Pages in topic:   [1 2 3 4] >
Nu mai ştiu să traduc...
Thread poster: Sorana_M.
Sorana_M.
Romania
Local time: 23:55
English to Romanian
+ ...
Oct 9, 2011

Credeam că sunt o traducătoare destul de bună. Dar m-am înşelat. Şi acum nu ştiu ce să fac, pentru că nu înţeleg ce se întâmplă.

Problema a apărut cu ceva vreme (câteva luni) în urmă. Mai întâi, s-a manifestat sub formă de typos. "Mâncam litere", pe româneşte. Fără să conştientizez acest lucru. Nici măcar atunci când revizuiam documentul. Mi s-a atras atenţia, însă creierul meu înregistra cuvântul ca fiind scris corect, chiar dacă trebuia să scriu "director" în loc de "directorului" (exemplu aleatoriu). Cum reproşurile se multiplicau şi nu aveam mereu timp să las şi pe altcineva să citeasca în locul meu (din contră, f. rar îmi permiteam asta), ca să observe greşelile, am început să citesc cuvintele literă cu literă. Înainte, citeam fiecare propoziţie de două ori, să fiu sigură că e corectă. Acum, citesc si cuvintele.

Însă apoi s-a întâmplat altceva. Am început să greşesc termenii. Fără să conştientizez că sunt termenii greşiţi. Recent, am avut de tradus un proiect mai mare, de natură tehnică. Zilnic, eu pot lucra cam 4, hai, 5 ore, in restul timpului, mă ocup de casă şi de copil. Pentru acest proiect, de care aveam f. mare nevoie, am "făcut rost" de inca 4 ore de lucru şi am lucrat, două zile la rând, câte 9 ore. Cu toate că am căutat şi eu termenii pe care nu-i cunoşteam, cu toate că am consultat mai multe dicţionare, cu toate că am revenit de vreo 5 ori asupra unor formulări care nu mi se păreau în regulă, cu toate că am citit şi răscitit unele propoziţii, tot am comis nişte greşeli impardonabile. Am ales termeni nepotriviţi şi nu mi-am dat seama de acest lucru.

Am fost întrebată de ce nu mă consult cu soţul meu, poate el mă poate ajuta. Dar cum să mă consult, dacă eu nu sesizez că este nevoie să mă consult? Asta este problema mea: cum să repar o greşeală pe care mintea mea nu o înregistrează ca greşeală?

Nu pot spune că sunt overburned, din contră, anul acesta a fost cel mai prost an de până acum, am avut pauze f. f. mari între proiecte, săptămâni întregi, şi s-a simţit de numa'... Şi viaţa de cuplu a fost afectată de acest lucru, pentru că soţul s-a văzut brusc în situaţia de a fi unicul susţinător financiar al familiei, şi zău că nu e deloc uşor, ar trebui ca un om să aiba un salariu cât pentru doi oameni, şi nu este posibil, în cazul nostru...

Aţi mai păţit aşa ceva? Dacă da, ce aţi făcut? Că eu îmi pierd încrederea în mine, şi la fel şi clienţii...


Direct link Reply with quote
 

tagore  Identity Verified
Romania
Local time: 23:55
Member (2007)
English to Romanian
Nu pot sa traduc din orice domeniu ... Oct 9, 2011

Cele mai neplacute amintiri le am in legatura cu niste teste de traducere din domenii care nu mi se potriveau/nu le stapaneam indeajuns: am fost obligat sa muncesc mult mai mult decat era normal (terminologie, etc), probabilitatea de a gresi era foarte-foarte mare, iar randamentul extrem de scazut. Oricum, rezultatul a fost total nesatisfacator, dar "lectia" invatata a fost foarte valoroasa: in niciun caz ("pentru toti banii din lume") nu fac traduceri care au subiecte din domenii care-mi sunt total straine sau pe care nu le pot clarifica satisfacator deoarece am numai de pierdut (timp , clienti, etc).

Maine va fi o zi noua si norocul va fi altul, dar ... tot nu voi putea sa traduc din orice domeniu.

Incredere si succes!


Direct link Reply with quote
 

Annamaria Amik  Identity Verified
Local time: 23:55
Romanian to English
+ ...
Poate revenirea e mai grea Oct 9, 2011

Bănuiesc că pauzele de care ai pomenit au apărut în legătură cu naşterea şi creşterea copilului.

Lăsând la o parte recomandările rezonabile ale lui tagore, eu zic că ar trebui să fii mai îngăduitoare - nu cu greşelile impardonabile de traducere, ci cu tine însăţi. Naşterea e un eveniment extraordinar pe lângă care păleşte orice altceva. E normal ca şi creierul tău să fie dat peste cap - poate chiar există o explicaţie ştiinţifică la "tâmpirea" postnatală Chiar şi organismul se concentrează acum pe minunăţia căreia i-ai dat viaţă, celelalte activităţi beneficiază doar de resursele modeste care îţi mai rămân după cea mai importantă preocupare.

Dacă în CIC nu ai mai tradus aproape deloc, mi se pare firesc să dureze ceva timp până recuperezi deprinderea şi rutina (chiar dacă fiecare traducere este distinctă şi individuală, există o rutină a muncii...). Probabil îţi vei reveni treptat fără eforturi deosebite, dacă lucrezi regulat. Până atunci, îţi poţi stabili câteva reguli... de ex.
1. Să-ţi faci în prealabil un mic glosar cu termenii lucrării respective şi să rogi pe cineva să ţi-l verifice, ca să observe măcar greşelile flagrante. Căutând mai întâi termenii importanţi, poate e mai mic riscul erorii decât atunci când îi traduci în propoziţie.
2. Apoi, să nu lucrezi când eşti obosită (greu de găsit un astfel de moment cu bebe, aşa-i...?).
3. Înainte de începerea efectivă a traducerii, încearcă să te deconectezi de treburile casei (să aibă altcineva grijă de bebe, ca să nu trebuiască să îl verifici din cinci în cinci minute, să nu ai o altă preocupare cum ar fi mâncarea pe foc etc.). Pe mine m-a ajutat dacă petreceam câteva minute cu ceva legat de traducere, însă nu lucrarea propriu-zisă (de ex. să mă uit pe kudoz, să citesc articole relevante etc.), ca un mic antrenament intelectual.
4. Ocazional, să-ţi reciteşti traducerile vechi, ca să prinzi gustul.
5. Să te obişnuieşti cu ideea randamentului mai slăbuţ până când îţi revii.

