[Autorizaţie MJ] Ce rost mai are autorizarea ca traducător dacă... Thread poster: Florin Ular
|
|---|
Florin Ular 
Romania
Local time: 18:36
English to Romanian
+ ...
traducerea trebuie autentificată de un notar? Faptul că ai o autorizaţie din partea MJ nu înseamnă nimic? Nu are nici o valoare? Nu vi se pare că normal ar fi sa fie suficienta ştampila traducătorului deja autorizat de dătre ministerul care l-a autorizat şi pe respectivul notar?
Mie mi se pare cel putin ciudat. Voua?
[Titlu editat de un membru al personalului sau de un moderator 2006-08-18 11:37]
| | | |
Alina Matei
Australia
Local time: 01:06
English to Romanian
+ ...
| Ai perfecta dreptate | Jul 26, 2006 |
E inca o dovada ca birocratia nu are moarte sau limite in romania. In plus, lipsa de incredere si dorinta de a lua cu sapte maini e prezenta pest tot.
Mi se pare degradant, sa fiu sincera. E o dovada a lipsei de credibilitate profesionala. La urma urmei, daca notarul nu e traducator, de unde poate sa stie ce s-a tradus? Procedeul e redundant, dar ma indoiesc ca se va schimba ceva in privinta asta in viitorul apropiat.
Inca o data, ai perfecta dreptate.
Po... See more E inca o dovada ca birocratia nu are moarte sau limite in romania. In plus, lipsa de incredere si dorinta de a lua cu sapte maini e prezenta pest tot.
Mi se pare degradant, sa fiu sincera. E o dovada a lipsei de credibilitate profesionala. La urma urmei, daca notarul nu e traducator, de unde poate sa stie ce s-a tradus? Procedeul e redundant, dar ma indoiesc ca se va schimba ceva in privinta asta in viitorul apropiat.
Inca o data, ai perfecta dreptate.
Poate impreuna putem schimba ceva. O petitie? Stiu ca sunt cumva idealista, dar poate-poate..? ▲ Collapse
| | | |
raluca2006
Local time: 18:36
Romanian to Italian
+ ...
Aveti perfecta dreptate. Si dupa ce ca notarii pun doar o stampila, o semnatura si un timbru mai iau si o taxa exorbitanta as spune eu. Traducatorul daca a tradus 10 randuri ia de la client mult mai putini bani decat notarul. Nici asta nu mi se pare corect. Munca lor depusa pentru legalizarea acelui act (2 minute maxim) valoreaza mai mult decat munca noastra?
| | | |
Mihai Badea (X)
Luxembourg
English to Romanian
+ ...
| Legalizarea semnăturii traducătorului | Jul 26, 2006 |
Lucrurile par foarte simple dacă nu ne gândim şi la situaţii extreme în care, de exemplu, un client răuvoitor face modificări/adăugiri pe traducere şi încearcă să folosească documentul pentru a obţine un avantaj necuvenit. Dacă la notar există o copie după original şi un exemplar al traducerii este foarte uşor de demonstrat că nu traducătorul este vinovat pentru acele modificări. În caz contrar, ar trebui ca traducătorul să demonstreze că el i-a dat clientului o traduce... See more Lucrurile par foarte simple dacă nu ne gândim şi la situaţii extreme în care, de exemplu, un client răuvoitor face modificări/adăugiri pe traducere şi încearcă să folosească documentul pentru a obţine un avantaj necuvenit. Dacă la notar există o copie după original şi un exemplar al traducerii este foarte uşor de demonstrat că nu traducătorul este vinovat pentru acele modificări. În caz contrar, ar trebui ca traducătorul să demonstreze că el i-a dat clientului o traducere conformă cu originalul şi că modificările au fost făcute ulterior de către client. Dar cum ar putea face acest lucru?
Probabil şi fiindcă răspunsul la această întrebare nu este unul simplu, în multe alte ţări (cred că în majoritatea) există o procedură similară celei de la noi.
