiei era domnul Valeriu Stoica, legea a fost făcută în dorul lelii, la voia întâmplării, fără consultarea traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi, iar pt. autorizare se cerea diplomă de licenţă de filologie sau certificat de la Ministerul Culturii şi Cultelor, fără specificarea unui domeniu pt. acest certificat. Uite aşa au fost autorizate persoane cu diplome de licenţă de la facultăţi foarte slabe, sau absolvenţi de facultăţi bune, dar ei înşişi foarte slabi, care abia au trecut dintr-un an într-altul, după cum tot aşa au ajuns să fie autorizate persoane care aveau certificat de la MCC pe tehnic, pe literatură etc., deci pe orice, numai nu pe ştiinţe juridice.

În 2004 s-a încercat o îmbunătăţire a Legii 178/1997, pe vremea când ministrul al justiţiei era domnul Cristian Diaconescu. Acesta, în scurtul său mandat, chiar a reuşit îmbunătăţirea legii, prin Legea nr. 281/ iunie 2004, care, în spiritul directivelor europene, reglementa mult mai strict accesul la profesie, stabilind drept criteriu principal de obţinere a autorizaţiei de la Ministerul Justiţiei un examen de traducere în domeniul ştiinţe juridice susţinut la Ministerul Culturii şi Cultelor, la care candidatul trebuia să ia minim 7; deci un examen, cum e prevăzut de lege şi la alte profesii reglementate (avocaţi, notari, executori judecătoreşti etc.), nu simpla posesie a unei diplome de licenţă. De asemenea, Legea nr. 281 cea bună prevedea reautorizarea tuturor traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi în termen de un an de zile de la intrarea în vigoare a legii. În urma acestei legi bune, lumea a dat examen la MCC si mulţi candidaţi l-au picat cu note de 2 si ceva, 3 si ceva etc., deci iacătă că profesia noastră a început să se cureţe de elementele incompetente.

Bucuria a fost însă de scurtă durată, fiindcă nu bine s-a schimbat puterea după alegerile din noiembrie 2004, nu bine a ajuns ministru al justiţiei doamna Monica Macovei, ca a şi pus-o de o ordonanţă, Ordonanţa nr. 11 / ianuarie 2005, prin care abroga bună parte din bunele prevederi ale Legii nr. 281/2004. Ba mai rău decât atât: ordonanţa lui Macovei, aprobată mai apoi prin Legea nr. 110 / mai 2005, aduce o majoră schimbare în rău a Legii 178/1997, care după ce că era proastă şi aşa, prin contribuţia lui Monica Macovei a devenit şi mai proastă decât era: adică nu numai că s-a abrogat prevederea reautorizării tuturor traducătorilor deja autorizaţi, astfel că autorizaţiile vechi au rămas valabile, iar cei care au picat pe bună dreptate examenul la MCC au ajuns să lucreze în continuare, în baza vechilor autorizaţii de la MJ, la acelaşi nivel slab, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat; şi nu numai ca s-a eliminat obligativitatea susţinerii unui examen la Ministerul Culturii si Cultelor pe ştiinţe juridice, nu numai că s-a revenit la acordarea de către Ministerul Justiţiei a autorizaţiilor de traducător şi interpret autorizat în baza diplomei de licenţă de la facultăţile de filologie, cum era iniţial în Legea nr. 178/1997, ci mai rău decât atât: prin contribuţia categoric nefastă a lui Monica Macovei, acum pot deveni traducători şi interpreţi autorizaţi şi absolvenţi ai unor facultăţi cu predare în limbi străine, dar care nu sunt de profil; oare ce treabă o avea, de pildă, un absolvent de agricultură sau de construcţii cu traducerea înscrisurilor oficiale? E clar că nu are nicio treabă şi că nu ar trebui autorizat în baza diplomei de licenţă.

Dar cea mai gravă modificare adusă legii de Monica Macovei este exact ce conteşti şi tu, Cristiana: faptul că acum pot deveni traducători şi interpreţi autorizaţi de Ministerul Justiţiei absolvenţii de licee de limbi străine, în baza diplomei de bac. E normal să nu fii nici tu de acord cu asta, şi niciun om care gândeşte cât de cât nu poate fi de acord cu aşa ceva. Această ultimă prevedere încalcă nu numai legislaţia naţională - Legea nr. 200/2004 cu modificările şi completările ulterioare, care prevede minim 3 ani de studii superioare pentru recunoaşterea calificării pentru profesia reglementată de traducător/ interpret autorizat, ci şi directivele europene, care prevăd o cât mai înaltă calificare pentru membrii profesiilor reglementate. Acum, când, cum am mai zis, până şi asistenţii medicali şi moaşele încearcă să îmbunătăţească nivelul de calificare, de educaţie profesională, ridicând profesia de la una cu studii liceale la una cu studii postliceale de 3 ani obligatorii şi mai nou la studii superioare cu diplomă de licenţă şi chiar de master în nursing, noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi, prestatori de servicii intelectuale, cu o activitate care este serviciu juridic conex, serviciu de interes public, oare ar trebui să ii considerăm colegii noştri pe nişte copilandri cu diploma de bac care abia au terminat un liceu, fie el si de limbi străine, dar nu au nici cunoştinţe administrativ-juridice, nici filologice, de teoria si practica traducerii, terminologie administrativ-juridică etc.? Păi eu am licenţă şi master, am studii superioare de profil făcute la universităţile din Bucureşti, Heidelberg şi Frankfurt am Main şi sunt fost cadru didactic în învăţământul superior, cu experienţă în predarea limbilor străine; am lucrat ca preparator si asistent universitar şi m-am lăsat de învăţământ, în speranţa că o carieră în traduceri notariale e mai bună şi îmi aduce mai mulţi bani, ceea ce la început a şi fost aşa; după aia s-au schimbat lucrurile în rău, iar la asta au contribuit în primul rând modificările aduse Legii 178/1997 în mandatul lui Monica Macovei, deci iacătă că tot în 2005, deci nu mai repede.

Legat de inoportunitatea autorizării absolvenţilor de liceu, despre asta ar fi de zis că liceul, fie el de care o fi, totuşi nu e facultate, e doar învăţământ preuniversitar, iar facultatea e învăţământ universitar, care nu degeaba se cheamă învăţământ superior, fiindcă este, sau cel puţin ar trebui să fie, la un nivel superior liceului; dar la doamna Macovei se pare că nu contează diferenţa. Mai mult: liceele de limbi străine nici măcar nu sunt licee cu specializare practică, aşa cum erau pe vremuri fostele licee industriale, de unde aveai pe lângă diploma de bac şi certificat de calificare profesională pe o anumită meserie. Nu, liceele de limbi străine sunt licee teoretice cu profil umanist, doar că au mai multe ore de limbi străine pe săptămână şi mai puţine, iar în clasele mari deloc, de mate, fizică, chimie etc., în timp ce la liceele teoretice cu profil real e invers, predomină ori mate-fizică, ori mate-info, ori biologie-chimie.

Ceea ce se face mai nou în toate liceele cu predare în română, indiferent de profil, este învăţarea limbilor străine în conformitate cu o programă analitică pe care profesorul are obligaţia să o respecte şi după manuale numai din cele aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Aceste manuale folosite actualmente, pt. cine nu ştie - cel puţin cele de germană, de altele nu mă pronunţ - sunt construite nu pe tradiţionala metodă gramatică-traducere (Grammatik-Übersetzungsmethode, abr. GÜM), ci pe "noua metodă comunicativă" (die neue kommunikative Methode), sau un surogat imperfect al acesteia; metoda asta comunicativă nici măcar nu e nouă, e a lui Gerhard Neuner şi e din anii 80, iar acum suntem în 2009 către 2010, deci are vreo 30 de ani vechime, de aia zic că termenul de "nouă" trebuie pus între ghilimele. În Occident s-a renunţat la ea în multe şcoli. La noi este grav că nici măcar nu se aplică metoda lui Neuner aşa cum a fost ea elaborată, ci un Neuner trunchiat şi răstălmăcit. Cer este că această metodă comunicativă şi mai ales în varianta aplicată la noi, exclude traducerea din procesul de învăţământ, de asta în manualele noi de germană nu ai să vezi niciun exerciţiu de traducere. Cărţile sunt un talmeş-balmeş, din care bietul elev nici nu poate învăţa singur ceva, iar profesorul trebuie să muncească mult în plus ca să facă o oră de calitate după asemenea manuale execrabil de proaste, un adevărat dezastru. Pe vremuri era altceva, erau manuale bune, cele ale soţilor Ilse Müller şi regretatului Hans Müller, ambii foşti profesori doctori la Facultatea de limbi şi literaturi străine din Bucureşti, din Pitar Moş, care au plecat în Germania după 89 şi au rămas la universităţi de acolo, ca mulţi alţii buni pe meseria lor; manualele lor erau singurele bune şi au funcţionat până în 2001 sau 2002, aşa ceva; deja apăruseră manualele alternative, dar fiind aşa de proaste, peste 80% din profesorii de germană le alegeau tot pe cele vechi ale soţilor Müller, care erau bune, adică în ciuda conţinutului comunist al textelor lecţiilor – care nici alea nu erau rele, că te familiarizau cu o groază de vocabular folosit în diverse alte contexte actuale - aveau o structură de lecţie cumsecade, logică, ştiai imediat de unde începi şi unde trebuie să ajungi, aveau vocabular, exerciţii de vocabular, gramatică - la fiecare lecţie o anumită structură şi exerciţii pt. fixarea ei, apoi textul, apoi întrebări şi exerciţii la text şi, foarte important, aveau şi exerciţii de traducere, şi din română în germană, şi din germană în română. Deci erau foarte bune, de asta le preferau majoritatea profesorilor. Şi tot de asta au fost scoase, fiindcă altfel manualele noi proaste nu se impuneau până-i hăul! Aproape nimeni nu le-ar fi ales de bună voie. În cazul actualelor manuale alternative, bietul profesor are alternativa de a alege răul cel mai mic, deci cartea care i se pare cea mai puţin proastă dintr-o serie de cărţi care de fapt toate sunt proaste, una mai proastă ca alta. Deci cu actualele manuale, nicio şansă ca liceul, fie el şi de limbi străine, să te scoată traducător, de asta nu este oportună autorizarea absolvenţilor de liceu în baza diplomei de bac. Cât despre liceele cu predare în limbă străină ca limbă maternă, păi acolo aproape toate materiile se fac în limba străină maternă şi nici vorbă de traduceri.

Cum ziceam, liceele nu dau un certificat de calificare de traducător sau altceva. Este adevărat că de multe ori, liceele, în colaborare cu diverse institute, în funcţie de limba străină în cauză, organizează teste pt. anumite certificate recunoscute atât în ţară, cât şi în străinătate; pe germană se colaborează cu Goethe-Institut şi se dau teste, în urma cărora se obţin diverse certificate: Zertifikat Deutsch, Kleines / Großes Deutsches Sprachdiplom etc. DAR: aceste teste sunt teste-grilă care testează cunoştinţele de limbă, deci capacitatea de a folosi limba străină productiv şi receptiv şi nu cuprind traduceri şi nici nu testează capacitatea omului de a efectua traduceri.

Din toate motivele de mai sus, e clar că este inoportună autorizarea unor absolvenţi de liceu ca traducători şi interpreţi autorizaţi; ei nu ştiu să traducă, nu au mintea antrenată pe aşa ceva, nu au deloc noţiuni de teoria şi practica traducerii, de terminologie nici atât, de cele mai multe ori nici măcar nu ştiu să caute terminologia, darămite să o mai şi găsească. Deci nu este normal să fie autorizaţi absolvenţii de liceu, numai pentru a li se da o şansă, cum zic unii; normal ei trebuie să înveţe, să meargă la facultate de profil, unde să facă materiile care trebuie etc.