Cam atât îmi vine în minte acum...
Cel mai important aspect este că de-acum încolo, împlinirea vine nu pe plan profesional în primul rând, ci pe plan personal - pentru mine, acest lucru a fost cel mai greu de acceptat, fiind eu mai cogitativo-analitică de felul meu. Eu cred că treptat-treptat, se integrează bebele în viaţa ta normală (aia în care tu traduci bine) şi se aşază toate la locul lor... Răbdare!

[Edited at 2011-10-09 20:40 GMT]


Direct link Reply with quote
 

Sandra& Kenneth  Identity Verified
Israel
Local time: 23:55
Member (2009)
French to English
+ ...
Cercul vicios Oct 9, 2011

Te afli intr-un cerc vicios care a inceput cu cateva greseli de ortografie (cine nu le face?) si reprosuri, reflectate in sentimentul de vinovatie si inadecvare, care la randul lor creaza stress, care duce la lipsa de concentrare, care duce la greseli... etc.

In primul rand, aduci o contributie importanta familiei - si financiara, dar nu numai - prin faptul ca te ocupi de copil si de casa. Deci jumatate de norma (sau mai mult) deja o faci.

Parerea mea:
E important sa accepti numai lucrari pe care ai suficient timp sa le faci bine, recitind inca odata materialul final dimineata, cu creierul limpede.

Nu uita ca clientii remarca doar greselile - putini sunt cei care ne felicita pt. o lucrare bine facuta.

Nu, nu te-ai inselat. Esti aceeasi cum ai fost, doar probabil stresata de multiplele obligatii.

Numara-ti succesele, incepand cu zambetul lui ala-micu'.

Numai bine,
Sanda


Direct link Reply with quote
 
Sorana_M.
Romania
Local time: 23:55
English to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Pauze... Oct 9, 2011

Nu, Annamaria, pauzele de care vorbeam se datorează "crizei". Numărul de solicitări de traducere a scăzut înfiorător. Chestia asta m-a (ne-a) destabilizat financiar rău de tot, chiar am ajuns să am stări depresive.

Nici acum nu e mai bine, din punctul de vedere al regularităţii muncii.

Fetiţa mea face în curând 3 ani, nu mai e chiar bebe. Jonglez cu împărţirea timpului de când s-a născut.

E greu când lucrezi de acasă, pentru că eşti în permanenţă la dispoziţia... altor lucruri.

Iar micuţa mea este şi într-o perioadă dificilă - nu s-a putut integra la grădiniţă, a perceput despărţirea de mine ca pe o traumă şi şi-a modificat în rău comportamentul.

Iar cu ideea randamentului mai slăbuţ nu mă pot obişnui, am trecut prin greutăţi financiare care m-au obligat să apelez la ajutorul altor oameni, cel puţin pentru nevoile copilului, aşa că proiectele contează. Şi, dacă greşeşti unul, două, trei, deja e o problemă, pentru că nici bani nu mai poţi pretinde, şi scade şi încrederea clienţilor în competenţele tale. Trebuie să fii al nabii de bun în ceea ce faci, pentru a fi indispensabil, de neînlocuit.

Se acumulează frustrări, sigur că mă simt împlinită, pe plan personal, dar noi, ca oameni, ca familie, avem nevoie de acea siguranţă financiară care să ne asigure traiul zilnic. Crede-mă că au fost perioade în care am apelat la pumnii de bani mărunţi strânşi într-un lighean. Monede de 5, 10 şi 50 de bani. Când am supravieţuit zile întregi cu o hârtie de 10 lei.

Am fost sfătuită să renunţ la traduceri şi chiar aspru criticată şi "pusă la colţ" pentru că mă încăpăţânez sa sper că domeniul ăsta - singurul lucru pe care credeam că pot să îl fac bine - îmi va aduce satisfacţii profesionale. Certată pentru că nu înţeleg să le las naibii de traduceri freelance şi să mă angajez undeva, fie şi ca femeie de serviciu. Că nu e o ruşine să munceşti, mai ales când ai un copil mic, care are atâtea nevoi.

Dar eu am continuat să sper că domeniul îşi va reveni.

Şi acum, asta. E dureros, pentru mine, să accept ce se întâmplă. Îmi fac planuri, ca oricare, cu banii pe care îi voi primi, muncesc şi cred că muncesc bine, şi pe urmă se vede că m-am înşelat... Şi se duc pe apa sâmbetei toate planurile alea, şi mă apucă plânsul şi mă întreb ce să fac...

Dar ai dreptate cu o chestie: chiar simt că m-am tâmpit. Mai demult citisem că neuronii distruşi nu se mai refac, dacă e aşa, e de rău...