[Edited at 2006-07-26 19:58] ▲ Collapse
| | |
|
|
|
| ce face notarul | Jul 26, 2006 |
S-a mai discutat...
Traducătorul certifică pe propria răspundere exactitatea traducerii pe care a efectuat-o (partea cu "Subsemnatul ..., traducător autorizat etc.) faţă de original şi semnează.
Rolul notarului este de autentificare a semnăturii traducătorului, de certificare a conformităţii semnăturii traducătorului cu cea depusă la biroul său. Altfel, după cum spunea şi Mihai, oricine poate face intervenţii pe un text deja tradus de tine, traducă... See more S-a mai discutat...
Traducătorul certifică pe propria răspundere exactitatea traducerii pe care a efectuat-o (partea cu "Subsemnatul ..., traducător autorizat etc.) faţă de original şi semnează.
Rolul notarului este de autentificare a semnăturii traducătorului, de certificare a conformităţii semnăturii traducătorului cu cea depusă la biroul său. Altfel, după cum spunea şi Mihai, oricine poate face intervenţii pe un text deja tradus de tine, traducătorul, poate falsifica o semnătură şi o parafă şi te trezeşti dat în judecată. Notarii cu care am lucrat eu păstrează o copie a traducerii şi o copie a documentului original pentru a se putea dovedi că ei au certificat versiunea ta şi nu alta. De asemenea, un notar serios nu acceptă să meargă clientul cu traducerea la autentificare, ci solicită traducătorului să o facă. Unii merg şi cu un pas mai departe şi solicită să semnezi în faţa lor.
În ţara asta unde se vând facturi şi ştampile la orice colţ de stradă, eu nu văd altă soluţie. ▲ Collapse
| | | |
lucca
Romania
Local time: 18:36
English to Romanian
| Ce "legalizează" notarul? | Jul 26, 2006 |
Nu traducerea, ci semnătura traducătorului. Adică, notarul confirmă că semnătura traducătorului X (cu ştampilă, dată etc) corespunde cu specimenul respectiv, pe care notarul îl deţine anticipat (confirmă, deci, că X, şi nu un eventual infractor, este cel care a făcut traducerea). De acord cu Mihai, aici intră şi absenţa unor adăugiri, modificări sau a altor "manipulări" ale traducerii. Şi să nu-mi spună cineva că nu-i posibil. Orice e posibil (vezi ştirile de prin ziar... See more Nu traducerea, ci semnătura traducătorului. Adică, notarul confirmă că semnătura traducătorului X (cu ştampilă, dată etc) corespunde cu specimenul respectiv, pe care notarul îl deţine anticipat (confirmă, deci, că X, şi nu un eventual infractor, este cel care a făcut traducerea). De acord cu Mihai, aici intră şi absenţa unor adăugiri, modificări sau a altor "manipulări" ale traducerii. Şi să nu-mi spună cineva că nu-i posibil. Orice e posibil (vezi ştirile de prin ziare, de la TV).
După părerea mea, e o procedură justificată, chiar dacă iritantă. ▲ Collapse
| | | |
Florin Ular
Romania
Local time: 18:36
English to Romanian
+ ...
TOPIC STARTER
notarul nu este şi el autorizat de către acelaşi minister? Nu se poate spune acelaşi lucru şi despre notar? Adică el nu are nevoie de o autentificare a semnăturii sale, dar traducătorul da? Semnatura lui e "luată de bună" excluzând din start posibilitatea fraudei iar a traducătorului autorizat nu? Iar eu personal nu vad de ce ar face cineva traduceri fals-autorizate când riscul şi costurile menţinerii unei astfel de activităţi ilicite sunt mult mai mari decât costul autorizări... See more notarul nu este şi el autorizat de către acelaşi minister? Nu se poate spune acelaşi lucru şi despre notar? Adică el nu are nevoie de o autentificare a semnăturii sale, dar traducătorul da? Semnatura lui e "luată de bună" excluzând din start posibilitatea fraudei iar a traducătorului autorizat nu? Iar eu personal nu vad de ce ar face cineva traduceri fals-autorizate când riscul şi costurile menţinerii unei astfel de activităţi ilicite sunt mult mai mari decât costul autorizării (vorbesc despre o persoană care chiar este capabilă de traducere, cine nu este nu văd cum ar putea proceda, ar oferi traduceri false? Nu cred că ar ţine.)
