Dicþionar de neologisme
plantatór, –oáre
I. s. m. f.
1. cel care se ocupã de plantarea rãsadurilor, a viþei de vie etc.
2. proprietar al unei plantaþii (2).
II. s. n. unealtã baston, la sãparea gropilor în care se introduc puieþii.
• utilaj pentru plantarea mecanizatã a minelor.
III. s. f. maºinã de plantat. (
Dicþionar explicativ
PLANTAT//ÓR I ~oáre n. Unealtã în formã de þãruº cu care se fac gropi pentru sãdit (rãsadurile, puieþii etc.); sãditor. /a planta + suf. ~tor
PLANTAT//ÓR II ~oáre (~óri, ~oáre) m. ºi f. 1) Lucrãtor specializat în plantarea rãsadurilor ºi a puieþilor; sãditor. 2) Proprietar al unei plantaþii. /a planta + suf. ~tor
Dicþionar de sinonime
plantatór s. 1. sãditor, (înv.) rãsãditór. (S-a specializat ca ~.) 2. (TEHN.) sãditor. (~ul este o unealtã agricolã.)
Da şi nu. Parcă prea sună a fiinţă umană/ unealtă/ agricultură/ teren. Eu personal aş prefera maşină/ automat/ robot de plantat...