Pages in topic:   [1 2] >
Off topic: Dacă drumul n-ar fi luat-o către traduceri, încotro s-ar fi îndreptat? Visuri neîmplinite/jinduite
Thread poster: Denise Idel

Denise Idel
Israel
Local time: 03:16
Hebrew to Romanian
+ ...
Nov 15, 2009

Celălalt eu, cel secret, în care pătrund numai membrii înregistraţi în clubul nostru exclusivist, continuă să viseze la viaţa/cariera pe care ne-o făurim în orele sau minutele sau fracţiunile de secundă dintre şi dintre. La cea care nu s-a împlinit, din oarece motive de moment, sau la cea care s-ar putea împlini dacă...

Visăm, apoi ne trezim jinduind la oaza care ne-ar bucura sufletul, ne facem planuri, organizăm, creăm, dăm sfaturi, purtăm dialoguri imaginare cu partenerii, prietenii, clienţii noştri inventaţi... Totul acolo, în cămăruţa dintre celulele gânditoare.

Purtaţi cu voi acea oază unde jinduiţi să vă aşezaţi după ce încheiaţi socotelile de sute şi mii de ore petrecute în compania cuvintelor tălmăcite?


Direct link Reply with quote
 

Doru Voin  Identity Verified
Romania
Local time: 03:16
English to Romanian
+ ...
Pensionare anticipată Nov 16, 2009

Mi-am propus să ies la pensie anticipat la 40 de ani (mai am puţin, sic!) şi să mă apuc de ce vroiam mereu să fac: să scriu. Deh, defect profesional (îs absolvent de Filologie). Că voi face acest lucru (scrisul) full-time sau part-time, după ce închid barul din Galapagos sau pe unde mă vor fi purtat paşii, asta rămâne de văzut... Pt necunoscători - barul din Galapagos ar putea fi o necesitate: scrisul face bine la cap, la CV, contribuie la renume etc., dar nu plăteşte facturi

Sunt curios ce visuri (nu însă şi ce vise) au alţi confraţi...


Direct link Reply with quote
 

Denise Idel
Israel
Local time: 03:16
Hebrew to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Pardon, barul e al meu! :-) Nov 16, 2009

Doru Voin wrote:

Că voi face acest lucru (scrisul) full-time sau part-time, după ce închid barul din Galapagos sau pe unde mă vor fi purtat paşii, asta rămâne de văzut... Pt necunoscători - barul din Galapagos ar putea fi o necesitate: scrisul face bine la cap, la CV, contribuie la renume etc., dar nu plăteşte facturi

Sunt curios ce visuri (nu însă şi ce vise) au alţi confraţi...


Ei, la asta chiar nu m-am aşteptat! Vroiam exclusivitatea pe dorinţe...

Eu de mulţi ani mă visez "proprietăreasă" de bar, unul mic, intim, cu pian în mijloc şi cu clienţi ciudaţi. Ăsta e visul numero uno.

Iar de scris, să nu mai vorbim... Am câteva cărţi pe care le scriu în mers (în mersul fizic), dar rareori pun câte ceva pe "hârtie", undeva în vreun fişier al cărui nume îl uit după trei zile. Ăsta e tot visul numero uno.


Direct link Reply with quote
 

Andreea Ciurea  Identity Verified
Romania
English to Romanian
+ ...
Doctor Nov 16, 2009

Eu întotdeauna am vrut să devin doctoriţă. Deh, mama mea e asistentă medicală aşa că am fost mai mereu în contact cu mediul şi mi-am dezvoltat o pasiune pentru anatomie, biologie, chimie... Dar n-a fost să fie. M-am răzgândit pe ultima sută de metri, cu vreo 6 luni înainte de a termina liceul. Însă a ramas o pasiune, iar când a fost vorba să mă specializez pe un anumit domeniu...n-aş fi putut alege decât medicina. Nu regret alegerea făcută, oricum ar fi prea târziu acum să mă apuc de o a doua facultate.

Ceea ce mi-am propus totuşi să fac sunt alte două pasiuni ale mele pe care nu am putut să le dezvolt din cauza lipsei de posibilităţi atât ale familiei cât şi din România în general: să cânt la pian şi să pantinez. Aşa că m-am înscris la o academie de muzică şi imediat termin anul 2 de pian (din maximum 10 ani) iar la patinoar merg destul de des. Aici patinoarul e deschis din septembrie până în aprilie. În Braşov n-aş fi avut niciodată ocazia...