Direct link Reply with quote
 
Sorana_M.
Romania
Local time: 23:55
English to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Încă ceva Oct 9, 2011

Am mai observat nişte lucruri, însă asta de mai demult, de dinainte de a rămâne însărcinată, deşi parcă s-au acutizat după sarcină: nu mai pot reţine lucruri complexe, care necesită un efort mental mai mare. Adică: citesc cu oarece dificultate mesajele f. lungi, gen istorisire. Nu ale mele, ale altora. Uneori, trebuie să le citesc de două, trei ori, pentru a fi sigură că le-am înţeles/reţinut. Nu mai reţin conţinutul cărţilor, e drept că nu am mai citit o carte de f. multă vreme, însă ştiu că am încercat să citesc una pe la începutul lui 2008, ceva pe teme spirituale, am citit o parte şi nu am reţinut nimic, nimic nu mi-a rămas în memorie. Ceea ce nu se întâmpla înainte.

Însă, dacă citesc eu mesajele altora, una-două văd greşelile.

Mai uit şi alte lucruri. De exemplu, eram ferm convinsă că nu am participat la o anumită acţiune în familie. Ba am spus şi mătuşii mele că nu am participat. Ea a început să îmi dea amănunte şi atunci mi-am adus aminte că am fost acolo. Mi-am cerut scuze pentru confuzie, dar m-am simţit penibil.

Nu ştiu dacă are vreo legătură cu greşelile de acum, însă am simţit nevoia să scriu.


Direct link Reply with quote
 

Alina - Maria Chiteala  Identity Verified
Romania
Local time: 23:55
Member (2011)
English to Romanian
+ ...
Parerea mea Oct 10, 2011

Eu cred ca ar trebui sa consulti un doctor. Nu cred ca aceste stari sunt normale. Si mie mi se mai intampla ca in loc sa traduc un cuvant, din viteza, sa il scriu de fapt in limba sursa si nu tinta dar imi dau seama imediata ca dormeam.
Nu e normal sa nu reusesti sa citesti texte sau sa scrii ceva gresit si sa nu iti dai seama.
Nu incerc sa te sperii, dar daca nu e oboseala, e de natura neurologica si numai un doctor te poate ajuta.


Direct link Reply with quote
 
Sorana_M.
Romania
Local time: 23:55
English to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Neurolog Oct 10, 2011

Alina - Maria Chiteala wrote:

Eu cred ca ar trebui sa consulti un doctor. Nu cred ca aceste stari sunt normale. Si mie mi se mai intampla ca in loc sa traduc un cuvant, din viteza, sa il scriu de fapt in limba sursa si nu tinta dar imi dau seama imediata ca dormeam.
Nu e normal sa nu reusesti sa citesti texte sau sa scrii ceva gresit si sa nu iti dai seama.
Nu incerc sa te sperii, dar daca nu e oboseala, e de natura neurologica si numai un doctor te poate ajuta.


Alina, să ştii că şi eu m-am gândit la asta, doar că nu am făcut acest pas, de teamă că îmi va recomanda o tomografie (CT) sau un RMN, care costă, frate, de te îndoaie...

Însă, dacă asta este soluţia, consultatul unui neurolog, probabil că voi ajunge şi acolo.


Direct link Reply with quote
 

Cristiana Coblis  Identity Verified
Romania
Local time: 23:55
Member (2004)
English to Romanian
+ ...
Contracţia pieţei de traduceri Oct 10, 2011

Dragă Serenity,
Îţi urez mult curaj, în primul rând, multă încredere în forţele proprii şi fruntea sus.
Într-adevăr, în ultimii ani a existat o contracţie a pieţei de traduceri pe limba română, în special pe anumite domenii. Mulţi colegi s-au plâns că acest an a fost destul de slab. Ca să fiu cât se poate de clară, în anii 2006-2007 a existat o perioadă de vârf, pe care mulţi traducători, în special mai noi pe piaţă sau în activitatea de liber-profesionist, au luat-o drept regulă. Astfel de perioade de vârf ale pieţei s-au observat în cazul tuturor limbilor în perioada dinaintea momentului integrării în Uniunea Europeană. Această creştere însă, şi în cazul altor ţări care au aderat înaintea României la UE, s-a domolit după anul aderării (cu alte cuvinte, a existat o scădere în fiecare caz). Sunt convinsă că nu este o veste bună pentru nimeni, dar în nicio ţară care a aderat la UE în ultimii ani nu s-a mai reuşit atingerea apogeului din perioada de preaderare. În cazul României, după scăderea normală după momentul aderării a urmat o nouă scădere datorată recesiunii economice. În momentul de faţă, în experienţa mea, situaţia este probabil similară anilor 2004-2005 pentru cei care i-au apucat pe piaţă. Anii 2006-2007 nu se vor repeta prea curând ca volum şi efervescenţă a pieţei.

Limba română fiind o limbă cu circulaţie restrânsă, mulţi clienţi finali fie şi-au redus volumele de traducere în limba română, fie au renunţat complet la aceasta, acolo unde a fost posibil. Există însă domenii în care legislaţia impune traducerea în limba română a unei serii de documente. Pentru a supravieţui pe piaţă (în special ca liber-profesionist), este o idee bună să identificăm acele domenii care sunt încă în creştere sau în care există obligativitatea traducerii şi să ne concentrăm eforturile de marketing către clienţi care se axează pe acele domenii. Cuvintele-cheie sunt specializarea reală (care asigură şi o productivitate constantă) şi marketingul constant (zilnic). Propune-ţi să contactezi un client nou sau vechi în fiecare zi şi încearcă să o faci contant, rezultatele nu se vor lăsa aşteptate. Mulţi traducători buni duc lipsă de clienţi din cauză că uită să-şi facă marketing constant şi când se confruntă cu perioade slabe este deja târziu. De multe ori, efectele marketingului se fac simţite şi după 1-2 ani. Un alt aspect foarte important şi probabil determinant în supravieţuirea pe piaţă sunt şi tarifele. Mulţi greşesc reducând tarifele în perioade slabe, lucru care a fost fatal multor liber-profesionişti. Odată ce scad tarifele, constată că le este extrem de dificil (sau chiar imposibil) să le mai poată mări. Logica este simplă: îţi poţi permite să scazi ceva din tarif când există cerere şi volum mare de lucru, pentru că ai oarecare siguranţă că vei subzista, dar dacă nu există nici volum, nici tarif rezonabil... aici se încheie socotelile pe minus. Strategia proastă de tarifare a scufundat chiar şi firme mari de traduceri.

