08:15 Dec 15, 2011 

poanson; pontator; poanton.
în terminologia ind. automobilului = ac de reglare a carburatorului.
Fr = pointeau - pointe en acier destinée à marquer un emplacement sur une surface métallique.
POANSÓN, poansoane, s.n. 1. Unealtă alcătuită dintr-o tijă de oţel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care serveşte la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecţionarea unor matriţe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuţit din oţel, folosit în tehnica gravuri. 2. Piesă a unei matriţe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafaţă de lucru plană sau profilată, care serveşte la decupare, detaşare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuţit, cu care se perforează pânza şi se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pl. şi poansonuri]