SEPTUAGINTA
Geneza - Exodul - Leviticul - Numerii - Deuteronomul
Colegiul Noua Europa / Polirom, 2004
Proiect realizat in cadrul COLEGIULUI NOUA EUROPA sub patronajul lui ANDREI PLESU cu sprijinul FUNDATIEI ANONIMUL
CUVANT INAINTE
...
Continuitatea in care se inscrie editia de fata are ca moment inaugural Biblia lui Serban Cantacuzino, tiparita la Bucuresti in 1688. Era, pentru Vechiul Testament, prima versiune romaneasca a Septuagintei, a... See more SEPTUAGINTA
Geneza - Exodul - Leviticul - Numerii - Deuteronomul
Colegiul Noua Europa / Polirom, 2004
Proiect realizat in cadrul COLEGIULUI NOUA EUROPA sub patronajul lui ANDREI PLESU cu sprijinul FUNDATIEI ANONIMUL
CUVANT INAINTE
...
Continuitatea in care se inscrie editia de fata are ca moment inaugural Biblia lui Serban Cantacuzino, tiparita la Bucuresti in 1688. Era, pentru Vechiul Testament, prima versiune romaneasca a Septuagintei, adica a textului grec tradus din ebraica de 72 de invatati evrei, in Alexandria secolului III i.H. Ceea ce s-a numit "traditia septuagintala" s-a consolidat, in perioada urmatoare, cu editiile de la Blaj (1795), Buzau (1854-1856) si Sibiu (Biblia lui Saguna, 1856-1858), pentru a culmina cu editia sinodala din 1914 (Biblia lui Carol I). Dupa 1914, aceasta impetuoasa traditie s-a intrerupt. Au intrat in circulatie, pe rand, editia Cornilescu, frecventata indeobste de neoprotestanti (dar nu numai), si editia Radu-Galaction (1936-1938), care traduce Vechiul Testament luand ca reper textul "masoretic" (ebraic). Toate editiile ulterioare, incepand cu aceea a Patriarhului Nicodim (1944) si continuand cu tot ce a aparut pe piata inaintea Bibliei Jubiliare 2001 a Arhiepiscopului Bartolomeu Anania, au valorificat, in genere, versiunea Radu-Galaction, neezitand sa amestece, uneori, textele sursa, respectiv Septuaginta si Masoreticul. Practic, cititorul crestin din Romania a avut la indemana, vreme de opt decenii, doar enormele tiraje ale unui text "mixt", inacurat teologic si filologic. O singura exceptie (dar fara circulatie de masa si organizata dupa criterii pur filologice): reeditarea, inca neterminata, a Bibliei lui Serban, sub auspiciile Universitatii "Al.I.Cuza" din Iasi si ale Universitatii Albert-Ludwig din Freiburg im Breisgau.
Pe acest fundal, noua editie a Bibliei, "diortosita" de I.P.S. Bartolomeu, se defineste ca o exceptionala, nu ezit sa spun providentiala, revenire la normalitatea traditiei adevarate. Septuaginta, textul cu care au lucrat Sfintii Evanghelisti, Sfantul Apostol Pavel si Parintii Bisericii, e repusa, astfel, in drepturi. Iar Biblia lui Serban isi vede confirmat, o data mai mult, prestigiul de textus receptus al ortodoxiei autohtone.
Dupa o asemenea implinire, s-ar putea spune ca editia de fata vine prea devreme. Dar lucrurile se intampla, uneori, dupa alte ritmuri decat cele ale logicii curente. Apar dintr-o data oameni, imprejurari, prilejuri de natura sa impuna o fapta anumita, dincolo de orice termene previzibile. In asemenea situatii, a nu reactiona poate fi la fel de grav ca a reactiona pripit. Daca rezultatele sunt promitatoare, riscul trebuie, cred, asumat, cautandu-se justa masura intre ceea ce I.P.S. Bartolomeu insusi numeste "spaima de a nu gresi" si "cutezanta" de a incerca.
Trei sunt noutatile in numele carora incercarea noastra ni se pare justificata:
1. Oferim traducerea propriu-zisa a Septuagintei, dupa aceea realizata la 1688 de truditorii Bibliei lui Serban. E, asadar, o traducere noua, iar nu o "diortosire" (indreptare, imbunatatire, prelucrare). S-a avut in vedere strict textul grecesc, cu o preocupare constanta pentru exactitate si modernitate, fara a se face rabat de la eleganta stilistica.
2. Oferim o adnotare abundenta a textului, cea dintai de asemenea anvergura in spatiul romanesc. Primul efort in aceasta directie revine I.P.S. Bartolomeu, un efort cu atat mai spectaculos cu cat e rezultatul muncii unui singur om. In ce ne priveste, am recurs nu numai la competentele intregii noastre echipe, ci si la contributia grupului de savanti care editeaza, la Paris, ultima versiune franceza a Septuagintei. Relatiile personale ale lui Cristian Badilita cu coordonatorii proiectului francez, precum si generoasa solicitudine a acestora au facut posibila preluarea masiva a notelor lor in editia romaneasca.
3. Editia de fata este, preponderent, opera unei comunitati stiintifice alcatuite din laici. Ar fi de adaugat ca ei sunt, in majoritate, credinciosi, o conditie care mi se pare esentiala pentru intelegerea adecvata a textului biblic.
...
Andrei Plesu ▲ Collapse
| | |
Login to reply/comment 