În cazul în care te confrunţi cu reclamaţii, este prudent să le analizezi atent pentru a vedea dacă sunt reale şi neexagerate, şi să promiţi că vei face eforturi să nu repeţi greşelile semnalate. Marca unui adevărat profesionist este să-şi asume greşelile atunci când e cazul, aşa cum ai făcut în mesajele de mai sus. Puţini traducători fac acest lucru şi este dificil să te corectezi dacă nu ştii unde greşeşti, aşadar există şi un aspect pozitiv în această situaţie. În fiecare proiect există o serie de probleme greu de lămurit, în astfel de cazuri metodele de abordare a traducerii deprinse în facultate sunt întotdeauna de ajutor, iar pentru restul problemelor, întreabă întotdeauna clientul (dacă ai multe întrebări încearcă să le aduni în tranşe), astfel încât acesta să ştie că există probleme cu documentul în cauză.

Nimeni nu este perfect şi toţi facem greşeli. Dacă ar fi să ne recitim traducerile realizate acum 3-4 ani, cred că majoritatea ne-am distra foarte tare! Pentru a rezista pe piaţă nu este nevoie să fii cel mai bun, ci trebuie să fii suficient de bun pentru a satisface pretenţiile fiecărui client şi să ai un nivel constant, aşa cum bine ai remarcat. În timp, fiecare traducător îşi găseşte acel nivel propriu durabil şi constant, pe care îl poate susţine şi în perioade de vârf. Toată lumea a fost în situaţia de a accepta şi proiecte cu termene scurte, este mult să traduci 9 ore / zi (foarte mult), dar te înţeleg de ce ai acceptat. Termenele sunt din ce în ce mai scurte şi volumele de tradus / oră trebuie să crească ca să poţi face faţă. Aici joacă un rol important specializarea şi tehnologia. Nu strică nici să ai o reţea de colegi pe care te poţi baza la nevoie. Fără acestea e dificil să mai rezişti pe piaţă în zilele noastre.

Tu ştii ce este cel mai bine pentru tine şi pentru familia ta. Dacă volumul a scăzut atât de mult, eu te-aş sfătui să-ţi găseşti un job cu normă parţială până când te repui pe picioare. Cu competenţele pe care le ai îţi poţi găsi un job în diferite domenii. Poţi face traduceri şi în timpul liber dacă volumul nu justifică full-time în acest moment. Între timp: specializare, marketing constant, networking, tehnologie, dar şi multă baftă şi încredere!

[Editat la 2011-10-10 07:40 GMT]


Direct link Reply with quote
 

Camelia Colnic  Identity Verified
United Kingdom
Local time: 21:55
Romanian to English
+ ...
Vitamine si exercitiu Oct 10, 2011

Buna,

Una din optiuni ar fi sa vorbesti cu un doctor, insa eu as zice ca ar fi bine sa incerci inainte alte optiuni.
Un tratament de vitamine pentru memorie ar fi una din optiuni.
A doua ar fi sa incepi sa faci traduceri ca exercitiu, chiar daca nu se platesc. Tradu articole in diferite domenii, de la unele mai scurte, la cele mai lungi. Facand asta in fiecare zi, eu zic ca vei reusi sa ajungi la nivelul care l-ai avut inainte.
Meseria aceasta este dificila. In momentul in care nu ai traduceri constante, pierzi din cunostiinte, din vocabular, din experienta.
Ai incredere in tine! Gaseste pe cineva care sa te corecteze, chiar daca nu e mai bun ca tine. Daca ai pe cineva si va corectati reciproc traducerile, cred ca o sa fie mai bine. (Te pot ajuta eu daca vrei.)
Cel mai bine e sa incerci sa iei orice plangere ca un comentariu constructiv. Nu te dezamagi singura, nu fi prea dura cu tine. Incearca sa corectezi greselile prin exercitiu.


Direct link Reply with quote
 
Sorana_M.
Romania
Local time: 23:55
English to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Marketing, tarife Oct 10, 2011

Cristiana, ai mare dreptate cu perioada 2006-2007. Aceea a fost o perioadă "de vârf" şi pentru mine. Şi chiar şi în 2008 a fost bine.

Dacă sunt colegi care se plâng că anul acesta a fost mai slab, pentru mine a fost cel mai slab. Pentru că am trecut prin situaţii pe care nu ai cum să le înţelegi dacă nu eşti realmente în acea situaţie, am remarcat asta discutând, virtual, cu alţii. Şi situaţiile respective m-au... pocnit drept în frunte! Eu ca eu, dar ce fac cu copilul? M-a chinuit o vreme chestia asta.

Reclamă (marketing) am încercat să îmi fac, fără prea mare rezultat, însă. Am aplicat chiar şi metoda din 2002, de când mi-am început activitatea ca traducător, adică am lipit afişe prin oraş. Până acum, am primit numai telefoane de... 89 89 89. Ba, să nu mint, m-a sunat un tip care dorea... să redactez un act fals.

Tarifele nu le-am modificat.

Cred că metoda mea de abordare a proiectelor nu este cea mai bună.

Nu am niciun coleg pe care să mă pot baza.

Uite că nu am găsit nimic de lucru aici, unde mă aflu acum. Nimic care să se potrivească cu competenţele mele. Am mai trimis CV-uri, însă degeaba, nu am primit niciun răspuns. Dacă mă crezi, am scris şi DMPS-ului, şi AJOFM-ului. Ba chiar şi Primăriei. Nimic.

