 Member since Dec '06
Working languages: English to Romanian
French to Romanian
Romanian to English
|   Valentin Cirdei
As good as my word(s)
Brasov, Romania Local time: 20:11 EET (GMT+2)
Native in: Romanian  | | |
Freelancer,  Verified member | | Translation, Editing/proofreading, Website localization, Software localization, Subtitling | | Specializes in: | | Agriculture | Engineering: Industrial | | Games / Video Games / Gaming / Casino | Telecom(munications) | | Tourism & Travel | Computers (general) | | Automotive / Cars & Trucks | IT (Information Technology) | | Cinema, Film, TV, Drama |
| Also works in: | | Chemistry; Chem Sci/Eng | Media / Multimedia | | Mechanics / Mech Engineering | Poetry & Literature | | Internet, e-Commerce | General / Conversation / Greetings / Letters | | Energy / Power Generation | Electronics / Elect Eng | | Computers: Systems, Networks | Computers: Software | | Computers: Hardware | Idioms / Maxims / Sayings |
More Less | | PRO-level points: 726, Questions answered: 321, Questions asked: 114 | Sample translations submitted: 3 | | English to Romanian: 5th ProZ.com Translation Contest - Entry #2680 |
| Source text - English
All travel is now merely a means of moving a camera from place to place, all travellers are ruled by the all-powerful lens. Visitors old-fashioned enough to wish only to stand and look with their anachronistic eyes are shoved aside by the photographers, who take it for granted that while they do their ritual focusing, nothing else may move or cross their vision. Those peculiar souls without a camera must step aside for those more properly occupied, must wait while the rituals take place, and must bide their time while whole coaches stop and unleash upon the landscape the Instamatic God. And the populations of whole countries seeing themselves cannibalised, swallowed up, vacuumed into the black-ringed staring eye, wrench what they can from the cannibals. You want picture my house, my camel? You pay.
None of this would matter, perhaps, if anything worthwhile was being accomplished. If all the constant busyness and clicking produced, at its end, what had not existed before, images of beauty captured or truth told. But, sadly, this isn't so. The camera is simply graffiti made respectable.
The camera is the means by which we stamp ourselves on everything we see, under cover of recording the Wonders of the World already wonderfully
recorded by professionals and on sale at every corner bookshop and newsagent. But what use to show Aunt Maud, back home, postcards of the Tuscan landscape, since we are not in the picture to prove that we were there?
No stretch of rocks has verity unless I am within it. No monument exists
but for my wife, leaning against it. No temple is of interest without my face beside it, grinning. With my camera I appropriate everything beautiful, possess it, shrink it, domesticate it, and reproduce it on my blank sitting-room wall to prove to a selected audience of friends and family the one absolutely vital fact about these beauties: I saw them, I was there, I photographed them, and, ergo, they are.
from "Amateur Photography: the World as it isn't and our Fred" by Jill Tweedie in the Guardian | Translation - Romanian
Orice călătorie a devenit un simplu vehicul în care aparatul foto e plimbat de colo colo, iar toţi călătorii sunt sclavi în imperiul obiectivului atoatevăzător. Turiştilor de modă veche, adică celor ce-şi folosesc atavicele rămăşiţe oculare, le este luată faţa de fotografi, ce se aşteaptă ca nimic să nu se clintească din câmpul vizual în timpul ritualicei focalizări. Ciudaţii omuleţi lipsiţi de aparat fac loc celor dotaţi cum trebuie, aşteaptă încheierea ritualului şi asistă la năvălirea din autobuze a hoardelor lui Zeu-Clişeu. Locuitorii unor ţări întregi sunt hăpăiţi, înghiţiţi şi absorbiţi de ochiul cu orbita neagră. Nu reuşesc decât să smulgă şi ei ce pot de la căpcăunii fotofili. „Vrei poza la casa mea, la camila mea? Dai ban.”
Poate că asta nu ar fi o problemă dacă s-ar şi realiza ceva. Dacă toată vânzoleala asta şi toată nebunia de clicuri ar cristaliza în final ineditul estetic sau adevărul esenţelor. Din păcate, esenţele se refuză aparatului foto, ce reţine doar o formă de graffiti supraevaluat la bursa trivializării.
Prin matriţa obiectivului, ne imprimăm pe lumea înconjurătoare, sub pretextul că surprindem Minunile Lumii, deja fotografiate de profesionişti şi vândute la fiecare librărie şi chioşc de ziare. Dar, odată întorşi din călătorie, ce rost are să-i arătăm tuşei Maricica vederi cu peisajul toscan, dacă nu facem dovada prezenţei noastre în el?