Deci vezi, Cristiana? Nici vorbă de negare a acestei probleme a acordării autorizaţiilor de traducător. Dimpotrivă, eu până aici sunt întru totul de acord cu tine.

Ceea ce nu înţeleg eu, însă, este de ce ATR, odată cu îmbunătăţirea legii în 2004, a militat pentru abrogarea reautorizării traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi care deja obţinuseră autorizaţie. Ce rost avea asta? Eu am înţeles că motivul invocat era că examenul nu era unul relevant, că nu era bine organizat, că nu avea şi nu are şi probă de interpretariat etc. Bun, asta aşa e, eu sunt de acord şi cu asta, dar ce sens avea desfiinţarea reautorizării, ce sens avea umblarea la lege şi la regulamentul ei de aplicare? Hibele examenului trebuiau drese nu prin schimbarea legii, care iată că s-a dovedit a fi în rău şi nu în bine, ci prin demersuri la MCC, pentru modificarea regulamentului de examen.

Având în vedere că acordarea autorizaţiilor de către MJ nu este corect reglementată, e clar că se impune lege nouă care să schimbe cerinţele pentru autorizare. Normal ar fi să se dea examen şi de traducere şi de interpretare, măcar consecutivă, examen care să fie organizat de uniunea profesională, în baza unui regulament foarte strict aprobat de Ministerul Justiţiei, care prin legea nouă va avea competenţă să aprobe un asemenea regulament; de asemenea, tot MJ va aproba şi tematica şi bibliografia examenului, precum şi baremul de corectare. Deci exact cum e la alte profesii: notari publici, executori judecătoreşti, avocaţi, contabili autorizaţi şi experţi contabili etc., unde uniunea profesională organizează examenul de admitere în profesie după un regulament şi cu o tematică şi o bibliografie aprobate toate de ministerul de care ţine acea profesie.

Iar una dintre condiţiile de înscriere la examen ar fi diploma de licenţă de profil, ori de filologie, ori de ştiinţe juridice, ori ambele. Dar musai să existe o diplomă, că aşa e şi la toate celelalte profesii reglementate.

Legat de examen, eu sunt de părere că clar nu are sens să rămână organizarea examenului la MCC, un minister cu care profesia noastră de traducător şi interpret autorizat nu are nicio treabă, fiindcă noi ţinem de MJ, nu de MCC; ca să nu mai zic că banii din taxele de examene, după plata profesorilor supraveghetori, corectori, a comisiei de contestaţie etc., se duc acuma la MCC, de unde ajung pe apa sâmbetei, cine ştie pe ce proiecte "culturale" gen expoziţii cu sabia lui Ştefan cel Mare confecţionată din ... rahat (turkish delight, a nu se înţelege altceva, deşi acel "artist" exact altceva a vrut să se înţeleagă), sau pe traducerea unor cărţi scrise poate de genii mari, sau poate de frunţi tembele, sau cine ştie pe ce alte chestii la fel de inutile; dar cert este că banii nu se întorc în niciun fel la profesie, unde ar trebui să se întoarcă. Pe când dacă examenul îl organizează uniunea profesională, banii care rămân din taxa de examen după plata chiriei pe sălile de clasă, plata profesorilor etc. ar rămâne la uniune, iar uniunea i-ar folosi exclusiv în interesul profesiei.

Singura care ar merita inclusă şi ea în organizarea examenului, dacă doreşte, bineînţeles, este UNNPR, fiindcă şi notarii publici au competenţa dată de lege să facă traduceri de înscrisuri şi pot să ceară autorizarea ca traducători şi interpreţi autorizaţi; deci dacă UNNPR ar dori să vină în sprijinul nostru şi să se implice activ în organizarea examenului, pe care l-ar da şi membrii ei, notarii publici doritori de autorizare, atunci pe bună dreptate ar primi şi ea o parte din bani, fiindcă ne-ar ajuta şi s-ar implica şi ea alături de noi. Eu am totala convingere că un examen de felul acesta precis ar rezolva definitiv toate problemele legate de autorizare.

[Bearbeitet am 2009-01-15 02:23 GMT]

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 06:55
German to Romanian
+ ...

OT: Despre solidaritatea intra- şi interprofesională

Jan 15, 2009

Greşeşti când desconsideri importanţa situaţiei din restul Uniunii Europene, mai ales în acest moment. Profesia de traducător este una dintre puţinele din lume care e organizată la nivel mondial. Federaţia Internaţionala a Traducătorilor are centre regionale continentale care au activitate intensă, iar consultările cu alţi colegi din alte state şi înţelegerea domeniului la nivelul său european şi global este primordială. E trist că nu înţelegi acest lucru şi avantajele pe care le are solidaritatea globală a traducătorilor.

Cristiana, precis este vorba de o neînţelegere. Nu ştiu de ce ţi se pare că aş fi împotriva solidarităţii globale a traducătorilor, fiindcă eu nu sunt - şi nici UNTAR nu este - împotriva bunei colaborări între colegii din ţară şi din afara ţării; e clar că e o neînţelegere de la ceva ce am scris eu în postarea anterioară şi probabil nu am exprimat ideea suficient de bine. Ce am zis eu în postarea anterioară este că în România legislaţia aplicabilă este cea românească şi că alta nu se aplică în ce priveşte traducătorii şi interpreţii autorizaţi – deci mă refer strict la cei autorizaţi, nu mă refer şi la ceilalţi, fiindcă numai cei autorizaţi sunt profesie reglementată prin lege specială, nu şi restul. Nu există o legislaţie unitară mondială şi nici măcar europeană legată de autorizarea şi plata traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi şi care să reglementeze organizarea şi exercitarea profesiei; fiecare ţară are actele ei normative care se aplică şi deci ce se întâmplă în România în acest domeniu este reglementat strict şi exclusiv de legislaţia românească, deci de Legea nr. 178/1997 cu modificările şi completările ulterioare – deci Legea nr. 281/2004, Legea nr. 110/2005, Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 178/1997- , de Legea nr. 36/1995 cu modificările şi completările ei ulterioare – Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/ 1995, OMJ 233/C/1996, Codul de Procedură Civilă, Codul de Procedură Penală, Legea nr.189/2003, Legea nr.302/2004, Legea nr. 286/2004. Cam asta se aplică. Deocamdată altceva nu există, să sperăm că viitorul o să ne aducă o lege nouă bună, dar pentru asta este necesar să punem cu toţii umărul să o facem, în strânsă colaborare cu profesia cu interese similare nouă: notarii publici.

... răspunsurile şi soluţiile le deţin traducătorii, de aici sau din alte părţi. E tragic că unii desconsideră situaţia la nivel european, încercând o izolare a traducătorilor români de restul UE şi al lumii. Mă îndoiesc că aşa ceva e în folosul traducătorilor mai ales în momentul de faţă. Mă întreb atunci în ce scop şi în folosul cui?

U.N.T.A.R. nu doreşte izolarea traducătorilor români nici de Europa şi nici de restul lumii. Dimpotrivă, chiar pe siteul U.N.T.A.R. scrie că are, printre altele, şi următorul obiectiv, care este de la înfiinţarea ei şi nu adăugat acum peste noapte:

"- să încurajeze schimbul de idei şi de experienţă profesională cu traducători autorizaţi şi organizaţii profesionale ale acestora din întreaga lume, în special din spaţiul UE, din care şi România face parte, prin participarea membrilor UNTAR la congrese, conferinţe, cursuri de calificare şi perfecţionare şi workshopuri internaţionale."

Deci nici vorbă, Cristiana, să vrea cineva izolarea traducătorilor autorizaţi din România de restul lumii. Nu ştiu de unde ai tras o asemenea concluzie, Cristiana; poate oi fi scris eu ceva şi nu m-am exprimat suficient de clar, dar sigur e o confuzie. Eu m-am referit strict la faptul că traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi din România li se aplică strict legislaţia românească în vigoare care reglementează această profesie şi nu legislaţie din ţări străine.

Deci noi ne dorim o bună colaborare şi cu colegii noştri din ţară, şi cu cei din străinătate, dar la fel de adevărat este că noi nu dorim să izolăm profesia noastră, aceea de traducător şi interpret autorizat, în carapacea ei şi să o rupem de alte profesii; nu, noi ne dorim colaborare interprofesională reciproc-avantajoasă cu profesiile care au legătură cu a noastră şi au interese similare, iar aici categoric ne referim la notarii publici, profesia cu care lucrăm zi de zi şi cu care am avut, avem şi vom avea mereu cele mai bune şi mai strânse relaţii de colaborare şi ajutor reciproc, şi de aceea, din partea mea, e normal, este cel mai firesc, ca UNNPR să fie uniunea spre care noi să avem cea mai largă deschidere. Dar asta nu înseamnă că nu ne dorim bună înţelegere şi chiar colaborare şi cu alte organizaţii, atâta timp cât nu au scopuri contrare scopurilor noastre.

Nimeni nu instigă la ostilitate între colegi. Într-adevăr, s-au întâmplat nişte lucruri foarte urâte şi ruşinoase, dar ele sunt cazuri izolate, din câte ştiu şi sper este vorba de vorbele şi faptele unei singure persoane şi reprezintă strict acea persoană, nu reprezintă politica UNTAR; eu am mai vorbit cu tine, Cristiana, despre asta. Eu îmi cer încă o dată scuze, deşi nu am nicio legătură eu personal nici cu mailurile, nici cu SMSurile ce le-ai primit de la persoana respectivă, nici cu ce scrie acea persoană pe forumuri, inclusiv pe al nostru, pe care repet: nu eu îl moderez, fiindcă dacă l-aş modera eu, nu ar apărea asemenea chestii pe el; deci fiecare mesaj de genul acesta reprezintă numai şi numai părerile şi ideile autorului, NU reprezintă punctul de vedere oficial al UNTAR, care se exprimă numai de către purtătorul de cuvânt, cum prevede statutul; de asemenea, nu reprezintă nici punctele mele de vedere personale, eu încă o dată mă dezic total şi mă delimitez categoric de aşa ceva; eu nu sunt de acord nici cu jignirile între colegi, nici cu atacurile la persoană, nici cu limbajul violent, agresiv şi jignitor; eu sunt intelectual, nu m-aş preta niciodată la aşa ceva. Eu zic că avem destule în comun şi că neînţelegerile de moment nu sunt atât de mari cu par sau cum vor unii să pară că sunt şi nu cred că dacă acţionăm inteligent nu găsim o cale să trecem peste eventualele divergenţe.

În schimb, observ din ce în ce mai mult încurajarea disensiunilor şi a lipsei de unitate între traducători. De ce şi la ce bun? Nu crezi că spulberearea brumei de unitate şi de solidaritate între traducărtori foloseşte tocmai celor care vor să profite de aceştia şi pune în dificultate orice acţiune la nivel profesional? Nu crezi că lipsa de solidaritate profesională a fost de fapt cauza ratării multor momente cruciale în trecut? Eu nu sunt de acord nici cu modul în care puneţi problemele, nici nu consecinţele acestor acţiuni, care s-au dovedit dezastruoase în repetate rânduri şi fac extrem de mult rău tuturor traducătorilor. Deja s-a făcut mult rău şi e regretabil că nu înţelegeţi acest lucru şi vă ascundeţi în continuare în spatele unor pretexte care vădesc lipsa unor principii solide. Încercaţi să vă documentaţi mai bine şi să consultaţi nişte persoane abilitate să dea interpretările corecte din instituţiile statului în legătură cu aceste afirmaţii hazardate.