Legat de falsuri, modificări etc - de ce să nu poată traducătorul autorizat să confirme, respectiv infirme, un eventual fals din moment ce este creditat cu autoritate legală printr-un act oficial eliberat tocmai în acest scop.
Concluzia este că eu tot nu văd de ce semnătura notarului are autoritate acceptată implicit iar cea a traducătorului autorizat, nu.
Cu riscul de a mă repeta - ce rost are autorizarea? Ce autoritate îmi conferă ea? ▲ Collapse
| | | |
Mihai Badea (X)
Luxembourg
English to Romanian
+ ...
| Un alt motiv | Jul 26, 2006 |
FlorinU wrote:
Legat de falsuri, modificări etc - de ce să nu poată traducătorul autorizat să confirme, respectiv infirme, un eventual fals din moment ce este creditat cu autoritate legală printr-un act oficial eliberat tocmai în acest scop.
Am o bănuială că cei care au reglementat treaba asta au luat în calcul posibilitatea ca şi printre traducători să existe răuvoitori . Este, într-un fel, o modalitate de a-l apăra şi pe client.
Eu unul aş fi foarte bucuros dacă s-ar găsi o soluţie prin care să nu mai fie nevoie de drumul la notar (din când în când mă mai roagă câte-un prieten să-i legalizez o traducere şi tare neplăcut este să pierzi câteva ore pentru o ştampilă şi o semnătură în plus), dar (şi) din motivele de mai sus, mi-e teamă că nu o să se întâmple prea curând.
[Edited at 2006-07-26 22:46]
| | |
|
|
|
| traducător vs. notar | Jul 27, 2006 |
FlorinU wrote: notarul nu este şi el autorizat de către acelaşi minister? Nu se poate spune acelaşi lucru şi despre notar? Adică el nu are nevoie de o autentificare a semnăturii sale, dar traducătorul da? Semnatura lui e "luată de bună" excluzând din start posibilitatea fraudei iar a traducătorului autorizat nu? Iar eu personal nu vad de ce ar face cineva traduceri fals-autorizate când riscul şi costurile menţinerii unei astfel de activităţi ilicite sunt mult mai mari decât costul autorizării (vorbesc despre o persoană care chiar este capabilă de traducere, cine nu este nu văd cum ar putea proceda, ar oferi traduceri false? Nu cred că ar ţine.) Legat de falsuri, modificări etc - de ce să nu poată traducătorul autorizat să confirme, respectiv infirme, un eventual fals din moment ce este creditat cu autoritate legală printr-un act oficial eliberat tocmai în acest scop. Concluzia este că eu tot nu văd de ce semnătura notarului are autoritate acceptată implicit iar cea a traducătorului autorizat, nu. Cu riscul de a mă repeta - ce rost are autorizarea? Ce autoritate îmi conferă ea?
Diferenţa între semnătura traducătorului şi a notarului provine din diferenţa de regim juridic.
Traducător autorizat poate fi orice persoană care are licenţă în filologie sau a trecut examenul organizat de Ministerul Justiţiei, pe cînd notar poate fi doar persoana, absolvent de drept, care a dat admitere în profesie, a efectuat un stagiu de doi ani şi trecut şi examenul de definitivat.
În plus, notarul (prin lege) este investit cu autoritatea de stat, pe cînd traducătorul, nu.