Multă muncă brută - brutar, patiser, cofetar, barman, zugrav, faianţar, muncitor necalificat în construcţii, mecanic auto, tinichigiu... Şi multă muncă brută pentru bărbaţi.

(Mesajele mele sunt moderate, nu apar în timp real, sorry).


Direct link Reply with quote
 
Sorana_M.
Romania
Local time: 23:55
English to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Exerciţiu Oct 10, 2011

Camelia, aşa este, precum spui - pauzele lungi şi dese, cheia marilor... insuccese. Se pierde mult, se "rupe ritmul".

Traducerile mele trec prin mâna unui corector, cu mai multă experienţă şi cu o calitate a muncii mai bună decât a mea. Însă îţi mulţumesc pentru ofertă.

Mi se explică ce greşesc şi observaţiile sunt întemeiate, chiar nu am avut cu ce să le combat.

Şi mă simt prost, foarte prost, ştiu că fiecare lucru are o limită, prin urmare, şi înţelegerea corectorului şi a clienţilor faţă de mine. Până la urmă, tot calitatea muncii va prima, nu buna noastră înţelegere. Şi înţeleg asta, şi eu aş face la fel, dacă aş înregistra prejudicii.


Direct link Reply with quote
 
Dasa Suciu  Identity Verified
Local time: 23:55
English to Romanian
+ ...
Nu mai ştiu să... Oct 10, 2011

Dragă Serenity, tot ce se poate ca reacţiile organismului tău să fie provocate de o stare de stres. Şi eu mai păţesc, atunci când am prea multe probleme sau situaţii la care trebuie să fac faţă în acelaşi timp. Reacţia mea este că mă blochez complet. Este un fel de stare de şoc. După ce trece, mi se întâmplă să nu-mi aduc aminte anumite lucruri făcute în perioada respectivă.

Totuşi, este bine să consulţi un specialist pentru clarificare. Dar atenţie la tratamentele clasice! Eu le prefer pe cele naturiste.

[Edited at 2011-10-10 10:41 GMT]


Direct link Reply with quote
 

Ovidiu Martin Jurj
Romania
Local time: 23:55
German to Romanian
+ ...
Schimbă priorităţile în viaţa ta! Schimbă-te pe tine şi schimbă-i şi pe cei din jur! Oct 11, 2011

Dragă Serenity,

Am citit cu atenţie postările tale, ca şi pe ale colegilor şi cred că nu este cazul să îţi faci griji; da, clar că trebuie să faci nişte schimbări în viaţa ta, spre binele tău şi al carierei tale. O să încerc să te ajut şi eu cu unele sugestii. Să le luăm pe rând:

Serenity wrote:

Problema a apărut cu ceva vreme (câteva luni) în urmă. Mai întâi, s-a manifestat sub formă de typos. "Mâncam litere", pe româneşte. Fără să conştientizez acest lucru.


Păi omule, tu nu foloseşti corectorul din Word? Chestia aia, Rechtschreibung und Grammatik? Unele chestii mai scapă şi aşa, dar oricum, ajută mult. Eu niciodată nu dau un text fără să-l trec măcar prin corectorul Wordului. De regulă nu mă bazez doar pe corectorul Wordului, ci şi citesc traducerea cel puţin o dată. Însă nu întotdeauna se poate. Am avut lucrări ultraurgente, biroul de traduceri mă suna de mă exaspera să trimit odată traducerea pe mail; vina era a lor, fiindcă au acceptat lucrarea cu termen mult prea scurt; în fine, în aşa situaţie, când abia apucam să le-o fac, clar că nu mai aveam când să o şi citesc, dar fără să o trec prin corectorul Wordului categoric nu trimiteam traducerea. Măcar atât.

Zilnic, eu pot lucra cam 4, hai, 5 ore, in restul timpului, mă ocup de casă şi de copil. Pentru acest proiect, de care aveam f. mare nevoie, am "făcut rost" de inca 4 ore de lucru şi am lucrat, două zile la rând, câte 9 ore. Fetiţa mea face în curând 3 ani, nu mai e chiar bebe. Jonglez cu împărţirea timpului de când s-a născut. E greu când lucrezi de acasă, pentru că eşti în permanenţă la dispoziţia... altor lucruri. Iar micuţa mea este şi într-o perioadă dificilă - nu s-a putut integra la grădiniţă, a perceput despărţirea de mine ca pe o traumă şi şi-a modificat în rău comportamentul.


Iată cauza principală a problemei: chiar tu singură ai expus-o mai sus, deci înseamnă că ai identificat-o şi conştientizat-o. Asta e: nu ai cum să fii şi traducător full-time şi educatoare, şi baby-sitter, şi bucătăreasă, şi menajeră etc. etc. Categoric că munca de traducător trebuie separată de orice altceva, altfel nu are cum să funcţioneze cum trebuie. Şi la fel este orice muncă. Tu, Serenity, trebuie să îţi regândeşti priorităţile, fiindcă până acum de aia nu a mers munca bine, fiindcă tu pe primul loc ai pus ce nu trebuia. Trebuie să crezi că în primul rând este munca şi apoi orice altceva, inclusiv familia e a cincea, a şaptea sau a n-a roată la căruţă şi oricâte priorităţi ai avea pe lumea asta, întâi şi întâi e munca, mai presus de toate, mai presus de orice; aşa trebuie să gândeşti.

Tocmai de aceea, neapărat trebuie să faci TOTUL să scapi de familie când lucrezi, mai ales atunci când ai lucrări importante, migăloase, pretenţioase, istovitoare, clienţi fiţoşi etc. etc. Musai obligatoriu ai să duci copilul la grădi. Ce-i aia "nu s-a putut integra la grădiniţă"?! Aşa ceva nu există! Nu-i voie să existe!