Direct link Reply with quote
 
cameliaim  Identity Verified
Spain
Local time: 02:16
Member (2005)
Spanish to Romanian
+ ...
baruri Nov 16, 2009

Denise Idel wrote:

Doru Voin wrote:

Că voi face acest lucru (scrisul) full-time sau part-time, după ce închid barul din Galapagos sau pe unde mă vor fi purtat paşii, asta rămâne de văzut... Pt necunoscători - barul din Galapagos ar putea fi o necesitate: scrisul face bine la cap, la CV, contribuie la renume etc., dar nu plăteşte facturi

Sunt curios ce visuri (nu însă şi ce vise) au alţi confraţi...


Ei, la asta chiar nu m-am aşteptat! Vroiam exclusivitatea pe dorinţe...

Eu de mulţi ani mă visez "proprietăreasă" de bar, unul mic, intim, cu pian în mijloc şi cu clienţi ciudaţi. Ăsta e visul numero uno.

Iar de scris, să nu mai vorbim... Am câteva cărţi pe care le scriu în mers (în mersul fizic), dar rareori pun câte ceva pe "hârtie", undeva în vreun fişier al cărui nume îl uit după trei zile. Ăsta e tot visul numero uno.



Din ţara barurilor (mă îndoiesc să mai existe altă ţară aşa bine dotată din acest punct de vedere), cred că nu e o afacere... îţi mănâncă nervii. Dar mă rog, să le lăsăm vise.
Şi eu am visat toată viaţa să ajung scriitoare, în ciuda liceului de desen tehnic pe care l-am urmat (şi unde în prima oră de desen liber profesorul a declarat că în acea instituţie nu era loc pentru noi doi) şi a unei diplome de inginer...poate când m-oi pensiona. Şi numai Dumnezeu ştie câte am pus pe hârtie până acum, apoi le-am salvat într-un fişier ascuns, de nu mai puteam să-l văd nici eu când exploram HD-ul şi acolo au rămas, inclusiv după ştergerea discului...
Oricum, dacă cineva ajunge acolo, daţi-ne şi nouă de veste, să vă citim şi să ne mândrim cu voi.


Direct link Reply with quote
 
Dasa Suciu  Identity Verified
Local time: 03:16
English to Romanian
+ ...
... s-ar fi putut împlini dacă ... Nov 16, 2009

Denise Idel wrote:

Celălalt eu, cel secret, în care pătrund numai membrii înregistraţi în clubul nostru exclusivist, continuă să viseze la viaţa/cariera pe care ne-o făurim în orele sau minutele sau fracţiunile de secundă dintre şi dintre. La cea care nu s-a împlinit, din oarece motive de moment, sau la cea care s-ar putea împlini dacă...



Denise, ai atins un punct sensibil pentru mulţi dintre noi, cred, sau cel puţin pentru mine.
Nu cred că nu există om să nu se întrebe ce sau cum ar fi fost dacă ... Poate unii sunt prea tineri pentru a-şi pune întrebarea, dar vine inevitabil o vârstă când te vei întreba şi vei dori să împlineşti ce nu ai putut sau nu ai avut timp cândva ... La mine s-au cam adunat şi sper să mai am energia şi timpul să realizez măcar două sau trei dintre visurile de altă dată.

Primul, la care visez de vreo câţiva ani, este pensionarea anticipată, la anul. Întotdeauna nu mi-a ajuns timpul să mă ocup şi de mine, mai întâi a fost serviciul, familia, copilul etc. Acum vreau să întorc foaia! Cred că Dorin a vorbit la figurat referitor la pensionarea anticipată (la 40 de ani!), căci eu vorbesc la propriu, la 56 de ani.

Dacă mă întorc mult în urmă, văd ce multe drumuri aş fi putut apuca, dacă nu s-ar fi opus tata, dacă ar fi fost alte posibilităţi pe vremea comunistă, dacă nu plecam din oraşul tinereţii, dacă ... Care sunt drumurile şi visurile rămase în aşteptare? În şcoala generală eram înnebunită după biologie, în special botanica, şi limba spaniolă (apoi şi engleza), iar în liceu mi-am descoperit un talent nebunesc la desen, care a rămas la nivelul de atunci.