Pentru ca notarul să poată semna, certificînd originea unei semnături (prin legalizare), că persoana este într-adevăr cea care pretinde a fi, el are nevoie să îndeplinească anumite condiţii şi să ţină anumite registre.
Dacă aţi observat, nu există notar să nu aibă măcar doi angajaţi numai pentru activităţi administrative.
Închipuiţi-vă că ar trebui să faceţi singur toată activitatea de ţinere a registrelor, de raportare la Ministerul Justiţiei, etc.
În plus, notarul NU certifică traducerea - aceea o face traducătorul - ci doar persoana care a semnat pentru efectuarea traducerii - deci nici măcar efectuarea traducerii.
Falsuri s-au făcut şi se vor mai face, iar traducătorii sînt deseori chemaţi ca experţi în instanţă tocmai să lămurească aspectele de specialitate dintr-un asemenea caz.
| | | |
| Supralegalizarea notariala nu are rost | Jul 28, 2006 |
Mihai Badea wrote:
Lucrurile par foarte simple dacă nu ne gândim şi la situaţii extreme în care, de exemplu, un client răuvoitor face modificări/adăugiri pe traducere şi încearcă să folosească documentul pentru a obţine un avantaj necuvenit.
Falsul în înscrisuri nu este nici invenţie românească, nici obicei românesc. Se practică pretutindeni în lume şi de aceea există coduri penale care pedepsesc această faptă. Pericolul în sine nu poate constitui un motiv întemeiat pentru a sugruma din faşă posibilitatea ca traducătorii să-şi poată certifica traducerile independent şi fără supralegalizarea unui notar.
Dacă la notar există o copie după original şi un exemplar al traducerii este foarte uşor de demonstrat că nu traducătorul este vinovat pentru acele modificări. În caz contrar, ar trebui ca traducătorul să demonstreze că el i-a dat clientului o traducere conformă cu originalul şi că modificările au fost făcute ulterior de către client. Dar cum ar putea face acest lucru?
Ce mă împiedică să-mi întocmesc o arhivă proprie din traducerile mele de acte oficiale? Cel mult lipsa spaţiului pentru câteva dosare. Nu trebuie să păstrez traducerile pentru tot restul vieţii, ci presupun că o perioadă de 5-7 ani ar fi potrivită.
[Edited at 2006-07-28 08:25]
| | | |
| Legalizarea ne aduce o groază de avantaje | Jul 28, 2006 |
1. Legalizarea la notariat te scuteşte de riscul ca un neautorizat să îşi facă ştampilă falsă şi să facă traduceri notariale. Dacă vine un client la tine, nu îţi cere să-i arăţi autorizaţia, are încredere că o ai. Dar dacă e cineva care nu are, dar face traduceri şi ia bani? Omul, clientul, habar n-ar avea, dar cu legalizarea e altceva: la notariat ţi se cere autorizaţia prima dată când te duci, ţi se face o copie xerox după ea şi pe care dai specimenul de semnătur�... See more 1. Legalizarea la notariat te scuteşte de riscul ca un neautorizat să îşi facă ştampilă falsă şi să facă traduceri notariale. Dacă vine un client la tine, nu îţi cere să-i arăţi autorizaţia, are încredere că o ai. Dar dacă e cineva care nu are, dar face traduceri şi ia bani? Omul, clientul, habar n-ar avea, dar cu legalizarea e altceva: la notariat ţi se cere autorizaţia prima dată când te duci, ţi se face o copie xerox după ea şi pe care dai specimenul de semnătură şi pui ştampila; ţi se cere şi buletinul să vadă dacă eşti tu. Deci un fals traducător nu ar avea şanse să legalizeze o traducere la un notariat.