Uneori părinţii sunt de vină, fiindcă prea îl cocoloşesc pe copil, iar apoi când e să îl ducă la grădi, tot părinţii sunt cei care îi dau copilului impresia că l-ar abandona acolo. De fapt, aşa şi este, dar copilul nu asta trebuie să ştie, ci trebuie să priceapă, să conştientizeze şi să simtă de la vârstă fragedă că grădiniţa este un loc benefic pt. el şi că ai lui îl duc acolo fiindcă acolo e cel mai bine pt. el să fie, mai bine decât acasă cu ei.

Eu nu am copii, dar îmi aduc aminte de mine când eram copil, ce bine era la grădi. Părinţii mei niciodată nu au avut timp de mine, fiindcă ambii erau medici stagiari încă, aşa că lucrau la ţară şi făceau naveta, că aşa era atunci, care cum termina facultatea, primea post la ţară; plus că oricum au divorţat când aveam eu 2 ani şi 10 luni, iar după aia oricum tatăl meu nu a avut nicio treabă cu mine, iar maică-mea s-a cărat în Bucureşti la specializare de 3 ani de zile, că aşa se făcea secundariatul pe vremea aia. Aşa că am rămas la bunici; dar nu m-au ţinut acasă, nu! Asta deşi bunicul meu, dumnezeu să-l ierte, ar fi putut să se ocupe de mine, fiindcă era la pensie; bunică-mea era încă în câmpul muncii şi pt. ea munca ei era cea mai importantă. Ea a decis că pt. mine este cel mai bine să cresc în colectiv, cu mulţi copii de vârsta mea, să socializez cu ei etc. etc. De mic m-a dat la creşă, iar mai apoi la grădiniţă cu program prelungit.

Aşa că zilnic, 6 zile din 7, că atunci şi sâmbăta era zi lucrătoare, mă ducea bunică-mea dimineaţa devreme, înainte să plece ea la şcoală, stăteam toată ziua la grădi mâncam 3 mese pe zi, mic-dejun, prânz şi gustarea de după-amiază, de ajunsesem să mi se pară mai bună mâncarea de la grădi decât cea de acasă, dormeam acolo somnul de după masa de prânz până la gustarea de la ora 4 şi abia după-amiaza târziu, către seară, venea unul din bunici şi mă lua acasă. Acolo aveau grijă de noi 2 educatoare care schimbau tura la prânz, una era dimineaţa şi ailaltă după-amiaza; învăţam lucruri noi, poezioare cu partidul şi cu ţara dragă, cum era pe vremea aia, poveşti, număram, ne jucam cu mulţimi, cu formele alea geometrice colorate, desenam, coloram, plastilină, jucării, jocuri de construcţii de care îmi amintesc şi acuma, Vitocomb, Combino, Pionier Constructor, că atunci nu erau la noi Legouri, maşinuţe, pistoale, săbiuţe etc. etc. Primăvara şi vara ne scoteau tovarăşele în curte la leagăne, la carusel, sau ne dădeau găleţica lopăţica şi hai la bazinul cu nisip, sau ne jucam cu mingea. Îmi aduc aminte şi acuma de fiecare jucărioară.

Grupa era foarte bine închegată, fiindcă tovarăşele ştiau cum să creeze şi să menţină un colectiv unit; eu şi acuma îi ţin minte pe toţi colegii mei de la grădi, cu nume, prenume, al doilea prenume şi poreclă şi dacă mă uit la poze de atunci, ştiu şi acum fiecare cine este. Nu numai că nu m-am simţit nicio clipă abandonat acolo, dar nici măcar nu mă simţeam singur, nici nu ştiam când trece ziua, fiindcă eram mereu ocupat cu activităţi frumoase şi interesante, de nici nu aveam când să mă plictisesc sau să mă simt singur sau abandonat etc.

Asta e, copilul trebuie să ştie că la grădi e cel mai bine pt. el, că acolo are jucării mai frumoase şi mult mai multe decât acasă, că acolo sunt copii mulţi cu care vorbeşte şi se joacă, că acolo învaţă lucruri noi, pregătitoare pt. şcoală; bunică-mea aşa îmi explica pe vremuri, că toţi copii normali se duc la grădi fiindcă toată lumea trebuie să se ducă undeva, cei mari se duc la muncă, iar copiii se duc la şcoală, iar cei care sunt prea mici pt. şcoală, se duc la grădi; nimeni nu e voie să stea acasă, cine nu merge la grădi nu e în rândul lumii, nu e ca toţi copiii normali şi o să fie mult mai prost când o să ajungă la şcoală etc. Pe mine m-a convins; şi de fapt dacă stau şi mă gândesc bine, toate astea de fapt sunt adevărate. A făcut bine bunică-mea că m-a dat acolo, şi eu la fel aş face dacă aş avea copii. Azi există minţi retrograde, forţe reacţionare care propovăduiesc homeschoolingul, dar asta este ceva foarte rău, total dăunător dezvoltării fizice şi intelectuale sănătoase a copilului. Logic că niciun părinte nu are cum să-şi crească şi să-şi educe copilul mai bine decât cadrele didactice calificate de la grădiniţă. Aşa că duci fetiţa la grădi, că e spre binele ei şi în cele din urmă, dacă ştii cum să o iei, va pricepe şi ea asta.

De asemenea, uneori este necesar să munceşti şi noaptea, că ai termen de seara până dimineaţa; sau ai lucrări pretenţioase, dificile etc., cum ziceam; categoric în cazuri de astea, duci copilul la bunici, ori la părinţii tăi, ori, la socrii tăi, sau la orice rubedenie, ca să ai linişte să poţi lucra; 2-3 zile nu moare până termini tu lucrarea în cauză.