Din aceste pasiuni a mai rămas câte ceva: mă ocup de grădinărit şi adun singură plante medicinale, dar visez să am o mică seră cu lămâi, portocali etc. Cu limbile străine mi-am împlinit visul cu vârf şi îndesat, traducând ani de zile, dar nu prea ce-am vrut eu, adică literatură, pe care am părăsit-o fără voie şi la care vreau să mă întorc în genunchi ...

Cât despre scris, normal că visez să scriu, doar am terminat filologia, aşa că poate la pensie. Mie îmi vin formulările cele mai magnifice înainte de a adormi şi mi-e lene să mă scol să le scriu, iar pănă a doua zi le-am uitat! Sau or fi ele undeva prin partea aceea de creier mai puţin folosită? După cum spunea Doru, scrisul face bine, chiar e indicat!

Ah! Era să uit! Eu vreau un cazinou sau un azil pentru bătrâni, dotat cu multe mijloace de distracţie!!! De multe ori trec pe lângă o vilă veche şi părăsită şi-mi spun: Ce-ar ieşi din asta!

În încheiere, un sfat pentru cei împătimiţi în ale scrisului: cumpăraţi un reportofon. Când vine ideea, pac!




[Edited at 2009-11-16 19:18 GMT]


Direct link Reply with quote
 
Ecaterina Rusnac
Local time: 03:16
English to Romanian
+ ...
hmm Nov 18, 2009

Bine spus Dasa: "Cât despre scris, normal că visez să scriu, doar am terminat filologia..."
Prin clasa a VI-a scriam "povestiri" inspirate din Cireşarii, cărţile lui Michel Zevaco şi ceva Karl May. Lucram în combinaţie cu o prietena. Adica fiecare scria câte un pic la povestirea ei şi pe urmă ne citeam la telefon şi ne înjuram cu cuplajul prietenei mele. Că deh, voia şi omul ăla să mai vorbească la telefon şi noi stăteam ore întregi. Mi-ar fi plăcut să devin scriitoare, dar am considerat întotdeauna că îmi lipseşte ceva.

O vreme am cochetat cu ideea de a deveni ziaristă. Dar nu orice fel de ziaristă: voiam să mă ocup de sporturile cu motor. Am avut o şansă să fac asta şi i-am dat cu piciorul. Şi jurnalistă de război mi-ar fi plăcut să fiu, dar aici a pus mama piciorul în prag

Prin clasa a XI-a voiam să mă duc la Academia de Teatru şi Film, pentru că frecventam un fel de cursuri în domeniu şi îmi plăcea tare mult. Însă, când mi s-a spus că trebuie să mă duc la logoped ca să îmi pierd "rrrrârâiala" am renunţat. Am decis că "r"-ul meu special e ceva ce mă caracterizează şi că nu trebuie să renunţ la el. Acum, când mă mai duc la teatru, oftez mereu şi îmi aduc aminte ce frumos era pe scenă.

Mi-ar fi plăcut să pictez, dar n-am nici măcar o boabă de talent în domeniu

Pe listă au mai rămas două lucruri pe care aş putea încă să le realizez: să fac cursuri de fotografie şi să mă duc pe undeva prin ţările din lumea a treia şi să învăţ copiii de acolo să scrie şi să citească. Ah şi mai e ceva ! Aş vrea tare mult să învăţ să cânt la pian

Oricum pot spune că îmi place ceea ce fac şi nu aş renunţa pe deplin la traduceri.


Direct link Reply with quote
 
lucca
Romania
Local time: 03:16
English to Romanian
Şi acum, încotro? Nov 18, 2009