2. Exact ce ziceau şi colegii: scapi de riscul falsificării traducerii tale de către client. Sau mă rog, dacă falsifică şi face modificări pe traducerea ta, există exemplarul de la notariat care atestă că traducerea pe care ai făcut-o tu e aia, nu cu bălării cum e cea falsificată. Notarul e un terţ între tine şi client şi e neutru, nu are nici un interes să falsifice o traducere ca să fie ca a clentului. Dacă ar fi să ţii tu arhivă, ca traducător, ţi s-ar putea reproşa că ai înlocuit ulterior traducerea cu alta. Dacă ţii dosare cu traducerile tale pe hârtie, deci scoase la imprimantă, ai făcut una în ziua Z ora H, cine ştie dacă peste 10 zile sau un an nu schimbi hârtia aia cu alta din calculator, modificată? Pe când la notariat nu e aşa simplu: ca să schimbe harţoaga din arhivă cu alta, nu poate, că i-ar trebui ştampila şi semnătura ta pe una nouă.
3. Faptul că traducerea trebuie să ajungă la notariat nu implică neapărat obligativitatea deplasării traducătorului. Poţi să trimiţi şi clientul cu ea, iar legalizarea se face în baza specimenului de semnătură depus. Dar eu prefer să merg eu personal să fac legalizarea, ca să ştiu eu sigur că traducerea se legalizează exact cum am făcut-o eu şi că clientul nu face mânării cu ea. Rareori am trimis clienţi la notariat să legalizeze ei, numai oameni de încredere pe care îi cunosc bine sau trimişi de notariat. În cei ce vin de pe stradă nu am încredere.
4. Colaborarea cu notariatele îţi aduce clienţi şi implicit bani. Colaborarea este excepţională, bazată pe respect reciproc, notariatul nu îţi impune preţul pe care să-l ceri clientului, ci tu îi ceri omului cât vrei, ei îşi iau doar banii pe legalizare şi atât. Bani pe care clientul îi plăteşte, nu tu, traducătorul. Sau chiar dacă achiţi tu dinainte, oricum îi recuperezi după aia de la client. Deci taxele notariale nu ne afectează pe noi, traducătorii, fiindcă clientul e cel care plăteşte. Sau şi dacă plăteşte notariatul pentru clienţi fideli de-ai lor, care lasă actele la notariat şi le iau şi traduse şi legalizate tot de acolo, la fel: notariatul te întreabă cât costă şi îţi dă imediat banii, nu se ţigăneşte la preţ cu tine. La cât câştigă ei, notariatul, nici nu li se pare mult cât le ceri tu. De asta zic: aşa clienţi să tot ai!
5. Datorită obligativităţii legalizării semnăturii traducătorului şi a pragurilor minime la onorariile notarilor impuse de UNNPR, noi, traducătorii autorizaţi, putem obţine mai mult pe pagină şi putem mai uşor să combatem dumpingul decât ceilalţi traducători care lucrează pe alte domenii decât actele notariale. Concret: vine un client şi, când îi zici preţul pe pagină, se vaită că e scump? Nici o problemă: îi zici de la obraz că traducerea se legalizează, iar o legalizare costă 210.000 ROL, adică doar o semnătură şi o ştampilă. Atunci eu, care muncesc la traducere, ce părere ai, tataie, nu merit mai mult? Cum să zici băi că e scump?! Eu aşa fac şi merge. Dar dacă nu ar exista legalizarea? Cu cine şi-ar compara traducătorul preţurile? Cum ar face să nu ia 50.000 ROL pe pagină sau chiar mai puţin? Se vede clar ce nasoală e situaţia cu editurile şi în ce condiţii grele, de totală bătaie de joc, sunt nevoiţi traducătorii să lucreze. Cu editurile nu e colaborare, ci exploatarea omului de către om, că ele îţi impun cât să iei şi nu dau niciodată mai mult decât vor ele şi mai mult de 2 euro pe pagină niciuna nu dă. Păi eu de 4 Euro traduc un cazier, sau un buletin, sau o viză