E o neînţelegere, Cristiana. Nimeni nu încurajează nicio disensiune şi dezbinare a traducătorilor. Eu ţi-am mai zis: nici eu nu sunt de acord cu destule chestii care se întâmplă, personal regret că se întâmplă, dar am răbdare şi sper să se aşeze lucrurile cât mai repede pe făgaşul normal.

Cristiana Coblis

Romania
Local time: 06:55
Member (2004)
English to Romanian
+ ...

Subtilităţi şi nuanţe

Jan 16, 2009

Ovidiu, e foarte frumos să încercăm să fim de acord

Mă întreb însă dacă chiar gândim la fel. Mă bucur însă dacă poţi fi de acord în unele privinţe cu ceea ce am punctat, e un pas înainte.

În astfel de discuţii, nu există alb şi negru, aşa cum par unii să creadă şi există extrem de multe nuanţe şi subtilităţi, care scapă unui ochi superficial, în special dacă acel ochi caută vinovaţi şi victime, în loc să caute soluţii. De aceea nu este o discuţie care se pretează unui forum, căci în general, pe forumuri se tinde mult spre exagerare şi spre manifestări exacerbate de orgoliu personal sau profesional.

Personal, nu consider, de exemplu, că dacă legislaţia de moment este mai laxă (cum e cazul nostru), trebuie să aruncăm cu bolovani în cei care îşi desfăşoară activitatea în baza respectivelor legi. Nu sunt ei vinovaţi, ca simpli cetăţeni care au găsit un sector de activitate care-i tolerează legislativ, ci vinovaţi sunt cei care au făcut legile. În prea multe mesaje ale tale, şi nu numai, văd încercări diverse de a găsi vinovaţi şi de a arăta cu degetul pe unul sau pe altul. La fel, nu sunt de acord să amestecăm politica în traduceri şi nici traducerile în politică. E absurb. Chestiunile profesionale nu au legătură cu un ministru sau altul, ele nu depind de niciun partid, ci trebuie să depindă numai de profesioniştii practicanţi. Nu în ultimul rând, dacă o să aşteptăm de la notari să ne examineze pe noi, o profesie diferită şi independentă, o să ajungem de râsul lumii - la propriu. În privinţa altor variante, rămâne de văzut ce au traducătorii de spus.

Din câte ştiu, în Cehia a existat o iniţiativă de organizare a unor examene de certificare de către asociaţia profesională despre care am citit nişte articole acum vreo 3-4 ani. Examenele nu erau recunoscute oficial, erau opţionale şi la vremea respectivă erau puţini cadidaţii. La fel, anul trecut, ITI şi IOL au organizat o schemă de certificare comună, extrem de complexă şi de costisitoare, dar tot nerecunoscută oficial. Valoarea ca certificare profesională depinde de criteriile de certificare şi de nivelul examenului, iar recunoaşterea oficială a unui astfel de examen, dincolo de cadrul intern al organizaţiei, rămâne sub semnul întrebării. Consider că examenul este un instrument bun de verificare a unor abilităţi profesionale (nu a tuturor abilităţilor necesare) şi multe organizaţii folosesc examinarea pentru acordarea anumitor calităţi de membru. În principiu, este o modalitate bună de a diferenţia traducătorii pe piaţă. Eu înţeleg că voi vreţi să faceţi ceva, problema mi se pare a fi că nu ştiţi exact ce şi cum, iar multe din premisele de la care plecaţi sunt confuze (nu mai spun că strategia de a ajunge la ceea ce vă propuneţi nu a avut un debut prea fermecător). Lăsând gluma la o parte, personal, aş fi de acord cu o schemă de certificare ca cea din Regatul Unit, care are un nivel înalt din punct de vedere profesional. Rămâne să vedem ce succes va avea la ei.

Poate nu există legislaţie comună la nivel european, dar există principii comune, reunite în forma unui standard european, iar noi nu putem face abstracţie de acest reper. Nici nu putem trece cu uşurinţă peste situaţia profesională din alte ţări europene, pentru că multe din fenomenele care se manifestă la ei, vor fi prezente şi la noi în viitorul nu prea îndepărtat. În plus, există foarte multe lucruri pe care le putem învăţa şi aplica, dacă suntem deschişi. Îmi pare rău că nu înţelegi asta.

Mesajele tale conţin multe inexactităţi şi confuzii, peste unele nu pot să trec. Îmi pare rău, în primul rând, că în continuare foarte mulţi nu fac distincţia între filologie şi traductologie şi interpretare. E trist şi îngrijorător mai ales când această confuzie vine din rândul traducătorilor şi în special din partea unor persoane din conducerea unei asociaţii de profil. La Adunarea Generală FIT Europe de la Paris a fost un moment amuzant legat exact de acest subiect. Te rog să cercetezi să vei observa că nicio asociaţie de traducători profesionişti din aceată lume nu se ocupă de "filologi", cu excepţia celei din Belgia, care nu mai ştie cum să-şi ascundă şi să-şi camufleze această gafă moştenită din trecut (iar ei sunt primii care o recunosc, măcar nu persistă în eroare). Îmi amintesc un episod comic şi pe la noi, petrecut destul de recent. Dar asta e o altă problemă... Dacă nu vă daţi seara de distincţie singuri, nu ţin să mai adaug nimic la acest subiect.

Legat de acea încercare de modificare a legii 178, din 2005, lucrurile nu s-au petrecut chiar aşa cum le percepi tu acum. Pentru cei care vor să se edifice, mesajele şi discuţiile de la vremea respectivă sunt chiar aici pe forum. ATR nu era înfiinţată când s-a întâmplat acea modificare legislativă, eram în proces de înfiinţare, care la noi a durat cam 2 ani, dar nu existam încă. A existat într-adevăr un val de opoziţie din rândul traducătorilor din întreaga ţară. Am lucrat şi noi la un memoriu şi la o poziţie, inclusiv eu personal, dar care a fost transmis în numele Asociaţiei Române a Tinerilor Traducători. Personal nu eram în Consiliul Director al ARTT la vremea respectivă (de altfel, am fost în consiliul ARTT mai puţin de un an, deoarece mi-am dat demisia înainte de împlinirea mandatului, pentru a explica puţin contextul istoric) şi nu pot vorbi în numele fostei conduceri a ARTT. Ministerul de Justiţie primeşte permanent memorii şi poziţii legate de legislaţia sistemului de justiţie, iar în perioada respectivă au fost copleşiţi de memorii şi reclamaţii de la foarte mulţi traducători din întreaga ţară, deoarece proiectul a fost o perioadă pe situl MJ spre discuţie. S-au făcut multe presiuni, din multe părţi, iar cele mai mari presiuni au venit din... alte părţi şi zoe ale profesiei. Aş putea da detalii, dar mă abţin. Reţin şi discuţiile pe care le-am avut noi la vremea respectivă pe acest forum, iar ARTT a organizat şi o masă rotundă la care au participat în jur de 30 de persoane şi în care s-a discutat conţinutul acelui proiect de lege, iar noi am ţinut cont de acele opinii. Dacă nu mă înşeală memoria, Ovidiu, te numărai şi tu printre opozanţii reautorizării la vremea respectivă. În opinia mea, e o mare exagerare să spunem că era o lege bună, era departe de a fi o lege bună. Nu am fost de acord cu respectiva reautorizare din multe motive. În primul rând, dacă ministerul vrea să reautorizeze o breaslă întreagă, foarte bine, de acord, dar să nu ceară tuturor respectivilor profesionişti, din senin, să suporte costuri mari pentru acea schimbare. În plus, nici atunci, nici acum nu considerăm că examenul de la MCC este echivalent sau poate înlocui studiile superioare şi în special pe cele în traduceri şi interpretare. Apoi, principiile ATR au rămas aceleaşi din 2005 până acum şi nu se regăseau nici pe departe în respectivul proiect, după cum nu se regăsesc nici în forma actuală a legii. Acum principiile şi valorile care stau la baza ATR au o formă oficială şi s-au concretizat într-un standard european, SR EN 15038, cu valabilitate şi în România. La vremea respectivă nu exista un astfel de punct de sprijin. Cu toate acestea, colegii din ARTT şi eu personal, am luat o poziţie şi ne-am exprimat o opinie. Nu aş putea să am ipocrizia de a mă dezice de ceea ce am susţinut public la vremea respectivă, deoarece respectivul proiect de lege nu reprezenta viziunea profesională a ATR şi, în plus, era un fel de "amendă" pentru toţi traducătorii. S-au mai făcut reautorizări şi înainte, dar, în mod cert, în plus faţă de tot deranjul birocratic, e de o obrăznicie rară să pui atâţia oameni la plata unor sume grele pentru greşelile legiuitorului. Şi acum susţin acelaşi lucru, MJ e vinovat de situaţia actuală şi e dator să o corecteze şi să suporte costurile. Ştii cum se spune, după război, mulţi viteji se arată. Celor care 15 ani au stat cu mîinile în sân le e uşor să vină acum să spună că ar fi fost mai bine altfel. E cam târziu.

Ce a fost a fost, contează mai puţin. Nu m-aş raporta foarte mult la trecut, pentru că există noutăţi care pot schmba datele problemei în mod semnificativ.

PS: Nu mie trebuie să-mi adresezi scuze şi nu de la tine trebuie să vină aceste scuze. Sunt extrem de mulţi cei cărora li se datorează scuze şi am impresia că lista se lungeşte pe zi ce trece. E straniu cum unii îşi trimit câinii să muşte şi apoi, când fac prostii, se ascund după detalii tehnice. Mă gândeam că a trecut totuşi vremea fugii generale de răspundere

Restul, după cum spuneam, nu ţin să discut pe forum.

[Editat la 2009-01-16 00:13 GMT]

[Editat la 2009-01-16 00:25 GMT] ▲ Collapse

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 06:55
German to Romanian
+ ...

SRLurile de traduceri şi aservirea profesiei

Jan 17, 2009

Nu promit, fiindcă nu se ştie niciodată ce se mai iveşte, dar o să mă străduiesc ca asta să fie ultima postare pe firul acesta. Tare cred că o să fie o postare foarte lungă, aşa că îmi cer scuze de pe acuma pt. asta, ştiu că postările lungi se citesc mai greu; dar este necesar să o postez, fiindcă este musai să dau unele lămuriri, pentru ca lumea să nu înţeleagă eronat unele chestii, să nu răstălmăcească, să nu interpreteze cum nu e cazul nişte chestii şi să fi... See more

Cred că nimeni nu poate contesta că un SRL nu poate fi "autorizat de MJ". Aceasta e o problemă cu totul diferită. MJ nu autorizează decât persoana, traducătorul, nu autorizează nici PFA-ul, nici SRL-ul. Cu toate acestea, un traducător autorizat de MJ a avut şi are în continuare dreptul să-şi înfiinţeze un PFA, un SRL sau ambele după cum doreşte. Crearea unui SRL nu anulează autorizaţia eliberată de MJ, care este documentul de bază pentru traducătorul autorizat.

Da, dar autorizaţia MJ este şi trebuie să fie baza înregistrării la Ad. Financiară în vederea impozitării. Traducătorul autorizat PFA se înregistrează în baza ei şi se consideră că el câştigă venituri din profesii libere, cf. Codului Fiscal. SRLul nu se înregistrează în baza ei, pentru simplu fapt că e dată pe persoana fizică, sau pentru simplul fapt că nici măcar nu o are, mulţi patroni de SRLuri de "traduceri autorizate" nefiind de fapt traducători şi interpreţi autorizaţi.