La fel, soţul tău nu trebuie să aibă voie să te cicălească cu alte minuni; nu ai făcut de mâncare, fiindcă ai avut şi ai de lucru, n-are decât să se obişnuiască şi cu asta, să mănânce acolo ceva în oraş. E adevărat că acuma nu mai sunt cantine muncitoreşti cum erau odinioară prin grija partidului şi statului socialist, să mergi să ai mâncarea de-a gata cum scapi de la muncă. Dar sunt atâtea locuri unde poţi mânca; nu zice nimeni la un restaurant scump, ci acolo la un market, unde e bună mâncarea şi accesibilă; de pildă la noi la Kaufland e mâncare bestial de bună, mai bună ca acasă; de asemenea, poate găti singur sau dacă e puturos ca mine, poate mânca hrană rece, care doar o bagi în pâine. Trebuie să înţeleagă că exact cum el e la muncă şi nu are timp de altceva, când ai tu de muncă, nici tu nu ai timp de altceva decât de munca ta şi nimic nu e mai presus decât ea. Musai să pui piciorul în prag, fiindcă familia cum o înveţi, aşa o ai.

Aţi mai păţit aşa ceva? Dacă da, ce aţi făcut? Că eu îmi pierd încrederea în mine, şi la fel şi clienţii...


Niciodată, dar absolut niciodată să nu îţi pierzi încrederea în tine. Oricui i se poate întâmpla să treacă prin faze mai nasoale. Cauzele pot fi diverse.

Uneori e oboseala foarte mare de la prea mult lucru, stres tot de la prea mult lucru în timp mult prea scurt; mă plângeam cândva că am fost nevoit să lucrez şi 22 de ore din 24, e adevărat că doar de câteva ori, nu mereu; dar oricum, se simte, după o astfel de zi eşti total kaputt. Anul ăsta am depăşit acest record, am lucrat 27 de ore din 24; nu e greşeală de tastare, chiar aşa a trebuit să fac: am lucrat 24 de ore, plus încă 3 ore din următoarea zi, fiindcă altfel nu aveam cum să dau lucrarea la termen, iar de luat am luat-o, fiindcă aveam nevoie de bani. Asta e, din când în când mai făceam o pauză de o ţigară, mai mâncam ceva foarte în grabă, mai ronţăiam câteva chipsuri sau câte un biscuite ce-l aveam prin preajmă şi mai ales am băut ca porcu' 2 sticle de apă minerală din alea mari. Am dormit după aia aproape 24 de ore, după ce am trimis lucrarea. În niciun caz nu aş mia face aşa ceva a doua oară. Never again!

Zic eu aşa, dar uneori nu ai ce să faci, când ai nevoie de bani, trebuie să faci şi compromisuri din astea, fiindcă acum nu mai e ca în orânduirea socialistă de odinioară, când tot omul lucra la stat şi avea un serviciu sigur şi o retribuţie suficientă; acum, în capitalism, niciodată nu se ştie ce-ţi aduce ziua de mâine, nu se ştie dacă şi cât îţi vine de lucru, nu ai cum să îţi anticipezi clienţii direcţi; iar cei indirecţi, SRLurile exploatatoare, nu ai de unde să ştii ce primeşti în lucru şi de la ele, fiindcă nu lucrează numai cu tine, aşa că nu se ştie dacă următoarea lucrare ţi-o dă ţie sau o dă altuia din baza lor de date, care e mai ieftin decât tine, dar tu nu ai de unde să ştii asta. Cam asta e, după ce că e caşcavalul atât de găunos, îl mai împart şi la prea mulţi şoricei, de nu se satură niciunul cum se cuvine.

Alteori este de vină stresul că ai mult de lucru şi timpul este prea scurt, plus cicăleala şi distragerea atenţiei cu telefoane inutile. Adică te tot sună să te întrebe de lucrare, deşi ai explicat o dată că o faci cât se poate de repede şi că o trimiţi imediat ce e gata şi că din moment ce nu au primit-o, înseamnă că nu e gata şi că îi suni tu după ce le-ai trimis-o. Am păţit una cu un banal certificat de naştere, care se face ultrauşor, că ai model în calculator; la cât m-au cicălit ăia, iaca, s-a întâmplat că am omis să modific weiblich în männlich, şi a rămas weiblich, cum era pe model, adică sex femeiesc, deşi titularul actului era de sex bărbătesc.

Şi boala poate fi o cauză; mi s-a întâmplat să iau o lucrare mai mare, pe mai multe zile, să mă pălească pe neaşteptate o răceală, gripă, chestii de astea nasoale cu temperatură mare etc. Dar dacă lucrarea e musai a se preda la termen, te străduieşti să lucrezi şi când eşti bolnav; în cazuri de astea, nu e de mirare că mai greşeşti una-alta, fiindcă te simţi rău, iar asta afectează munca.

Cât despre preoblemele de lecturare, poate fi şi textul de vină, stilul ăla pseudointelectual cu fraze lungi de o pagină una, de pierzi şirul. Sau conţinut neinteresant, care nu te atrage cu nimic. Nu trebuie să citeşti chestii spirituale, astea sunt dăunătoare materiei superior organizate. Citeşte presă, asta e bună, chair şi în limbi străine; eu citesc Pravda în engleză cât pot de des, pe lângă presă românească şi germană.

