21:22 Dec 20, 2011 

Exact din motivele menționate de dvs. am pus în paranteză cuvântul entrusted în ultimul meu comentariu. Oricum, mulțumesc pentru precizări.

17:08 Dec 20, 2011 

Titlul primului comentariu cu care am deschis discuția este: închina vs. încredința. În el am arătat diferența dintre cei doi termeni. La fel și termenii din titlul acestui comentariu nu sunt tocmai sinonimici. Adică până acum am convenit că ptr. "închina" vom folosi "dedicate", iar pentru "încredința" vom folosi "entrust". În concluzie: dedicate ≠ entrust (more or less). Spun "mai mult sau mai puțin" deoarece era acceptat la vremea aceea și poate e acceptat și acum, că monahii elini își ofereau "know-how"-ul monastic superior în schimbul celor materiale autohtone. Cu alte cuvinte, deși închinarea era făcută pentru a oferi sprijin material mănăstirilor atonite, la rândul ei, mănăstirea închinată primea sprijin duhovnicesc/intelectual. Era o într-ajutorare reciprocă, diferea doar substanța. Adică erau atât închinate (pentru a sprijinii material), dar totodată încredințate (pentru a fi sprijinite duhovnicește).

16:49 Dec 20, 2011 

Într-adevăr, dedicated va fi traducerea corectă, cum spune și colega Ioana Costache: ”DEDICATED monasteries (prek Ionennye or, in Moldavian, inchinat monasteries) were those landed estates, mainly in the Danubian principalities of Moldavia and Wallachia, which were ENTRUSTED to the administration of one or another of the Greek patriarchates, holy places, or monasteries of the Near East so that the profits from the land might be used to sustain Greek Orthodox institutions under Ottoman, Islamic rule.” (http://journals.cambridge.org/action/displayAbstract?fromPag... În concluzie: închinată=dedicated(=entrusted)

12:09 Dec 20, 2011 

Datorită faptului că elinii se aflau sub stăpânire otomană, mănăstirile grecești aveau nevoie de sprijin, poporul elin asuprit neputând să-și ajute îndeajuns propriile mănăstiri, în special cele atonite. Acesta este motivul pentru care domnitorii români, care după căderea Constantinopololui au acționat ca succesori ai împăraților bizantini (fondatori și patroni ai mănăstirilor atonite), închinau mănăstiri românești celor grecești, anume pentru a le spijini financiar și material pe cele grecești. Adică (mare) parte din cele primite/produse (bani, grâne etc.) de mănăstirile românești închinate (devenite metocuri celor atonite) erau donate mănăstirilor atonite, adesea atacate, jefuite și incendiate de pirați.

Dar aceste lucruri sunt menționate în link-ul pe care l-am dat în cadrul răspunsului: http://www.pemptousia.com/2011/10/the-metochia-in-roumania-i...

Și probabil că da, în cazul primei ocurențe a lui "închina" ar fi fost mai adecvată folosirea termenului "încredința" (entrust).

11:50 Dec 20, 2011 

Ar fi posibil, ca biserica Sf. Ioan să fi sprijinit mănăstirea athonită? Mai degrabă invers, din aceleași considerente, ca și în cazul celuilalt sălaș de cult. Deci, în concluzie poate ar fi mai corectă folosirea cuvântului „încredințat”, ceea ce ar fi „entrusted” http://calvarychapel.pbworks.com/w/page/13146609/CCOF2.

11:08 Dec 20, 2011 

E o diferență între închinare și încredințare. "Bisericii Sf. Ioan din Focşanii-Munteni" i-a fost încredințat (spre ocrotire/pentru a sprijini) un alt sălaș de cult "pentru a-i asigura existența în timp", dar în același timp "Biserica Sf. Ioan din Focşanii-Munteni" era închinată (pentru a sprijini, nu pentru a fi sprijinită) unei mănăstiri athonite.