Comerţ înseamnă vânzarea şi cumpărarea de produse. Traducerile sunt un serviciu, nu un produs, nu pot fi niciodată clasificate ca "activităţi de comerţ", nici în cel mai răsturnat dintre universuri. Una este să foloseşti acest termen metaforic pentru a desemna de fapt intermedierea de servicii de traducere fără a adăuga nicio valoare acestora, lucru cu care toată lumea poate fi de acord că este condamnabil, şi alta este să laşi impresia că metafora respectivă ar avea bază în CAEN sau în alte clasificări. Serviciile de traducere sunt servicii de traducere indiferent cine le prestează, iar cei care prestează astfel de servicii sunt traducătorii, indiferent de forma lor de organizare.

Păi vezi? Exact aia zicem şi noi: că traducerile nu sunt activităţi de comerţ şi tocmai de aceea nu ar trebui să fie desfăşurate prin şi de către societăţi comerciale. Or SRLurile astea de "traduceri autorizate" taman astea sunt: societăţi comerciale, înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cu modificările şi completările ulterioare. Păi uite ce zice această lege – sublinierile îmi aparţin:

"TITLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) În vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

(2) Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române.

Art. 2. - Societăţile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandită simplă; c) societate pe acţiuni;
d) societate în comandită pe acţiuni şi e) societate cu răspundere limitată.

Deci vezi ce sunt SRLurile de traduceri? sunt societăţi comerciale constituite în vederea efectuării de acte de comerţ. Iar tu spui că traducerile, indiferent că sunt sau nu autorizate, nu intră la acte de comerţ. Păi şi atunci cum să se facă prin şi de către SRLuri? Asta nu ne este nouă clar.

Că SRLurile de traduceri şi PFAurile traducători comercianţi cu autorizaţie de la Primărie şi înregistraţi în Registrul Comerţului şi fără autorizaţie de la MJ pe de o parte şi noi PFAurile traducători autorizaţi cu autorizaţie MJ ca profesie liberă pe de altă parte nu suntem tot aia. Dovada este şi decizia de impunere: PFAului neautorizat şi SRLului de traduceri i se aplică art. 46 alin. 2, iar noi, PFAurile traducători autorizaţi de MJ, avem pe decizia de impunere venituri din profesii libere, fiindcă profesia noastră este reglementată, intră la "alte profesii reglementate, desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii":

CAPITOLUL II

Venituri din activitati independente

Definirea veniturilor din activitati independente

Art. 46. - (1) Veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente.

(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comert ale contribuabililor, din prestari de servicii, altele decat cele prevazute la alin. (3), precum si din practicarea unei meserii.

(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfasurate in mod independent, in conditiile legii.

Că SRLurile de traduceri, ca şi PFAurile traducători neautorizaţi de MJ sunt comercianţi o dovedeşte şi o chestiune locală: aici la C-ţa ăştia toţi plătesc o anumită taxă Mazăre, taxa de linişte, care se face venit la bugetul local. Noi, PFAurile cu autorizaţie de la MJ, nu o plătim, nu ni se percepe. Nici notariatele nu o plătesc, nici lor nu li se percepe această taxă Mazăre.

Trebuie separate problemele, una este forma de organizare şi obiectul de activitate, cu totul altceva sunt bunele practici profesionale. Între cele două nu există legătură directă sau logică.

În toată tărăşenia, forma de organizare are importanţă, şi încă foarte mare, pentru că toate practicile groaznice, mai ales dumpingul, sunt strâns legate de o anumită formă de organizare: societatea comercială constituită de oricine - numai cine nu vrea nu poate înfiinţa aşa ceva -, în baza Legii nr. 31/1990 cu modificările şi completările ulterioare. De ce spun asta? Fiindcă o societate comercială este incompatibilă cu fixarea unor onorarii minimale: patronul unui astfel de SRL va ţipa sus şi tare că el este comerciant liber si in aceasta calitate este liber să pună ce preţ vrea etc. Va invoca piaţa liberă, concurenţa etc. De aici este tot răul, fiindcă preţul pe pagină făcut de piaţa "liberă" - care de fapt nu este liberă, ci e dominată de dumperi - merge tot mai în jos, este în cădere liberă, astfel că în timp, din 2005 încoace, de când cu atâtea SRLuri pe piaţă, preţurile au scăzut vertiginos în loc să crească, inclusiv şi după aderarea României la UE, când se spera o creştere a preţurilor sub influenţa celor din Occident. Nu s-a întâmplat această creştere, ci se continuă scăderea, fiindcă exact cum ziceam: cum apare un SRL nou pe piaţă, bagă preţuri mai joase pe pagină decât cele existente deja, ca să atragă clienţii acestora pe căi necinstite, başca faptul că şi pe perioada cât nu apare vreun SRL nou în zonă, cele existente deja oricum se războiesc între ele: cum X lasă la preţ 1 leu, Y de lângă el lasă 2, iar Z de vizavi lasă 3, să le dea ţeapă şi lui X, şi lui Y şi tot aşa. Şi uite aşa au de suferit atât birourile notarilor publici, cât şi noi, traducătorii autorizaţi PFA.

Deci dumpingul este forma cea mai ticăloasă a concurenţei neloiale şi vrei-nu vrei trebuie să admiţi că practicarea lui este strâns legat de SRLuri. De asta vrem să desfiinţăm total această formă de exercitare a profesiei, care oricum nu este menţionată în legea specială care reglementează profesia. Dorim lege nouă care să conţină prevederi care să reglementeze strict formele de exercitare a activităţii traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi.

Cred că menţionarea în lege a SRL-urilor a apărut mai degrabă ca urmare a faptului că mulţi colegi au trecut la forma de organizare microîntreprindere, cu ceva timp înainte de 2005, pentru a profita de avantajele fiscale, care încă există, deşi nu pentru mult timp. A fost deci, în opinia mea, un fenomen invers: legea a consemnat situaţiile de fapt şi nu invers. SRL-urile cu activitate traduceri existau cu mult înainte, unele au precedat chiar şi legea 178/97, căci şi înainte de '97 au existat traducători, Ovidiu.

Aşa este, primele SRLuri de traduceri s-au înfiinţat cam imediat după decembrie 1989; dar nu făceau şi traduceri autorizate. De fapt, nici nu exista denumirea aceasta aberantă, fiindcă traducerile nu sunt autorizate, nu le autorizează nimeni, singurii posesori de autorizaţie sunt traducătorii autorizaţi. Atunci se numeau, cum e şi firesc, traduceri notariale, fiindcă, în conformitate cu Decretul 377/1960 şi cu HCM 1518/1960 care cuprindea Regulamentul de punere în aplicare a acestui Decret, traducerile notariale se făceau exclusiv prin notariatele de stat.

Notariatele de stat aveau competenţa dată de art. 4 lit. g:

ART. 4

Notariatele de stat indeplinesc urmatoarele acte notariale:
...
g) efectuarea si legalizarea traducerilor;
...

Iar in secţiunea F. Efectuarea si legalizarea traducerilor din aceeaşi hotărâre a Consiliului de Miniştri, art.. 40, 41, 42, 43 si 44 se dau detalii despre cum trebuie sa se desfăşoare efectuarea si legalizarea traducerilor. Importante pt. noi sunt art. 40 si 41:

"ART. 40
Pentru efectuarea traducerii, partea va prezenta la notariatul de stat inscrisul care urmeaza sa fie tradus."

Deci iată că e exact cum ziceam: partea, deci clientul, avea obligaţia să se ducă la notariatul de stat şi numai acolo dacă avea o traducere de înscrisuri, deci niciunde altundeva, ci numai la notariat. Acolo ducea actele şi tot de acolo le lua şi traduse şi legalizate. Toată lumea era mulţumită, şi notarii, şi traducătorii autorizaţi, şi cred că şi clienţii, că nu aveau de ce să nu fie mulţumiţi. Deci cât SRLurile de traduceri, care chiar dacă existau, chiar dacă se înfiinţaseră după decembrie 89, nu se băgau pe traducerea notarială, deci pe munca noastră, a traducătorilor autorizaţi şi a notarilor, a fost ok, nimeni nu avea nimic cu nimeni, nici noi cu SRLurile, nici ele cu noi.

Din păcate, în legea cea noua, Legea nr. 36/1995 nu se mai regăseşte o prevedere similară, cum că partea ar trebui să prezinte înscrisul obligatoriu numai la biroul unui notar public; de asta destui clienţi se duc direct la traducătorul autorizat sau şi mai rău, la SRLurile de traduceri, care îşi fac publicitate agresivă la greu şi fac dumping majoritatea, luând preţuri foarte joase faţă de BNPuri, uneori până la sfert de preţ de la clientul final. Asta nu e bine, am arătat câte rele se întâmplă în cazul efectuării traducerilor autorizate prin SRLuri, plus că noi, oamenii muncii care facem aceste traduceri, ieşim în pagubă dacă le facem prin SRLuri, fiind mult mai prost plătite decât la notariate.

În opinia mea personală, e îngrijorător că unii vor să ne aservească altor profesii diferite, subminând independenţa traducătorului ca profesie, în condiţiile în care la nivel global se luptă exact în sens contrar. E şi mai îngrijorător că nu se face distincţia între bune practici, deontologie şi legislaţie. Ce treabă are legislaţia cu deontologia profesională şi cu bunele practici? Cine şi-ar dori să-şi bage legiuitorul nasul în etica profesională sau să ne spună el nouă care sunt bunele practici în profesiunea noastră? La ce profesie serioasă s-a mai văzut aşa ceva? Cum poţi promova bune practici şi coduri deontologice în rândul unei profesii în care se dinamitează unitatea şi solidaritatea între profesioniştii activi de către persoane "bine intenţionate"? E tragic că unii care intenţionează să schimbe din temelii modul în care îşi desfăşoară activitatea traducătorii se raportează la alte profesii pentru sfaturi legate de practicile profesionale - răspunsurile nu sunt acolo...

Cristiana, dacă te referi aici la relaţia traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi cu notarii publici, atunci este categoric o confuzie, fiindcă această relaţie mereu a fost, este şi va fi una foarte bună, nu de aservire, ci de colaborare interprofesională reciproc-avantajoasă, este o relaţie benevolă, dorită de ambele profesii, şi de notarii publici, dar mai ales şi în primul rând de noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi.

Dar dacă tot ai ridicat problema aservirii profesiei, da, ea există în prezent, şi mă refer explicit la aservirea traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi faţă de comercianţi, faţă de SRLurile de traduceri. Aşa ceva este inadmisibil, mai ales în cazul societăţilor comerciale care "au în obiectul de activitate traducerile", cum zice regulamentul din 2005 de punere în aplicare a Legii nr. 178/1997, dar nu numai traducerile, ci o grămadă de alte activităţi, categoric fapte de comerţ. Aceste societăţi subordonează traducerea de înscrisuri unor activităţi comerciale, de pildă comercializarea autovehiculelor second-hand de către firmele care au asemenea obiect principal de activitate, de ticketing şi vânzarea unor pachete turistice prin agenţiile de turism etc. Să nu te mire că vezi din ce în ce mai es anunţuri de genul: "Firma de intermedieri auto realizăm traduceri autorizate de limba germană la cele mai mici pretzur din oraş" etc. În asemenea cazuri, traducerea nu mai este o prestaţie de sine stătătoare, ci este o pomană oferită clienţilor care cumpără servicii comerciale: cine cumpără o maşină de la SRLul cu pricina care face şi traduceri autorizate are parte şi de traducerea actelor auto la preţuri foarte ieftine, aproape de pomană; deci avem de a face cu un fenomen foarte îngrijorător: subordonarea traducerii de înscrisuri unor acte de comerţ, de unde şi minimalizarea importanţei traducerii şi nu în ultimul rând a valorii acesteia, fiindcă ea nu este si nici nu se vrea sa fie evaluata la justa ei valoare, ci ca pomana la actul de comerţ. Aceasta atrage după sine implicit minimalizarea importanţei traducătorului şi interpretului autorizat, degradarea, deteriorarea, deprecierea imaginii acestuia, care ajunge să fie în subordinea unui patron de astfel de SRL. Păi ţie îţi convine să fie unul din ăsta ce prosteşte poporul să-i cumpere în târg toate rablele, unul in trening, cu zgarda de aur la gât de câteva kile, cu brăţări şi ghiuluri de prost gust, cu unghia lungă la degetul mic, cu câte clase are trenul, care nici româneşte nu vorbeşte corect şi care în viaţa lui nu a făcut o traducere, îţi convine să îţi dea ţie ăsta ordine ce să faci şi să îţi facă ăsta ţie preţ pe munca ta?! Păi ce respect impune ăsta în societate, aşa impui şi tu, dacă eşti subordonat lui; toată lumea te consideră ca el.