Având o anumită vârstă şi vechime ca freeelance translator, aceasta întrebare mi se pare justificată personal. Postarea Ecaterinei m-a ajutat mult.
Când mai sunt eu util pentru alţii? Atunci când traduc o carte (rar, pentru o plată minimală), atunci când rezolv de azi pe poimâine joburi de max. 25 de cuvinte, trimise de de vechi clienţi şi platite (de milă?) la "your minimum rate" - I don't even have a minimum rate!). Sau, poate, atunci când tratez sute de pacienţi individuali (să fim cinstiţi, aşa cum consideră fiecare)? Asta fac, însă sute de alţi psihiatri (dar care nu ştiu să traducă).
Ce-aş fi făcut, dacă s-ar fi putut, în anii '60?
Dacă doctorii în RO ar fi fost doctori ca în alte locuri, aş fi vrut să fiu tot doctor.
Dat fiind, însă, că m-am născut în RO (şi îmi ocupă ŞI ACUM tot timpul), aş fi vrut, într-o lume ideală, să învăţ un instrument muzical (pian sau chitară) şi să adopt un stil de viaţă respectiv congruent (membru al unei formaţii pop/rock / solist de jazz sau muzică clasică).
Lăsând la o parte tardivele mele veleităţi artistice asupra cărora meditez acum, dacă aş fi ştiut mai multă matematică (dacă profesorii mei de matematică ar fi fost altceva decât nişte loaze), m-aş fi dus la o variantă oarecare a politehnicii: cibernetică sau calculatoare sau, măcar radiocomunicaţii (radio/TV).
Cum e posibil să să îţi pui problema să alegi între Politehnică sau Medicină? Bine! Medicina (atunci şi acum) este o disciplină îngrozitor de logică şi (atât cât se poate) exactă.
Modul în care o prezintă acum mediile este total eronat. Loaze există acum şi printre "dascăli", şi printre doctori (cei care nu s-au cărat încă în vest) şi printre cele mai multe prompteriste din "media". Cei mai mari ignoranţi ai limbii române sunt în medii, nu printre traducători/lingvişti. Făptaşii reali sunt "dascălii" (aşa cum le place să îi numească foştii teachers pets) (cadrele didactice - aşa cum cum ar trebui să li se spună).
Nu-i condamn pe profesorii mei din anii '60. Au făcut şi ei ce-au putut. Erau alte timpuri, le-am trăit şi şi eu, ştiu cum era. Dar cei mai mulţi mijlocii (mediocri) din promoţiile vecine cu mine au ajuns profesori şi-acum fericesc naţia (fără să fi ajuns la Paris).
Revenind la întrebare: bătrâne traducător, lasă-te... aproape nimeni nu te mai înţelege / apreciază / plăteşte / susţine.
Dacă încă mai ai încă nevoie de veniturile respctive, cu atât mai rău pentru tine. Credeam că guvernul domnului Boc le-a sigurat tuturor un venit decent! Dacă ai ajuns, însă, totuşi, la un anumit echilibru material... Lasă-te. Încearcă, în sfârşit, să faci ce vrei ACUM, whatever it may be you want to do.
Lasă pârtie liberă veleitarelor (deloc de neglijat).

[Edited at 2009-11-18 15:02 GMT]


Direct link Reply with quote
 

Bogdan Honciuc
Romania
Local time: 03:16
Romanian to English
+ ...
Tot cu scrisul... Nov 18, 2009

Bunica mea, care a murit între timp, mi-a zis, când aveam vreo opt ani: "Bogdan, pe tine te văd scriitor când ai să fii mare. Abia aştept să-ţi citesc cărţile". Nu zic, mi-ar fi plăcut. Din păcate, nu am deloc imaginaţie. Iar să scriu despre mine mi se pare dovadă de vanitate. Şi nefondat: nu am făcut şi nu am trăit nimic extraordinar în viaţă, care să determine scrierea unei cărţi. Aşa că, până mi se întâmplă ceva fabulos, "scriu" cărţi şi dialoguri scrise de alţii în altă limbă.

Mi-ar fi plăcut şi să fiu actor. Când aveam 22 de ani, m-am dus la un casting, la trupa de teatru a facultăţii de limbi străine. Aş fi vrut să joc un rol dramatic, dar am recitat în aşa fel poezia pe care mi-am ales-o, încât am făcut pe toată lumea să râdă - involuntar. În consecinţă, am primit rolul principal într-o comedie. Toată povestea a fost o experienţă de neuitat - dar nu acela era visul meu. Eram Rosencrantz, când eu voiam, în secret, să fiu Hamlet. Trist. Şi, recunosc, comic în acelaşi timp.