de paşaport, sau un certificat de naştere, căsătorie, deces, o adeverinţă mică de jumate de pagină, la care muncesc vreo 5 minute, că am modelele în calculator şi nu stau să traduc de banii ăştia 2 pagini de carte pentru o editură. Ba mai mult, la actele cu apostilă mai iau 4 Euro şi pe apostilă, că şi apostila se traduce. Concluzie: de ce îmi merge să iau pe un cazier sau un certificat cu cu apostilă 300.000 şi nu 30.000 ROL? Fiindcă legalizarea actului respectiv e 210.000 de primul exemplar şoi 90.000 de următoarele. Dar dacă nu ar exista legalizarea? La ce mi-ar folosi că sunt independent şi stăpân pe ştampila mea şi ar fi valabilă singură, fără a notarului, dacă aş muri de foame cu ea (ştampila) în mână?! Mă lipsesc de independenţa asta păguboasă şi prefer să îmi legalizez semnătura şi ştampila la notariat şi să câştig bine. Deci nu numai că sunt benefice taxele notariale mari, atâta timp cât noi, traducătorii, încă nu avem o uniune a noastră făcută de stat care să impună praguri minime decente la traduceri, ba dimpotrivă, cu cât taxele notariale sunt mai mari, cu atât mai bine pentru noi, traducătorii autorizaţi, fiindcă putem cere şi primi şi noi mai mult. Ba chiar bine ar fi să mai vină o scumpire a taxelor notariale, că atunci avem şi noi, traducătorii, un motiv în plus să creştem şi noi preţurile, că noi după ei, după notari, creştem. Deci noi nu avem decât de câştigat din asta; singurul care cică pierde e clientul, dar asta nu e treaba noastră. Cine n-are bani destui, iaca, să nu-şi traducă, să aştepte până are, să se împrumute etc.
Astea ar fi doar câteva avantaje, cele mai importante, ale legalizării semnăturii traducătorului. Ar fi multe altele, mai mici, nu îmi vin acum în minte chiar toate chichiţele, dar un lucru e sigur-sigur: pentru noi, traducătorii autorizaţi, nu există absolut nici măcar un singur dezavantaj. De asta eu mă bucur că există legalizare, voi insista mereu pentru menţinera ei şi mă străduiesc să îmi educ şi clienţii ca atare şi nu accept clienţi care vor traduceri de acte cu aşa-zisa încheiere simplă. La asemenea clienţi le spun că e ilegal şi că încalcă Legea 36/1995 şi eu ori le fac traducerea musai cu legalizare, ori deloc. Deci nu numai că nu voi lovi niciodată în notariate şi în notarii publici, care sunt făcătorii noştri de bine, ci dimpotrivă, eu susţin legalizarea şi îi fac propagandă mai abitir decât notarii înşişi, şi aşa ar trebui să facem toţi traducătorii, fiindcă nu e numai în folosul notarilor, ci mai ales în folosul nostru. Ba mai mult, tot am zis că o să îmi fac timp să scriu un mail la M.J. ca să lămurim odată problema cu traducerile de acte cu încheiere simpă, deci fără legalizare, fiindcă tot mai mulţi clienţi le solicită fiindcă sunt ai dreq şi nu vor să plătească şi notariatul. Mai rău e că sunt şi birouri de traduceri care solicită traducătorilor să facă asemenea traduceri cu încheiere simplă şi învaţă clienţii cu nărav. Sper ca Ministerul să vadă lucrurile bine şi să susţină clar că legalizarea e obligatorie, că e nu numai în interesul nostru, al traducătorilor şi al notarilor publici, ci şi în interesul statului, deoarece la onorariul notarilor se adaugă 19% TVA, bani care merg la stat, plus taxele de timbru şi timbrele judiciare, care tot bani către stat sunt. Deci nu numai noi am pierde prin desfiinţarea legalizării semnăturii traducătorului, ci şi statul. De asta sper să se menţină legalizarea, spre binele nostru al tuturor.