Traducătorul şi interpretul autorizat trebuie să fie o funcţie autonomă, trebuie să fie caracterizat de independenţă, neutralitate, imparţialitate, să fie o profesie cu credibilitate morală, prestanţă, prestigiu şi demnitate; aservirea profesiei faţă de comercianţi încalcă toate acestea, de aceea trebuie categoric desfiinţat dreptul societăţilor comerciale de a efectua traduceri de înscrisuri, mai ales cele care fac şi acte de comerţ. N-au decât să îşi facă traducerile prin birourile notarilor publici, să meargă la notariate şi să dea acolo actele la tradus, sau să îi trimită pe clienţii lor finali - beneficiarii traducerilor de înscrisuri - la notariate, care să plătească atât cât percepe notariatul, nu să facă SRLurile astea intermediere ilegală.

Este incontestabil în folosul nostru, al întregii profesii a traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi, ca traducerea notarială, prin legea nouă, să se întoarcă acolo unde îi este locul, adică acolo unde a fost ea întotdeauna: exclusiv la notariat, la BNPuri. Acestea plătesc mult mai bine decât SRLurile de traduceri, şi e şi firesc că aşa este: ele nu subordonează traducerea de înscrisuri altei activităţi, la ei este activitate notarială distinctă, cu onorarii minimale distincte; notarii ştiu să aprecieze munca noastră la justa ei valoare şi să o taxeze în consecinţă: cât mai scump posibil, spre binele ambelor profesii; plus că ei lucrează numai legal, nu fac mânării; aici mă refer strict la relaţia lor cu traducătorii autorizaţi; dacă alţii au să le reproşeze ceva, e treaba lor, dar pe noi, pe breasla noastră, nu ne afectează; ei se poartă superok cu noi, cu traducătorii şi interpreţii autorizaţi, ne respectă etc.

Sau ar mai fi o posibilitate: să fie reglementate prin legea nouă numai anumite forme de exercitare a activităţii noastre, deci traducerile notariale să fie efectuate numai în formele de exercitare a profesiei reglementate de legea nouă, care ar trebui să excludă SRLurile ca inadecvate pentru exercitarea unei activităţi noncomerciale cum este a noastră şi să includă forma individuală PFA şi formele asociative birouri de traducători şi interpreţi autorizaţi asociaţi şi eventual societăţi civile profesionale de traducători autorizaţi asociaţi, după modelul celor ale avocaţilor, înfiinţate exclusiv de membrii breslei şi în baza legii speciale care reglementează profesia, nu în baza Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, iar aceste societăţi civile profesionale ar respecta deciziile uniunii profesionale şi implicit şi onorariile minimale stabilite de aceasta şi aprobate de MJ.

Dar cum ziceam, de lucrat exclusiv prin BNPuri este cel mai rentabil, atât pentru notariate, care câştigă bani în plus şi din efectuarea traducerii, nu doar din legalizarea ei, cât mai ales pentru noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi. Hai să ne gândim: la ce ne trebuie nouă sedii proprii, când majoritatea lucrăm acasă? Şi actualele SRLuri de "traduceri autorizate" sunt de fapt nişte centre de colectare / predare a actelor şi traducerilor acestora, de copiere şi scanare, iar traducătorii autorizaţi cu care acestea lucrează fac traducerile fiecare la el acasă, nu la sediul SRLului. Deci ne trebuie sedii, sunt ele necesare? Fac ele ceva ce nu poate face traducătorul însuşi? Eu cred că nu şi nu văd rostul ca traducătorii autorizaţi să plătească nişte chirii foarte mari pe nişte sedii proprii inutile. Sunt de acord că profesia se dezvoltă, afacerea se dezvoltă, ce zici şi tu, ok, dar pt. asta nu sunt necesare SRLurile, are cine să o dezvolte: notariatul, care oricum are sediu de care ne-am folosi şi noi şi am lucra prin el şi l-am folosi ca pe un centru de predare / primire documente şi traduceri.

Avantaje pt. notari: câştigă în plus, adică iau bani şi din efectuarea, nu doar din legalizarea traducerii.

Avantaje pentru noi, traducătorii autorizaţi:

- nu mai plătim inutil chirie exorbitantă pe sedii proprii, fiindcă ne-am folosi de sediile BNPurilor drept centre de predare/ primire documente;

- nici nu am auzi mereu de la SRLuri placa veche cum că vai ce chirie mare au ele de plătit pe sediu, de aia chipurile nu au să ne dea nouă bani mai mulţi etc.; la notariat nu ar exista problema asta, fiindcă notariatul oricum există şi pt. alte activităţi, dintre care unele foarte bănoase, de pildă imobiliarele, deci nu din traduceri îşi plătesc notariatele chiria;

- un notariat întotdeauna merge bine şi este rentabil, în vecii vecilor încă nu am auzit de niciunul să dea faliment, deci nici pt. noi nu există riscul să rămânem fără muncă;

- notariatul ţine şi arhivă conform legii, scutindu-ne de noi de o muncă în plus şi de umplerea casei noastre cu hârtii

- notariatul este instituţia cu cea mai mare credibilitate, cu prestigiu, cu prestanţă etc. şi precis partea are mai multă încredere să lase acte la un notariat, care asta e menirea lui: să lucreze cu acte, decât să lase un act important la PFAul X acasă sau la sediul SRLului Y;

- profesia traducătorului şi interpretului autorizat şi-ar recâştiga autonomia totală, neutralitatea, imparţialitatea, credibilitatea, prestigiul şi demnitatea, atribute care sunt şi ale notarilor publici şi, la fel cum notarii publici sunt respectaţi şi iubiţi de toată lumea, la fel am fi şi noi, deci este o mândrie să spui la lume că lucrezi la biroul notarului public X decât la SRLul lui Y, care e te miri cine, cum sunt de regulă dealerii auto second-hand, de pildă, cum am arătat deja.

- nu ar trebui să angajăm personal de secretariat cum au SRLurile, fiindcă de toate chestiile s-ar ocupa cu maxim succes personalul competent şi special instruit în acest sens al notariatelor

- astfel, nu mai vine o groază de lume direct la noi să ne cicălească şi să ne întrebe tot felul de tot felul de bălării, ci orice întrebări şi lămuriri le-ar cere la notariat, iar noi ne-am vedea strict de munca noastră şi am primi comanda de la notariat de îndată ce clientul e hotărât că o vrea şi o lasă acolo;

- clientul ar lăsa actele la notariat şi ar completa un bilet notarial, o cerere de efectuare şi legalizare a traducerii după actul X, Y si Z, din limba ... în limba..., în nr. ... de exemplare obligatoriu legalizate, în regim de urgenţă: DA - aceeaşi zi / DA – 24/48 ore / NU, ar trece data şi ora predării, pt. a se justifica perceperea taxei de urgenţă şi ar semna cererea;

- traducătorul autorizat, la chemarea notariatului, ar merge urgent la notariatul respectiv şi ar lua actele, le-ar viza, le-ar lua acasă şi le-ar traduce, le-ar duce înapoi la notariat, ar semna traducerile în faţa notarului public, apoi ar preda la notariat originalele şi traducerile, ar trece pe acelaşi bilet notarial semnat iniţial de parte data şi ora predării, ca să se justifice eventuala percepere a taxei de urgenţă şi şi-ar lua banii pe ele de la notariat, cam 60-70% din onorariul notarului - procentul se va stabili intre cele 2 uniuni profesionale prin protocol semnat - , tăind chitanţă şi factură pe notariat;
- notariatul ar încasa banii de la parte şi ar da chitanţă părţii şi ar şti să-şi scoată banii de la aceasta, scutindu-ne pe noi de ţigăneală şi alte cele nasoale; asta fiindcă notariatul are onorarii minimale după care lucrează, cele din Anexa 4, şi niciodată nu lasă la preţ, iar clientul este obligat să dea atât cât i se cere; deci aşa, nu ar exista niciodată riscuri să nu ne primim banii etc.
- Încheierea de legalizare ar cuprinde, conform noii legi, obligatoriu şi onorariul încasat de notariat pe traducere, nu doar pe legalizare, cu seria şi nr. chitanţei sau a bonului fiscal; sau, o variantă, ar cuprinde onorariul traducătorului şi seria şi nr. chitanţei emise de acesta pe parte, comisionul notariatului cu seria şi nr. chitanţei şi onorariul de legalizare al notariatului cu seria şi nr. chitanţei, care oricum şi acuma se trece în încheierea de legalizare; astfel s-ar combate pentru totdeauna atât dumpingul, cât şi evaziunea fiscală;

Exemplu: Ion Ionescu (e un nume ales la întâmplare, orice asemănare cu realitatea este pură coincidenţă) are o procură făcută la notariat şi o vrea şi tradusă. În loc să plimbe hârtia la nu ştiu ce traducător acasă sau la sediul unui SRL, ar lăsa-o tot la notariat şi pt. traducere, iar notariatul ar efectua traducerea prin traducător autorizat conform legii, fie intern, angajat al notariatului, fie extern, PFA, la onorariile sale, care pot fi mai mari sau egale cu onorariile minimale din Anexa 4. Hai să presupunem că notariatul nu ia mai mult de minimele din Anexa 4. Hai să vedem cu cât s-ar alege traducătorul autorizat pe pagină, dacă e extern PFA şi dacă presupunem că procentul stabilit pt. onorariul traducătorului autorizat este de 70% din onorariul notarului public; de regulă cam pretutindeni intermedierea se face contra unui comision de cel mult 30%, în orice ţară normală, numai SRLurile neautorizate de la noi vor să ia ele 3/4 din preţ şi omul muncii, traducătorul autorizat, doar 1/4.; la notariat aşa ceva nu s-ar întâmpla, ci ar fi în felul următor:

a) Dacă Ion Ionescu este client persoană fizică: dacă lucrarea este în regim normal, cu termen de la 3 zile încolo, plăteşte 20 ron la notariat, din care notariatul rămâne cu 30% reprezentând 6 ron, iar traducătorul autorizat ar încasa 70%, reprezentând 14 ron; dacă lucrarea este în regim de urgenţă cu termen de la 24 la 48 ore, notariatul ar aplica taxa de urgenţă de 50% şi ar lua pe ea 30 ron, din care el ar rămâne cu 30%, deci 9 ron, iar traducătorul autorizat ar lua 70%, deci 21 ron; iar dacă regimul de urgenţă ar fi cu termen de predare în aceeaşi zi, notariatul ar taxa-o cu 40 ron, din care şi-ar ţine 30%, deci 12 ron, iar restul de 70%, deci 28 ron, i-ar reveni traducătorului autorizat;

b) Dacă clientul Ion Ionescu este reprezentantul unei persoane juridice, s-ar percepe tariful de persoană juridică, adică: dacă lucrarea este în regim normal, cu termen de la 3 zile încolo, plăteşte 25 ron la notariat, din care notariatul rămâne cu 30% reprezentând 7,5 ron, iar traducătorul autorizat ar încasa 70%, reprezentând 17,5 ron; dacă lucrarea este în regim de urgenţă cu termen d e la 24 la 48 ore, notariatul ar aplica taxa de urgenţă de 50% şi ar lua pe ea 37,5 ron, din care el ar rămâne cu 30%, deci 11,25 ron, iar traducătorul autorizat ar lua 70%, deci 26,25 ron; iar dacă regimul de urgenţă ar fi cu termen de predare în aceeaşi zi, notariatul ar taxa-o cu 50 ron, din care şi-ar ţine 30%, deci 15 ron, iar restul de 70%, deci 35 ron, i-ar reveni traducătorului autorizat

Deci cam astea ar fi scorurile la care s-ar lucra prin BNPuri; şi chiar dacă UNNPR ar vrea un procent mai mare din onorariu să rămână pt. notari, să zicem 40% vs. 60%, noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi, tot am câştiga destul, mult mai mult decât de la SRLurile dumpere şi exploatatoare, care nu ne-ar da atâta pe pagină pentru nimic în lume şi ne pun să lucrăm la urgenţă cu acelaşi preţ mic ca şi normal şi la texte mai grele ne dau tot atâta pe pagină ca şi la cele uşoare şi multe alte ticăloşii.