Direct link Reply with quote
 
lucca
Romania
Local time: 03:16
English to Romanian
Din nou despre scris Nov 19, 2009

[quote]Bogdan Honciuc wrote:
Din păcate, nu am deloc imaginaţie. Iar să scriu despre mine mi se pare dovadă de vanitate. Şi nefondat: nu am făcut şi nu am trăit nimic extraordinar în viaţă, care să determine scrierea unei cărţi. Aşa că, până mi se întâmplă ceva fabulos, "scriu" cărţi şi dialoguri scrise de alţii în altă limbă.
Nici viaţa şi nici imaginaţia mea nu mi se par atât de ieşite din comun sau de meritorii încât să fie justificat să scriu despre ele.
Sunt de acord cu Bogdan.
Ca posibil actor, în liceu am avut şi eu o experienţă similară. De atunci, nu m-am mai apucat să încerc să fac pe actorul.
Ca traducător, după ce am citit (şi citesc) atâtea texte excelente scrise de alţii, îmi este foarte greu să presupun să eu aş putea să scriu mai bine.
Nu vreau să spun ca traducătorii nu pot fi mari scriitori. Dar nici nu-mi este uşor să demonstrez contrariul.


Direct link Reply with quote
 

liviu roth
United States
Local time: 20:16
Romanian to English
+ ...
Lucian Nov 19, 2009

cred că ai vrut să spui " nu îmi este greu", altfel ar susține ideea din prima propoziție

liviu

[Edited at 2009-11-19 19:17 GMT]


Direct link Reply with quote
 

liviu roth
United States
Local time: 20:16
Romanian to English
+ ...
spre Polul Nord.... Nov 20, 2009

Denise, tip my hat ! Ai deschis cel mai fascinant subiect „off-topic”. Felicitări !
Fiind în grupa de vârsta a lui Lucian și Dasa (57) privesc înapoi cu alți ochi. Nefiind filolog nu am veleități scriitoricești , deși respect și înțeleg foarte bine puterea cuvântului.
Ce aș fi dorit să fac alteceva decât interpretariat/traduceri ? În mod surprinzător, NIMIC care să mă fi atras și să nu-l fi făcut deja. Când am fost în liceu, am făcut pasiune pentru sport, justiție, medicină, limba latină și.... actuala mea soție cu care am fost coleg de bancă și suntem căsătoriți de treizeci și ceva de ani. Pot afirma că am făcut aproape tot ce m-a pasionat în viață : am studiat dreptul și am fost investigator, ei bine, să nu mă ascund după prun, am fost ofițer de miliție la Serviciul Judiciar cu grad de căpitan, până m-au dat afară pentru că niște rude apropiate au “uitat” să se reîntoarcă; am avut plăcerea să lucrez la fostele studiouri cinematografice Buftea ca șef de producție film unde am lucrat cu actori și regizori foarte cunoscuți, apoi, când nu am mai suportat mizeria socială din România (’86), m-am pregătit temeinic și am trecut Dunărea înot. Ajuns în US, am reluat totul de la zero. Am lucrat pentru o scurtă vreme într-o fabrică apoi am studiat aritmii cardiace și sonografie timp de doi ani (medicina-a doua mare pasiune) și am lucrat șase ani într-un spital de renume mondial. Când m-am plictisit, m-am apucat de interpretariat, dar ca să fiu mai exact, am continuat cu interpretariatul , fiindcă prima mea interpretare am făcut-o la vărsta de 8-9 ani când tata, care era cosmetician la Athenee Palace în Buc. m-a rugat să interpretez doleanțele unei cliente turistă germană (pe vremea aceea mergeam la scoala germană – mama fiind austriacă). Spre deosebire de Lucian care a avut ghinionul să aibă profesori “loaze”, eu am studiat latina cu d-na Papadima, soție și mamă de academicieni, și am făcut o adevărată pasiune pentru această limbă moartă, dar profesoratul nu m-a atras. Cu sportul, ce să mai zic, am câștigat căteva Dinamoviade naționale și internaționale de înot iar acum particip la triatlon (ultimul fiind cel din Philadelphia unde m-am clasat al IV-lea în gupa mea de vârstă).
Întrucât m-a blagoslovit Cel-de-Sus cu îndemănare tipic săsească, între traduceri și interpretări mă ocup de tâmplărie, mecanică, etc. Nimic nu poate fi mai relaxant decât să construiești o sukkah după un process de cinci ore sau să schimbi plăcuțele de frână la autoturismul soției… sau al vecinei.
În altă ordine de idei, într-o postare anterioară Lucian mă dojenea că “unii uită,uită”, facând referință la faptul că am uitat cu ce se confruntă românii din țară. Personal nu sunt entuziasmat de fatalismul mioritic adoptat și acceptat de mulți români. Dacă dorești din tot sufletul să realizezi ceva, nimic în lume nu te poate opri. Ca orice om, și eu visez cu ochii deschiși. Aș dori să merg în Alaska și la Polul Nord și aș dori să am o cabană turistică la peste 4000m, fără șosea de acces, ca să nu am parte de “paltoniști”. Dar întrucât nu “m-am ajuns”, continui cu tradusul, interpretariatul, tâmplăria, mecanica,etc.
Scuze pentru timpul răpit, dar vă consider pe toți ca pe o familie.