Niciun lanţ de stânci nu e autentic fără să-i fiu în preajmă. Niciun monument nu există decât cu soţia mea, rezemată de el. Niciun templu nu interesează fără completarea rânjetului meu superior. Cu aparatul meu, acaparez frumosul, mi-l însuşesc, îl comprim, îl îmblânzesc şi îl reproduc pe peretele golaş al sufrageriei mele, pentru a demonstra unor prieteni şi rude alese pe sprânceană adevărul esenţial despre aceste frumuseţi: le-am văzut, am fost acolo, le-am fotografiat, deci există.
| | | Romanian to English: 5th ProZ.com Translation Contest - Entry #3100 |
| Source text - Romanian
Pe vremuri (hei, hei, nu chiar pe când cu descălecarea lui Mihai la Alba-Iulia!), exista în Cluj o stradă numită Amurg (notaţi: nu „Amurgului”, Amurg). Întotdeauna mi-a plăcut acest nume de stradă; mi se părea ciudat, aparte, straniu, poetic, „punător pe gânduri”. Numele îmi plăcea, strada nu. Nici nu prea avea ce să-ţi placă. O stradă plină de absenţe. Copleşită de absenţe. Adică, de ajungeai pe-acolo, puteai fi sigur că nu vei întâlni pe nimeni (poate câte o gospodină în capot, care trecea alături, la altă gospodină îmbrăcată în capotul ei, sau, potrivit anotimpului, în combinezon; cam atât). De prin curţi te mai lătra câte un câine care ţinea să se afle în treabă. Culmea (fireşte, depinde din ce sens o luai) strada ducea înspre... amurg. Nici după ce am aflat că pe această stradă a locuit (în gazdă) nevastă-mea, pe când nu era (nevastă-mea), dar era studentă.
Ce, naiba, puteai căuta pe strada asta!?! Ni-mic. Nimic. Nu tu prăvălii, nu tu o crâşmă, cât despre firme, pe-atunci, nici vorbă. („Pe-atunci” = în urmă cu vreo, pardon, 30-40 de ani, adică acum cam 1500 de zile; vă daţi seama? 36.000 de ore! Minute? O mulţime.) Aşadar: ce puteai căuta pe strada asta? Neamuri (nu era cazul meu), gagici (n-am văzut), frumuseţi arhitectonice (nici vorbă), umbra copacilor de pe trotuar (nu erau, nici trotuar nu prea era)... atunci, ce? Ori, în mod obligatoriu (de pildă dacă erai poştaş, miliţian sau executor judecătoresc – iarăşi nu era cazul meu), ori de-a nebun (era cazul meu). Adică, încerc să explic:
Atât de altcumva era strada asta încât de multe ori, de multe ori, m-am dus pe-acolo (şi, zău, aveam cam 1/3 din anii mei de astăzi) doar ca să păşesc dinspre levant spre amurg, sau dinspre amurg spre răsărit. Nu avea nici o importanţă.
Tudor Ionescu, „Amurgul pierdut”, published in „Tribuna” (issue 120, 1-15 September 2007) | Translation - English
Ages ago (not when Michael the Brave entered Alba-Iulia, not that long ago!), there was a street in Cluj called Sunset Street (note: not Sunset Boulevard, Sunset Street). I have always been fond of its name, since it had a strange, poetic, out-of-the-way ring to it. It invited reflection. I liked the name, but not the street. There wasn’t much to like, either. A street beset by absences. Overrun by absences. If you ever wandered about, you were sure to cross nobody (maybe some housewife in her dressing gown, dropping by another housewife in her dressing gown or her union suit, according to seasonal dictates; that was pretty much it). Some yard dog would bark at you, feigning dedication to canine purpose. Oddly enough (depending on the direction you were headed, of course), the street lead towards… sunset. No, not even after learning that this was the street where there lived (as a tenant) my wife, before being (my wife), in her undergraduate years.
What could have possessed you to roam this street!?! Nothing. Not a thing. No stores in sight, no watering holes to be found, and private enterprise was inconceivable back then (“Back then,” that’s, well, 30 or 40 years ago, close to 1.500 days ago; can you imagine that? 36.000 hours! Minutes? A clockful of them.) Again: what drove you to come on this street? Relatives (not in my case), dames (never saw any), wonders of human architecture (not a chance!), the shade of trees extending over the sidewalk (there weren’t any trees, and not much of a sidewalk, for that matter)… What, then? Well, a duty call (for instance, if you were a mailman, policeman or bailiff – again, not my case) or wanderlust (my case). Let me explain:
This street was so much a-part from others, that I have often, often visited it (and, to be sure, I had only 1/3 of my age today), only to walk from Orient to sunset, or from sunset to sunrise. It mattered little.
| | | English to Romanian: Fourth ProZ.com Translation Contest - Entry #2116 |
| Source text - English
When my wife told me she was pregnant, I got that stomach-churning sensation that hits you on a plunging roller coaster. I was excited, yes, but... oh my God. Parenting was for, well, parents.