Şi se ştie că onorariile din Anexa 4 sunt minimale, notarii publici pot cere mai mult, deja la legalizări iau mai mult decât minimul, majoritatea în oraş iau deja 23,80 la legalizare, faţă de minimul de 17,85; de ce nu ar face la fel şi la traduceri? Plus că Anexa 4 va evolua în timp, în sensul că UNNPR va avea grijă, ca de obicei, să mărească onorariile periodic la toate activităţile notariale deodată, deci şi la traducerile de înscrisuri, adică preţurile nu merg în jos ca la SRLuri, ci sunt duse în sus cât se poate de mult, spre binele şi avantajul ambelor profesii.

Odată ce activitatea asta s-ar muta exclusiv la notariate şi toate traducerile de înscrisuri care acum se fac prin SRLuri s-ar muta la notariat, tot noi am face acele traduceri, aceiaşi care lucrăm şi în prezent, cu ce ar mai autoriza MJul între timp, minus cei care au autorizaţie şi nu profesează, minus decesele, minus renunţările în favoarea altei profesii etc., deci tot cam atâţia am fi, tot noi, am lucra, că nu are cine, doar că nu am mai face traducerile de înscrisuri pe bani puţini pentru SRLurile care majoritatea sunt dumpere, ci pe mult mai mulţi bani prin notariate, care respectă Anexa 4 şi nu fac şi nici nu au cum să facă dumping.

Sau, notariatele ne-ar putea angaja cu contract de muncă, odată ce SRLurile nu ar mai avea voie să facă traduceri de înscrisuri şi tot volumul de muncă de la SRLuri s-ar muta la notariate; asta ar fi şi mai bine, fiindcă ne-am lua frumuşel un salariu bun o dată pe lună şi de toată contabilitatea şi alte chestii s-ar ocupa notariatul, nu noi; am desfiinţa PFAul şi am lucra cu carte de muncă pe minim 2000 ron pe lună, başca faptul că ne-ar plăti toate dările către stat: impozitul pe salariu, Casa de Sănătate, Casa de Pensii, şomajul etc.

Deci iacătă că noi, întreaga noastră profesie, am avea numai avantaje din munca prin notariate, dar numai în condiţiile acordării prin lege notarilor publici a competenţei exclusive asupra traducerilor de înscrisuri, toate din ţara asta, excepţie făcând doar cele pe care le facem la solicitarea MJului, CSMului, instanţelor şi Poliţiei.

O astfel de relaţie de colaborare interprofesională reciproc-avantajoasă nu este anormală, ci este absolut firească şi există şi la alte profesii: de pildă între asistenţii medicali şi medici, sau între psihologi şi medicii psihiatri. Nu există asistent medical care să lucreze fără medic, iar dintre psihologii din sectorul privat sunt o grămadă care, decât să îşi deschidă cabinet individual de psihologie şi să-şi bată capul să-l facă să meargă, preferă să lucreze prin cabinetele medicilor psihiatri, care le dau clienţi gârlă, cum ne dau nouă notarii la traduceri de înscrisuri. Am o cunoştinţă apropiată care e psiholog, de aia ştiu asta.

Prin urmare, având în vedere toate acestea este absolut firesc ca noi, U.N.T.A.R., să ne dorim colaborare cu UNNPR şi să vrem sfaturi de la ea, deoarece este uniunea profesională a profesiei de care noi întotdeauna am fost strâns legaţi prin natura muncii noastre - care diferă de a restului traducătorilor.

Iată care este relaţia dintre notarii publici, traducătorii şi interpreţii autorizaţi şi restul interpreţilor şi traducătorilor, reprezentată logic, de fapt matematic, conform teoriei mulţimilor, prin diagrame Venn:

http://de.wikipedia.org/w/index.php?title=Datei:AnB.png&filetimestamp=20050531121602

Noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi, ne aflăm la intersecţia lui A cu B, unde A e mulţimea notarilor publici şi B mulţimea restului traducătorilor. Noi suntem la intersecţie, în sensul că avem ceva în comun cu restul traducătorilor: facem traduceri, ok, dar sunt traduceri speciale, traducerile de înscrisuri, pe care restul traducătorilor nu le efectuează, după cum noi nu efectuăm alte tipuri de traduceri. De fapt, restul traducătorilor ar fi de fapt diferenţa B minus A, adică acei traducători care sunt numai în B, nu şi în A. Notarii publici care sunt doar notari şi nu fac şi traduceri sunt diferenţa A minus B. Noi, traducătorii autorizaţi, totuşi mai degrabă ţinem de A decât de B, prin specificul activităţii noastre, care este aceeaşi cu a notarilor publici, care şi ei au competenţă dată de lege să facă traduceri autorizate ca noi; deci domeniul nostru de activitate este comun cu o parte din activitatea notarială; noi nu avem şi celelalte competenţe pe care ei le au în art. 8 din Legea nr. 36/1995, asta e singura chestie. Dar în rest, avem competenţă dată de stat ca ei, în sensul că suntem autorizaţi de Direcţia de Servicii Juridice Conexe, Serviciul Notari Publici, Interpreţi, Traducători Autorizaţi şi Evidenţă ONG din Ministerul Justiţiei care îi numeşte şi pe notari în funcţie, prestăm un serviciu juridic conex, de interes public ca şi ei, traducerile noastre de înscrisuri legalizate de ei au aceeaşi valoare ca şi traducerile lor proprii de înscrisuri legalizate de ei, ambele sunt acte notariale, ambele sunt păstrate la arhiva notarului public, ambele sunt acte de autorizate publică, au uz oficial şi forţa probantă prevăzută de lege, cum zice şi Legea nr. 36/1995, care clar că ni se aplică şi nouă, că aşa prevede şi Legea nr. 178/1997 explicit în art. 1 alin. 3. Noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi şi ei, notarii publici, suntem profesii reglementate, iar legislaţia profesiilor noastre se intersectează, fiindcă iată, legislaţia lor ni se aplică şi nouă şi legislaţia noastră li se aplică şi notarilor publici care sunt ei înşişi şi traducători autorizaţi. Restul traducătorilor şi interpreţilor nu sunt profesie reglementată, fiindcă nu există nicio lege care să reglementeze nici organizarea profesiei, nici desfăşurarea activităţii, nici la traduceri tehnice, nici la medicale, nici la subtitrări de filme şi DVDuri etc.

Deci iată, aşadar, că este incontestabil faptul că noi, traducătorii autorizaţi, avem mult mai multe în comun cu notarii publici decât cu restul traducătorilor şi tocmai de asta este absolut firesc să vrem să colaborăm în primul rând cu notarii publici şi cu structurile acestora: UNNPR la nivel central şi Camerele Notarilor Publici la nivel local. Dar asta nu înseamnă nicidecum dezbinarea traducătorilor, nu văd de unde o astfel de idee şi nu văd de ce s-ar produce o astfel de dezbinare. Ea niciodată nu a fost, nici înainte, când noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi, vreme de aproape 4 decenii, în afară de traducerile şi interpretariatul pt. instanţe, organe de urmărire penală, MJ etc., toate celelalte le făceam exclusiv prin vechile notariate de stat. Restul traducătorilor şi interpreţilor niciodată nu au avut treabă cu aceste notariate de stat, dar nici nu a existat vreo problemă între noi, care lucram prin notariate şi ceilalţi, care nu lucrau prin notariate. Nu ne-am avut rău niciodată şi nici acum nu ne avem rău, fiindcă nu înseamnă cu dacă suntem mai apropiaţi de notari avem ceva contra celorlalţi traducători şi interpreţi; nu înseamnă cu nu putem colabora acolo unde se poate cu ei, cu organizaţiile din care fac parte, inclusiv cu ATR; repet, nu ştiu de unde ideea asta de duşmănie, dezbinare şi altele asemenea fiindcă de fapt nu există aşa ceva, nimeni nu vrea aşa ceva. Faptul că noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi, vrem o uniune numai a noastră, nu înseamnă că duşmănim restul traducătorilor, că am avea ceva contra lor, ci înseamnă doar că încercăm să căutăm o cale de a ne rezolva mai bine problemele noastre, deci problemele care sunt strict ale noastre şi în acelaşi timp, bineînţeles, şi ale notarilor publici. Dar asta nu înseamnă dezbinare. Şi reciproca este la fel de adevărată: dacă s-ar înfiinţa în clipa asta o organizaţie a traducătorilor de carte care lucrează cu editurile, de pildă, sau una a traducătorilor de subtitrări de filme şi DVDuri, eu nu aş avea de ce să mă plâng dacă niciuna nu m-ar primi în ea, din moment ce eu nu am nicio treabă cu aceste activităţi: nu traduc nici carte, nici subtitrări; în viaţa mea nu am tradus vreo subtitrare, habar nu am cum se face, de asta nici nu aş cere să mă primească în ea o astfel de uniune, fiindcă ar fi ca nuca în perete.