[Bearbeitet am 2006-07-28 23:33] ▲ Collapse
| | | |
| pentru autentificarea semnăturii de către notar | Jul 29, 2006 |
Eu una prefer sa fiu sigură că pot dovedi ca am tradus ceea ce am tradus şi că nu poate nimeni sa abuzeze de numele şi calitatea mea de traducător autorizat. Notarii au rolul lor în sistem şi faptul că unii abuzează de calitatea asta justifică punerea tuturor în aceeaşi oală.
Pe de altă parte, tu ceri preţul pe care consideri că îl merită traducerea ta exactă şi completă, indiferent de numărul de rânduri şi nici nu cred că e cazul să calculezi cele zece r�... See more Eu una prefer sa fiu sigură că pot dovedi ca am tradus ceea ce am tradus şi că nu poate nimeni sa abuzeze de numele şi calitatea mea de traducător autorizat. Notarii au rolul lor în sistem şi faptul că unii abuzează de calitatea asta justifică punerea tuturor în aceeaşi oală.
Pe de altă parte, tu ceri preţul pe care consideri că îl merită traducerea ta exactă şi completă, indiferent de numărul de rânduri şi nici nu cred că e cazul să calculezi cele zece rânduri la preţ de fracţiune de pagină standard. Hai să fim serioşi, dacă nu e pentru prieteni, nu cred că le face nimeni sub preţul pieţei.
raluca2006 wrote:
Aveti perfecta dreptate. Si dupa ce ca notarii pun doar o stampila, o semnatura si un timbru mai iau si o taxa exorbitanta as spune eu. Traducatorul daca a tradus 10 randuri ia de la client mult mai putini bani decat notarul. Nici asta nu mi se pare corect. Munca lor depusa pentru legalizarea acelui act (2 minute maxim) valoreaza mai mult decat munca noastra?
[Edited at 2006-07-29 09:16] ▲ Collapse
| | |
|
|
|
| O altă experienţă | Aug 1, 2006 |
Eu unul sunt obişnuit să lucrez independent în adevăratul sens al cuvântului, adică fără să fiu... supralegalizat, iar traducerile mele să fie valabile aşa cum le legalizez eu. Dacă ar trebui să lucrez după sistemul românesc, ar însemna să trebuiască să mă deplasez zilnic vreo 15 km până la notar (să taxez clientul pentru benzina consumată) şi să aştept în antecameră ca notarul să fie liber (deci să mai taxez clientul odată şi pentru timpul mort petrecut la notar... See more Eu unul sunt obişnuit să lucrez independent în adevăratul sens al cuvântului, adică fără să fiu... supralegalizat, iar traducerile mele să fie valabile aşa cum le legalizez eu. Dacă ar trebui să lucrez după sistemul românesc, ar însemna să trebuiască să mă deplasez zilnic vreo 15 km până la notar (să taxez clientul pentru benzina consumată) şi să aştept în antecameră ca notarul să fie liber (deci să mai taxez clientul odată şi pentru timpul mort petrecut la notariat). Aşa ar fi firesc. Chestia cu specimenul de semnătură aici nu funcţionează (semnătura se poate falsifica mai uşor decăt o traducere întreagă) şi este şi ilegală (textul autentificării conţine formularea "semnătura depusă în faţa mea").
Şi aici notarii au tarifele prestabilite, în concluzie ar interveni cea de-a 4-a taxă pentru client, adică cea pentru autentificarea notarială.
Avantajele sistemului german: a) pentru traducător: timpul mai scurt petrecut cu o traducere şi taxa de legalizare care revine traducătorului, nu notarului. b) pentru client: sumă finală pentru traducerea sa mult mai mică.