liviu


[Edited at 2009-11-20 11:02 GMT]


Direct link Reply with quote
 
eronima kirileanu
United States
Local time: 20:16
Romanian to English
+ ...
o viață banală Nov 29, 2009

Citind postările anterioare îmi dau seama ce viață banală ducem majoritatea dintre noi, mai ales noi, femeile. Am absolvit facultatea, ne-am căsătorit, copii, traduceri, casă, traduceri, soț, traduceri, câte un concediu departe de casă și înapoi la traduceri.
Personal, visam să ajung să lucrez la ONT (pe vremuri) să călătoresc mult, să cunosc oameni și culturi diferite. Am reușit un pic să-mi satisfac această dorință, dar nici pe departe la nivelul pe care îl visam. Așa că visez în continuare.....


Direct link Reply with quote
 

Sandra& Kenneth  Identity Verified
Israel
Local time: 03:16
Member (2009)
French to English
+ ...
O viata banala? Nov 30, 2009

Am privilegiul sa practic o meserie care ma pasioneaza. Cati salariati crezi ca pot declara acest lucru?
Am privilegiul ca nu ma da nimeni afara si nu ma scoate nimeni la pensie. Cati din cei pe care-i invidiezi au acest avantaj?
Nu, nu planuiesc sa ies la pensie. Pentru ce?
Am avut privilegiul sa-mi cresc si sa-mi educ copiii. Faptul ca au iesit asa cum au iesit, mi se datoreaza nu in mica masura MIE. E o satisfactie infinit mai mare decat aceea de a fi contribuit la profiturile unui patron oarecare.
Last, dar absolut de loc "not least" - am privilegiul, ca atunci cand majoritatea salariatilor sunt in drum spre locul de munca - nu rareori la ora aceea blocati in trafic - eu imi fac jogging-ul in parc...
Mai gandeste-te, Eronima.
Numai bine,
Sanda


Direct link Reply with quote
 

Maria Diaconu  Identity Verified
Romania
Local time: 03:16
English to Romanian
Între pasiune şi banalitate Nov 30, 2009

Încă de când am dat examenul de admitere la liceu m-am gândit că pasiunea mea ar fi traducerile. Asta fac, asta îmi place. Recent însă am văzut un filmuleţ despre restaurarea de carte şi mi-am dat seama că mi-ar fi plăcut tare mult să fac o astfel de muncă. De fapt, o artă. Mi-ar fi plăcut să iasă ceva din mâinile mele, ceva concret, nu doar cuvinte...

Direct link Reply with quote
 
Pages in topic:   [1 2] >


To report site rules violations or get help, contact a site moderator:

Moderator(s) of this forum
Lucica Abil[Call to this topic]

You can also contact site staff by submitting a support request »

Dacă drumul n-ar fi luat-o către traduceri, încotro s-ar fi îndreptat? Visuri neîmplinite/jinduite

Advanced search






WordFinder
The words you want Anywhere, Anytime

WordFinder is the market's fastest and easiest way of finding the right word, term, translation or synonym in one or more dictionaries. In our assortment you can choose among more than 120 dictionaries in 15 languages from leading publishers.

More info »
SDL MultiTerm 2017
Guarantee a unified, consistent and high-quality translation with terminology software by the industry leaders.

SDL MultiTerm 2017 allows translators to create one central location to store and manage multilingual terminology, and with SDL MultiTerm Extract 2017 you can automatically create term lists from your existing documentation to save time.

More info »



Forums
  • All of ProZ.com
  • Term search
  • Jobs
  • Forums
  • Multiple search