Deci revenind la colaborarea cu notarii publici: niciodată nu s-a pus problema ca alte tipuri de traducători, deci care nu sunt autorizaţi de MJ şi nu fac traduceri de înscrisuri cu legalizare la notariat, deci care nu au nicio treabă cu notarii publici, să fie legaţi de notarii publici şi să colaboreze cu profesia lor şi cu structurile lor. De pildă, nu s-a pus şi nici nu se pune problema colaborării traducătorilor de subtitrări de filme, de pildă, sau a traducătorilor de carte, care lucrează cu editurile, cu Uniunea Naţională a Notarilor Publici. În schimb, colaborarea traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi cu notarii publici este de o importanţă majoră, vitală, este o relaţie firească între două profesii-surori, ba mai mult, este o relaţie între colegi, având în vedere domeniul de activitate comun; şi notarii publici au dreptul dat de Legea nr. 36/1995 şi Regulamentul de punere în aplicare a acesteia, să devină traducători şi interpreţi autorizaţi, cei care ştiu limbi străine şi cer autorizarea, deci în această calitate de traducători autorizaţi, acei notari publici, chiar dacă nu sunt mulţi, atâţia câţi există, ei sunt categoric colegii noştri, care au competenţa legală să efectueze traduceri de înscrisuri ca şi noi şi care le legalizează şi pe ale lor, şi pe ale noastre. Tocmai fiindcă sunt colegii noştri, fiindcă sunt tot traducători autorizaţi ca şi noi, autorizaţi în aceleaşi condiţii ca şi noi, din câte ne-au lămurit reprezentanţii UNNPR, tocmai de aceea este absolut normal să colaborăm cu ei, ar fi şi anormal şi imoral să nu colaborăm cu ei. Este absolut firesc să îi primim cu braţele deschise în mijlocul nostru, să vrem să fim primiţi în mijlocul lor, să ne consultăm cu ei, deoarece părerea lor contează pentru noi şi vrem neapărat să ţinem cont de ea, este absolut firesc să le cerem sfaturi competente, fiindcă sunt şi jurişti, deci ştiu mai multe decât noi, şi, de ce nu, tocmai de aceea, ar fi ideal şi benefic pentru noi să îi promovăm în funcţii, fiindcă decât să avem o conducere care nu ştie de nici unele, mai bine să fie una formată din traducători autorizaţi care sunt în acelaşi timp şi notari publici, fiindcă ei au mai multă experienţă decât noi, fapt dovedit în cele aproape 5 decenii de colaborare între profesiile noastre, plus că asta ar consolida şi mai mult colaborarea între profesiile noastre şi implicit între uniunile noastre. Aceşti colegi ai noştri, în plus faţă de noi, sunt şi notari publici şi implicit membri ai UNNPR, deci este normal să avem bună şi reciproc-avantajoasă colaborare cu această uniune profesională din care fac parte colegii noştri. UNNPR întotdeauna a avut grijă de noi şi ne-a făcut numai bine, a făcut ea o grămadă de lucruri în locul nostru, ne-a dus în spate şi pe noi decenii întregi, ne-a reglementat ea şi profesia noastră şi a făcut-o excelent, în folosul şi spre binele reciproc, spre deplina mulţumire şi totala satisfacţie a ambelor profesii, de am trăit bine şi noi şi notarii, ne-am hrănit şi noi de pe urma lor, exact ca lichenii pe scoarţa de copac; de asta relaţia noastră trebuie considerată o simbioză perfectă şi nu o aservire, nu o exploatare şi nu o subjugare cum e relaţia traducătorilor autorizaţi PFA cu SRLurile de "traduceri autorizate". Spre deosebire de acestea, notarii publici ne-au plătit foarte bine şi nu au comis nicio samavolnicie asupra noastră, ba dimpotrivă, lucrul exclusiv prin BNPuri ne-ar ocroti de toate practicile ticăloase ale majorităţii SRLurilor de "traduceri autorizate".

Deci nici vorbă de dezbinarea profesiei de traducător în general şi nici vorbă de aservirea profesiei faţă de notarii publici. Numai noi, traducătorii autorizaţi, am lucra strict şi exclusiv prin BNPuri, să fie iarăşi ce a fost şi mai bine decât atât, iar acest lucru nu i-ar afecta absolut cu nimic pe restul traducătorilor. Nu e vorba de aservirea profesiei noastre, nici nu a fost niciodată vorba de aşa ceva; astea sunt pure invenţii ale patronilor de SRLuri, singurii care sunt anti notariate, fiindcă au interese contrare atât notarilor publici cât şi nouă, traducătorilor autorizaţi. Notarii publici nu ne-au exploatat niciodată; dacă lucrurile ar fi stat sau ar sta altfel, cum îţi explici, Cristiana, ca nimeni dintre noi, traducătorii autorizaţi care muncim efectiv cu ei, nu ne-am plâns niciodată de ei şi de relaţia cu ei? Hai să nu zic de perioada dinainte de decembrie 89, că atunci oricum nimeni nu se plângea de nimic şi atunci şi notarii de stat şi traducătorii autorizaţi erau angajaţii statului şi ambii aveau un regim asemănător funcţionarilor publici. Da, dar după 89, dacă relaţia asta era aşa de rea cum vor SRLiştii de astăzi să pară că ar fi, dacă eram exploataţi şi aserviţi şi mai ştiu eu cum, păi nu eram noi primii care imediat ne plângeam de notari şi ziceam că nu mai vrem să lucrăm cu ei? Mai ales la începutul anilor 90, când toată lumea făcea greve, mitinguri, marşuri, mineriade etc., cum era moda la vremea aia? Dar vezi? Lucrurile nu au stat aşa: nici atunci, nici ulterior, în anii care au urmat şi după mai 95 când a intrat în vigoare Legea 36/1995 şi s-au desfiinţat notariatele de stat şi s-au înfiinţat actualele BNPuri, noi nu niciodată ne-am plâns de ele, ci benevol am colaborat în continuare cu noile BNPuri precum pe vremuri cu notariatele de stat şi a fost totul ok.

Deci, Cristiana: noi, traducătorii autorizaţi care muncim efectiv cot la cot şi mână în mână cu notariatele, niciodată nu ne-am plâns de ele tocmai fiindcă nu ne-au dat motiv să ne plângem, relaţia a fost şi este una excelentă, toţi dintre noi avem numai cuvinte de laudă faţă de această relaţie de muncă avantajoasă care este benevolă şi pe care precis noi suntem cei care ne-o dorim chiar mai mult decât notarii înşişi şi nu putem decât să ne exprimăm veşnica recunoştinţă şi toate mulţumirile noastre pentru tot ce au făcut notarii şi fac pt. noi. Sunt convins că nu numai eu gândesc aşa, ci cam toţi care lucrează cu notariatele, toată lumea e total mulţumită.

Ca fapt divers: de la noi, doamna Turnea Mirabela, vicepreşedinta UNTAR, a lucrat chiar cu BNPul domnului notar Mănescu, preşedintele UNNPR, şi are numai cuvinte de laudă şi mulţumire faţă de această relaţie de muncă.

Deci... asta e: niciodată nu o să ne rupem de bună voie de notariate, oricine va încerca asta se va lovi de totala noastră rezistenţă, noi ne vom opune din răsputeri şi vom duce luptă crâncenă pentru menţinerea şi consolidarea acestei relaţii interprofesionale între traducătorii autorizaţi şi notarii publici, spre binele şi în interesul întregii noastre profesii, aceasta neafectându-i însă pe ceilalţi traducători care nu sunt autorizaţi de MJ şi nu traduc înscrisuri.

[Bearbeitet am 2009-01-17 04:02 GMT] ▲ Collapse

Rose Marie Matei (X)
Local time: 05:55
English to Romanian
+ ...

"e adevărată zicala cu bordeiele şi cu obiceiele"

Jan 17, 2009

Mă simt datoare cu câteva clarificări faţă de unele afirmaţii nedocumentate pe care le-a postat Ovidiu. Aşa cum spune şi Cristiana profesia de traducător autorizat nu a început cu Legea 178-1998.
Am să vin cu exemplul propriu şi ştiu cu absolută certitudine că sunt cazuri similare în Bucureşti, Iaşi şi Timişoara, unde chiar foşti colegi de ai mei de facultate au trecut prin situaţii similare.
" Eu nu ştiu ce a fost în 2004 în localitatea respectivă unde îşi desfăşoară activitatea Rose Matei şi colegele ei; nu ştiu nici de ce până în 2004 au lucrat cu autorizaţie de la Primărie. La noi în Constanţa nimeni, niciun traducător şi interpret autorizat - deci nu mă refer la traducătorii şi interpreţii fără autorizaţie de la MJ - nu a lucrat vreodată în baza autorizaţiei de la Primărie".
Ovidiu, nu ştiu de când eşti tu traducător autorizat dar eu, şi pe Proz sunt mulţi alţii ca mine, sunt traducător din 1986. Pe vremea aceea am lucrat în cadrul unui birou de traduceri înfiinţat de Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Meşteşugăreşti (UJCM) şi chiar şi în cartea de muncă sunt înscrisă cu această profesie începând din 1986. Am terminat filologia (engleză şi franceză) şi imediat după definitivat am părăsit învăţământul şi am devenit traducătoare, angajata în baza Diplomei de licenţă, la un birou de stat de copiat acte şi traduceri din cadrul UJCM. La începutul anului 1990 am fost nevoită să iau o hotărâre decisivă pentru viitorul meu profesional: deoarece legea de atunci mă obliga să mă întorc la locul de muncă la expirarea concediului de naştere (4 luni) şi conducerea UJCM nu era de acord sa rămân în concediu fără plată, am ales să rămân să-mi cresc copilul şi să înfrunt vremurile. Am avut noroc cu Legea 54/05.02.1990 şi "m-am privatizat" în baza acesteia şi a diplomei de licenţă, primind o Autorizaţie de la Primăria locală şi titulatura de "persoană fizică" [http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_pfa_activitati_independente.php].
Autorizaţia trebuia vizată anual la primărie şi impozitul datorat pe veniturile obţinute din "meserii" se achita în urma unui control efectuat în ianuarie - februarie anul următor de un inspector (care în paranteză fiind spus, verifica şi florăreasa şi cizmarul de pe strada mea , fiindu-i arondat un sector din oraş).
În octombrie 1990 am susţinut examenul de traducător la Ministerul Culturii pentru ambele limbi pe ştiinţe juridice deşi nu mi s-a cerut acest lucru. În anul 1996 Ministerul Justiţiei ne-a acordat prin Ordinul 233-14.02.1996 titulatura de traducători autorizaţi şi numere care apoi au fost preschimbate în 2001.
În 2003 am fost "somate" (am folosit acest cuvânt pentru că aşa se intitula adresa trimisă de Primăria locală ) să ne "clarificăm situaţia în conformitate cu Legea nr.507/2002 publicată în MO, Partea I, nr. 108/20.02.2003". Această lege are o anexă Anexa 1 - Nomenclatorul profesiilor exercitate în baza unor legi speciale, profesii exceptate de la aplicarea prevederilor Legii nr. 507/2002 şi pe ultima poziţie sunt traducătorii autorizaţi. Pe această tema a existat un fir de discuţie şi pe acest forum prin 2003 http://www.proz.com/forum/romanian/9896
autorizare_si_sau_inregistrare_traducatori.html?
În consecinţă am solicitat anularea autorizaţiilor de la Primărie şi din august 2003 profesăm ca liber profesionişti şi nu ca persoane fizice cu venituri din activităţi independente comerciale (aşa cum a figurat pe toate declaraţiile de venit şi pe deciziile anuale de impunere până în 2003).

Şi o altă clarificare privind activitatea de traduceri de pe lângă Notariatele de stat:
" Deci iată că e exact cum ziceam: partea, deci clientul, avea obligaţia să se ducă la notariatul de stat şi numai acolo dacă avea o traducere de înscrisuri, deci niciunde altundeva, ci numai la notariat. Acolo ducea actele şi tot de acolo le lua şi traduse şi legalizate".
Nimic mai neadevărat !!! Asa cum am menţionat deja între 1986 şi 1990 am fost angajata unui Birou de copiat acte şi traduceri din cadrul UJCM. Traducătorul era obligat să se prezinte în persoană cu traducerea şi de fiecare dată semnam în faţa notarului traducerea respectivă. Lucrurile s-au mai relaxat din 1989 şi biroul putea trimite o mapă întreagă de traduceri gata semnate printr-un curier înregistrat cu numele şi buletinul pentru a legaliza actele sau mergea chiar beneficiarul traducerii.
Dar obligaţia de a merge personal să legalizezi traducerea a persistat la unii notari chiar şi după desfiinţarea notariatelor de stat. E foarte adevărat că acum lucrurile sunt chiar foarte "relaxate" şi nu mai există nici o verificare de nici un fel. Tocmai asta permite unor colegi (PF şi nu SRL !) să folosească foi albe ştampilate de colegi traducători autorizaţi pentru limbi rare din alte oraşe şi notarul nici măcar nu sesizează că traducătorul acela nu este din oraşul nostru !! Dar acesta este riscul pe care şi-l asumă notari şi traducătorii.