În orice caz, ai remarcat problemele în cauză, ceea ce este bine; încearcă să îţi oferi în perioada următoare somn suficient, pt. refacere după muncă multă; de asemenea, odihnă activă şi relaxare. Oferă-ţi numai ţie timp şi spaţiu, scapă de acasă, că acolo sunt problemele, evadează de acolo, să ai timp numai al tău măcar o seară pe săptămână în care să ieşi într-un spaţiu drag ţie, altul decât casa ta: un local care să-ţi placă, să te simţi bine cu amici tăi, cu o gaşcă veselă etc. Din păcate, am observat la unii amici de-ai mei că odată cu căsătoria, au luat-o razna, nu mai ies la bere cu gaşca veselă, se izolează în cadrul cuplului - Zweisamkeit, care e tot un fel de Einsamkeit, doar că mai ai pe cineva pe capul tău care te cicăleşte. Asta este ceva foarte nesănătos. Trebuie alungată monotonia asta de familie, trebuie lăsată acasă familia şi petrecut în oraş cu prietenii măcar o seară pe săptămână, ca să ai de unde să vii acasă cu bateriile reîncărcate, cum se zice. Joacă-te jocuri care să-ţi placă, fă sport, fă plimbări în aer liber, chiar şi prin parcul de lângă bloc, încearcă să te gândeşti doar la tine, ca şi când nici nu ar mai exista nimeni pe lumea asta şi mai ales încearcă să te simţi cât mai bine, departe de stresul şi corvoada casei şi familiei.

Dacă problemele persistă şi după somn intens, odihnă distracţie, atunci şi eu zic că e de mers la medic. La familie, că ştie unde să te trimită mai departe.

[Bearbeitet am 2011-10-11 03:56 GMT]


Direct link Reply with quote
 
Sorana_M.
Romania
Local time: 23:55
English to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
Pentru Ovidiu Oct 11, 2011

Ovidiu, eu sunt începătoare cu unele lucruri. De exemplu, nu ştiu dacă acel corector din Word funcţionează şi în TagEditor. Sau cum să fac verificarea gramaticală şi ortografică în TagEditor, altfel decât citind şi recitind atent.

Acum, referitor la problemele sociale:

Ca om, eşti produsul concepţiilor părinţilor şi familiei tale. Iniţial, apoi îşi pune şi societatea amprenta. S-au schimbat multe de când şi tu, şi eu am fost copii. Pe vremea aceea, copilul era considerat a fi supus părinţilor, ce hotărau părinţii, era sfânt, nu le căuta nimeni în coarne copiilor, nu le sufla nimeni în fund. Şi sistemul era de aşa natură, ce concediu de îngrijire a copilului de 2 ani? Ai expus şi tu foarte bine ce se întâmpla. Mă bucur că acum nu mai este aşa, că acum părinţilor li se oferă şansa de a-şi cunoaşte copiii, de a-i vedea crescând.

Fiecare copil este unic, ce i se potriveşte unuia, nu i se potriveşte altuia.

Viaţa îţi arată că există multe lucruri despre care tu nu credeai că există. Până nu ajungi într-o anume situaţie, n-ai să înţelegi.

Crezi că situaţia părinţilor tăi nu şi-a pus amprenta asupra ta? E dureros să spui "părinţii mei nu au avut niciodată timp de mine". Rău, foarte rău. Şi trist, foarte trist. Şi ai mei erau tineri, şi tatăl meu a fost medic, dar tristeţea lăsată, în faţa mea sau cum să spun, de ce ai scris despre familia ta şi felul în care s-au comportat cu tine, eu n-am simţit-o niciodată.

La fel de trist mi se pare faptul că tu consideri că felul în care s-a desfăşurat viaţa ta în copilărie este normal! Că ar trebui să fie şi acum aşa, că felul în care şi-au impus ceilalţi voinţa asupra ta - pentru că asta a fost, de fapt - constrânşi de propriile limitări şi de vremurile de atunci - este perfect în regulă!

Nu este! Copiii sunt mult mai receptivi decât putem noi, fără studii de specialitate (psihologia copilului), să înţelegem. Iar copiii de azi sunt altfel. Şi e normal, şi noi facem parte din alte generaţii decât cea a părinţilor noştri.

Eu aleg să nu ignor aceste aspecte. When in Rome, behave like the Romans do.

Sincer, mie mi se pare oribil ce a făcut bunica ta cu tine. Să îţi inducă teama că, dacă stai acasă, nu eşti normal??? Clar, şi sistemul tâmpea oamenii în aşa măsură, le ocupa mereu mintea cu ceva (chiar şi tu ai spus asta), să nu aibă ei timp să gândească prea mult pe cont propriu, dar totuşi, oribil...

Tu parcă regreţi vremurile alea şi nu le "guşti" pe astea de acum... Şi parcă nici cuplul nu îţi surâde... Iar copiii, mai bine fără...

Însă îţi admir curajul pe care l-ai avut, expunându-ţi viaţa aşa, aici, pe un forum public.

Eu nu pot lucra mai mult de 1-2 noaptea, aşa e bioritmul meu, pe lângă starea de somnolenţă de a doua zi, de confuzie (gen pus sarea în frigider), apar şi nişte dureri nasoale de cap, de nu mai pot face nimic...

Somnul e cât de cât OK acum. "Intens", nu ştiu la ce te referi.
Odihnă, aşa cum ai spus, no way, no how.
Prieteni, n-am, aici. Ce gaşcă?


Direct link Reply with quote
 
Pages in topic:   [1 2 3 4] >


To report site rules violations or get help, contact a site moderator:

Moderator(s) of this forum
Lucica Abil[Call to this topic]

You can also contact site staff by submitting a support request »

Nu mai ştiu să traduc...

Advanced search






Déjà Vu X3
Try it, Love it

Find out why Déjà Vu is today the most flexible, customizable and user-friendly tool on the market. See the brand new features in action: *Completely redesigned user interface *Live Preview *Inline spell checking *Inline

More info »
SDL Trados Studio 2017 Freelance
The leading translation software used by over 250,000 translators.

SDL Trados Studio 2017 helps translators increase translation productivity whilst ensuring quality. Combining translation memory, terminology management and machine translation in one simple and easy-to-use environment.

More info »



Forums
  • All of ProZ.com
  • Term search
  • Jobs
  • Forums
  • Multiple search