So here I stand, bug-eyed and sweating buckets like some poorly-drawn cartoon character, the question marks floating in the air around my head while I try to prepare myself for the complete care and responsibility of another living being besides my cat. I'm responsible for making sure this little human doesn't grow up and turn into a complete monster. If the child turns out a social moron-- my fault. If the babe can't find Luxembourg on the map, blame me for not providing a better education. They'll need therapy, and of course that will be on my head too. So many opportunities for wrong turns!
I remember the day my father sat me down and awkwardly told me about the birds and the bees; it was perhaps the most excruciating and embarrassing half hour of both our lives. I can't do that to another human being.
Maybe I'm getting a little ahead of myself here. I can do this, I say; I'll be a great father. My child will be reared a well-rounded, educated, upstanding citizen of the world, and he or she won't hate me.
And then I imagine the baby, still safe within the confines of my wife's belly, suddenly opening an alarmed eye as the thought enters his or her mind: "What if my dad just can't hack it? | Translation - Romanian
Când nevastă-mea m-a anunţat că e însărcinată, am simţit un gol în stomac, ca atunci când eşti pe un montagne russe şi te avânţi în gol. Vestea mă bucura, cum să nu, dar… vai de capul meu. Vocaţia părintească era pentru părinţi, ce mai.
Şi uite-aşa, cu ochii gogonaţi, cu apele curgând de pe mine, ca un personaj de benzi desenate nereuşit, cu semne de întrebare suspendate în jurul capului, înfruntam perspectiva unei alte fiinţe ce are să-mi solicite întregul simţ de responsabilitate şi grijă, asta în afară de pisica mea. Eu am să mă asigur că omuleţul nu se transformă într-o bestie umană. Dacă devine un ciudat, a mea va fi vina. Dacă odorul nu găseşte Luxemburgul pe hartă, eu voi fi cel ce i-a refuzat o educaţie mai bună. Va avea nevoie de consiliere psihologică, care tot pe mine o să cadă. Primejdiile pândeau la tot pasul!
Ţin minte când tatăl meu m-a luat deoparte şi a demontat mitul berzei, în cea mai chinuitoare şi penibilă jumătate de oră pe care am trăit-o amândoi. Nu mi-aş putea tortura copilul astfel.
Poate mă grăbesc cu pronosticurile. Doar sunt în stare să-l cresc. Voi fi un tată de milioane. Copilul meu va fi un cetăţean al lumii exemplar, educat şi plurivalent. N-are de ce să mă urască.
Şi apoi îmi apare copilul în minte. În gluga sa placentară, o întrebare îl face să caşte un ochi speriat: „Şi dacă taică-meu o dă în bară?”
|
More Less | | education, food, health, idiom, Muzzak, tehnic | | Master's degree - Univ. "Al. I. Cuza" Iasi | | Years of translation experience: 6. Registered at ProZ.com: Jul 2005. Became a member: Dec 2006. | English to Romanian (Romanian Ministry of Justice, verified)
Romanian to English (Romanian Ministry of Justice, verified)
French to Romanian (Universitatea )
Romanian to French (Universitatea )
| | ATR | | Subtitlia | | Across, Adobe Acrobat, Adobe Photoshop, Catalyst, Microsoft Excel, Microsoft Word, OmegaT, Powerpoint, SDL TRADOS, SDLX, STAR Transit, Wordfast | | 58 forum posts | | http://www.proz.com/profile/113157 | | CV will be submitted upon request | | Conferences attended | | Valentin Cirdei endorses ProZ.com's Professional Guidelines. | | About me No content specified | This user has earned KudoZ points by helping other translators with PRO-level terms. Click point total(s) to see term translations provided.
|
|
Keywords: translator, automotive, tech, IT, site, localization, software, localizare, situri, engleza, romana, freelancer, utilaje, manuale, instruction, user, tester, software, diagnosticare, strings, prompts, instructiuni, utilizare, excavatoare, buldozere, buldoexcavatoare, incarcatoare, backhoe, loader, cutting, inserts, drill, bit, burghie
 This profile has received 155 visits in the last month,
from a total of 66 visitors
Profile last updated
Dec 18, 2011 |
The translation workplace 
Expertise