Cât priveşte organizarea ca SRL, nu văd chiar nici un impediment ca un grup de traducători autorizaţi de MJ să deschidă împreună ca asociaţi un asemenea birou pentru a presta servicii directe către clienţi persoane fizice sau juridice. Iniţiativa noastră a pornit chiar din dorinţa de a servi clientul direct, mai ales pentru traduceri urgente. Nu văd impedimentul de a lucra pe hârtie cu antet, cu ştampila SRL-ului si de a elibera facturi cu numele SRL-ului. În conţinutul încheierii de legalizare a semnăturii oricum traducătorul trebuie să menţioneze nr. autorizaţiei de la MJ, dar nici o reglementare nu prevede că sunt obligată să menţionez forma de organizare ! Şi deocamdată facilităţile fiscale pentru SRL sunt mai avantajoase decât pentru PF. Şi indiferent cât de bine câştigă un traducător ca PF este absolut liber să decidă dacă doreşte sau nu să colaboreze cu un SRL birou de intermedieri traduceri.

Referitor la relaţia cu autorităţile faţă de care traducătorul autorizat de MJ are obligaţii de colaborare: relaţia este aceeaşi şi pentru PF şi pentru un SRL, chiar dacă legea nu face referire şi la SRL: tariful acela ridicol şi ilar de 14.50 lei pe pagină (de care mă lovesc săptămânal pentru că majoritatea colegilor din oraş refuză, deşi nu au dreptul, profitând de faptul că autorităţile nu cunosc textul de lege privitor la refuzuri şi nu îl aplică - dar acesta ar putea fi un alt topic pentru acest forum) este impus de Minister, neactualizat de foarte mult timp, deşi legea prevede acest lucru.
Probabil acest aspect "nu este o prioritate". ▲ Collapse

Cristiana Coblis

Romania
Local time: 06:55
Member (2004)
English to Romanian
+ ...

problema s-a lămurit buşten

Jan 17, 2009

Dragă Ovidiu, până la tine încă nu am auzit niciun traducător să fie atât de euforic în privinţa colaborării cu notariatele. Sistemul pe care-l propui e extrem de original, în sensul că, de când tot umblu prin ţară şi prin străinătăţuri, întâlnindu-mă şi discutând cu câteva sute traducători, nu am mai auzit aşa ceva niciodată şi nici ceva care să semene cu propunerea ta. Am auzit mai degrabă de tot felul de probleme pe care notariatele le fac traducătorilor autorizaţi. Se vede că nu prea te întâlneşti cu alţi traducători şi nu ştii cum stau lucrurile în realitatea generală şi prin alte părţi. În străinătate legătura dintre traducători şi notari nu prea există. Lunile trecute a existat o serie de articole scrie se un notar public in jurnalul asociaţiei britanice ITI în care respectivul încerca din răsputeri să convingă traducătorii să lucreze cu notarul. Deci situaţia e cam inversă. În unele state există obligativitatea de a merge cu traducerile "oficiale" la anumite birouri ale statului, dar de cele mai multe ori semnătura şi ştampila traducătorului e suficientă. Postarea ta m-a făcut să zâmbesc.

Legat de acea intersecţiea mulţimii traducătorilor cu mulţimea notarilor, probabil că acelaşi lucru şi aceeaşi diagramă se poate trasa între alte profesii (tehnice, medicale, juridice - un exemplu elocvent este şi profesia de profesor de limbri străine) şi traducători. Asta nu demonstrează decât că profesia de traducător este o profesie deschisă, în care se poate accede şi din alte meserii, după parcurgerea paşilor cunoscuţi. În ultimele decenii, în economia actuală, datorită evoluţiilor rapide, mulţi oameni recurg la reconversii profesionale în Europa şi în alte părţi, e un fenomen relativ normal, iar în procesul Bologna a devenit simplu să te specializezi într-un alt domeniu prin urmarea unui masterat. De asemenea, mulţi fac traduceri part-time, cu alte cuvinte au altă profesie de bază. S-ar putea trasa o serie de mulţimi intersectate şi schema ar deveni o crizantemă. Dar, care ar fi scopul? Nu există argumente teoretice sau practice care să demonstreze că traducătorii intraţi pe filieră directă sunt mai "buni" decât cei care acced din alte profesii şi se reprofilează ca traducători profesionişti, autorizaţi sau neautorizaţi. De cele mai multe ori, experienţa este practic factorul determinat.

În cadrul actual, conform practicii generalizate, titlul de traducător autorizat se acordă traducătorilor care-l solicită (pe baza unor criterii discutabile). Traducătorul autorizat este un traducător care are un titlu acordat de stat şi nişte obligaţii faţă de sistemul de justiţie. Din studiile ATR rezultă că deşi cam 63% din traducători posedă autorizaţie MJ, numai 12% din colaborări sunt cu avocaţii sau cu notarii (de remarcat că mai mulţi avocaţi au traducători angajaţi decât notari), şi numai 9% din colaborări sunt cu instituţii din sistemul de justiţie (tribunal, poliţie etc.). Aproape 50% din piaţa de traduceri se axează pe colaborarea dintre traducători şi clienţii fizici sau juridici (alţii decât agenţii şi firme de traduceri care reprezintă cam 20% din clienţii traducătorilor). Mai mult, din 289 de respondeţi, 60 afirmă că notarii şi avocaţii reprezintă 1-25% din clientelă şi 45 afirmă că intituţiile publice reprezintă tot 1-25% din clienţi. Cred că e destul de clar cum stau lucrurile şi că notariatele nu trimit suficienţi clienţi traducătorului pentru a-l ţine ocupat. În rest, se ştie foarte bine că şi traducătorii autorizaţi fac traduceri din alte specialităţi, fiind imposibilă divizarea profesiei din acest punct de vedere. În traduceri, cererea o dă clientul şi fiecare proiect se realizează după normele deontologice, lingvistice şi după cerinţele clientului. Traducătorul autorizat va face întotdeauna parte din profesia de traducător, indiferent cum o percep unii şi alţii şi nu există ca profesie separată.

O să spun şi de ce cred eu că acum, după 15 ani, apare această discuţie. Datorită situaţiei economice a României de până acum câţiva ani şi datorită faptului că România nu era stat membru UE, mare parte din volumul de traduceri era reprezentat de traduceri de tip legalizat. În ultimii ani, situaţia a început să se schimbe şi volumul de traduceri specializate a crescut exponenţial, în timp ce volumul de traduceri legalizate nu prea. Unii zic că cererea pentru ultimele s-a diminuat, cert este că mulţi traducători s-au îndreptat spre alt tip de traduceri. Aceasta e o situaţie normală, volumul traducerilor pe specialităţi peste tot în lume indică faptul că traducerile medicale, tehnice, economice etc. au o pondere mai mare decât alte specialităţi pe piaţă, deoarece cererea este mai mare pe acele specialităţi, iar tendinţa de a elimina birocraţia inutilă şi zecile de ştampile pe aceeaşi foaie e comună tuturor oamenilor. Volumul de traduceri autorizate e relativ constant, în toate ţările lumii, nu depăşeşte 8-10% din volumul total al traducerilor, şi depinde de numărul populaţiei, cu excepţia unor situaţii speciale. Traducătorul însă rămâne traducător. Eu consider că e un lucru pozitiv pentru traducători că se pot adapta la orice evoluţii ale pieţei şi vor avea de lucru cei care ştiu să se adapteze la tendinţele viitoare, nu cei care trăiesc în trecut.

Mă tem că nu ai înţeles subtilităţile şi nuanţele de care vorbeam în mesajele anterioare, dar nu ţin să mai adaug nimic, pentru că m-aş repeta probabil inutil şi, între timp, nu a apărut nicio noutate. Asta demonstrează exact faptul că astfel de probleme se lămuresc buştean pe forumuri, unde unii repetă aceeaşi poezie, indiferent ce argumente se aduc de alţi forumişti.

M-am liniştit aflând că nu aveţi şi nu căutaţi conflicte cu nimeni. Probabil ultimele luni au fost un vis kafkian pentru mulţi dintre noi. Între ceea ce scrii tu şi realitate sunt mari diferenţe sau poate vă jucaţi de-a good cop, bad cop... Din păcate, nu putem să alegem să trăim în realitatea pe care ne-o dorim şi să o negăm pe cea din viaţa de zi cu zi, majoritatea dintre noi trebuie să trăim în realitatea obiectivă.

Mult succes şi weekend plăcut tuturor.

[Editat la 2009-01-17 18:02 GMT] ▲ Collapse

Big Ben
Local time: 06:55
Romanian to English

Opinii

Jan 17, 2009

Rose Matei..!

Stimata Doamna..jos palaria! Respectele mele desi am un gust amar ca nu ati intervenit mai devreme pentru a clarifica aceste aspecte. Mai bine mai tirziu decit niciodata.:)

Cristiana..

Senzatia mea e ca ne cam batem gura de pomana.

Vreau insa sa atrag atentia asupra unui aspect. Acest gen de initiativa legislativa pe care si-o doreste Ovidiu, mie personal mi se pare (poate sint eu paranoic) ca ascunde anumite interese. E ceva gen "baietii destepti" care au infiintat asociatii profesionale pentru "cauze nobile", desigur "numai" in interesul membrilor, iar acum iau taxe peste taxe de la acestia, cotizatii membru, taxe examene, publicatii contra cost, etc. Membrilor li s-au impus conditii noi de autorizare daca doresc sa functioneze in continuare, li s-a impus absolvirea unor cursuri profesionale contra cost (pe niste sume deloc de neglijat) organizate de cine altcineva decit de asociatia profesionala cit si multe alte asemenea smecherii prin care se fac bani frumosi. Pe scurt, asociatia profesionala a devenit o afacere banoasa pusa pe picioare de niste "baieti destepti" care au profitat de naivitatea si lipsa de reactie a celor care profesau in domeniul respectiv. Sper sa ma insel dar am impresia ca unii cam viseaza sa copie niste modele deja existente in Romania si de care, cei care au fost nevoiti sa se inscrie (si sa cotizeze), sint total nemultumiti.

[Edited at 2009-01-17 18:02 GMT] ▲ Collapse

Pages in topic: < [1 2 3 4 5 6] >

Login to reply/comment

There is no moderator assigned specifically to this forum.
To report site rules violations or get help, please contact site staff »

Alegere forma juridica - PFA, SRL...

Forum rules

Help and orientation

Wordfast Pro
Translation Memory Software for Any Platform Exclusive discount for ProZ.com users! Save over 13% when purchasing Wordfast Pro through ProZ.com. Wordfast is the world's #1 provider of platform-independent Translation Memory software. Consistently ranked the most user-friendly and highest value Buy now! »

CafeTran Espresso
You've never met a CAT tool this clever! Translate faster & easier, using a sophisticated CAT tool built by a translator / developer. Accept jobs from clients who use Trados, MemoQ, Wordfast & major CAT tools. Download and start using CafeTran Espresso -- for free Buy now! »

Recent posts | FAQ | Rules | Moderators | Article knowledgebase

Your current localization setting

English

Select a language

More languages...

Alegere forma juridica - PFA, SRL...

Alegere forma juridica - PFA, SRL...

You have native languages that can be verified

Your current localization setting

Select a language