OvidiuKatz wrote:
2. Dacă ar fi să ţii tu arhivă, ca traducător, ţi s-ar putea reproşa că ai înlocuit ulterior traducerea cu alta. Dacă ţii dosare cu traducerile tale pe hârtie, deci scoase la imprimantă, ai făcut una în ziua Z ora H, cine ştie dacă peste 10 zile sau un an nu schimbi hârtia aia cu alta din calculator, modificată?
Păi n-aş prea îndrăzni. La autorizare am semnat actul prin care am fost informat că, având drept de legalizare, fac parte din personalul juridic. Consecinţa unui fals în acte săvârşit de această categorie profesională este DUBLAREA pedepsei corespunzătoare din codul penal.
4. Colaborarea cu notariatele îţi aduce clienţi şi implicit bani. Notariatul nu îţi impune preţul pe care să-l ceri clientului, ci tu îi ceri omului cât vrei, ei îşi iau doar banii pe legalizare şi atât.
La asta am răspuns mai sus. Bani iau mai mulţi fără notariat decât cu. Taxa pentru ştampilă şi semnătură îmi revine mie.
Bani pe care clientul îi plăteşte, nu tu, traducătorul. Sau chiar dacă achiţi tu dinainte, oricum îi recuperezi după aia de la client. Deci taxele notariale nu ne afectează pe noi, traducătorii, fiindcă clientul e cel care plăteşte.
Da, numai că eu văd avantajele ambelor părţi, nu doar ale mele.
5. Datorită obligativităţii legalizării semnăturii traducătorului şi a pragurilor minime la onorariile notarilor impuse de UNNPR, noi, traducătorii autorizaţi, putem obţine mai mult pe pagină şi putem mai uşor să combatem dumpingul decât ceilalţi traducători care lucrează pe alte domenii decât actele notariale.
Practicarea dumpingului este o problemă personală a fiecăruia şi una care se practică în toate domeniile economiei, oriunde în lume. Eu sunt adeptul stabilirii unui prag minim, dar sublicitarea va exista chiar şi în aceste condiţii. În plus pragul minim trebuie să fie destul de ridicat, fiindcă mare parte din clienţi vor vrea să plătească doar pragul minim obligatoriu, invocându-l cu orice ocazie. Ca să nu mai spunem că el trebuie modificat tot timpul în funcţie de rata inflaţiei.
Ceea ce vreau să spun este că, în calitate de traducător, nu am nevoie să fiu legat de preţurile altora, să-mi justific munca prin comparaţie cu alţii, să-i stabilească alţii preţurile. Nici o altă categorie profesională nu are nevoie de comparaţii. Am personalitatea mea, am învăţat meserie în decurs de câţiva ani şi nu într-o zi, consider că îmi fac treaba cu profesionalism şi seriozitate, aşa că nu am nevoie de justificări suplimentare pentru a o cuantifica. Trebuie să-mi respect singur munca, dacă mă aştept să fie respectată de alţii. ▲ Collapse
| | | |
| noi suntem în românia | Aug 1, 2006 |
Christian Popescu wrote:
Eu unul sunt obişnuit să lucrez independent în adevăratul sens al cuvântului, adică fără să fiu... supralegalizat, iar traducerile mele să fie valabile aşa cum le legalizez eu.
După cum spuneam, noi suntem în România
Avem notar la fiecare colţ de stradă şi clienţi cu idei creţe destui...
Ar fi ideal să fie şi aici ca şi la tine, doar că mă îndoiesc că în ţărişoara noastră scumpă se poate...
| | | |
| arhiva notarială | Aug 3, 2006 |
Christian Popescu wrote:
Ce mă împiedică să-mi întocmesc o arhivă proprie din traducerile mele de acte oficiale? Cel mult lipsa spaţiului pentru câteva dosare. Nu trebuie să păstrez traducerile pentru tot restul vieţii, ci presupun că o perioadă de 5-7 ani ar fi potrivită.
[Edited at 2006-07-28 08:25]
Arhiva notarială se păstrează cel puţin 25 de ani.
| | | |
Login to reply/comment 
