https://ro.wikipedia.org/wiki/Peplomer (spicul)

Peplomerele sau spiculii (în enleză spikes) (din greaca peplos = manta, tunică + meros = parte) sunt structuri glicoproteice, codificate de virusuri, în general, cu forma unor prelungiri, care proemină pe suprafața învelișului particulelor virale acoperite de înveliș extern (sunt părți din peplos). Uneori, ca la Adenovirus, au o structură complexă. De natură glicoproteică (sunt formate de glicoproteine S, numite și proteine spiculare), aceste structuri sunt ancorate în învelișul viral. Schematic, sunt alcătuite din trei domenii: un prim domeniu, glicozilat, este situat la exteriorul învelișului viral, al doilea domeniu, constituit din lanțuri polipeptidice, străbate dublul strat lipidic, iar al treilea domeniu, peptidic, mic, hidrofob, este localizat pe fața internă a învelișului viral. Pot avea diferite funcții importante: rol de receptor care favorizează aderența virusurilor de celulele-țintă sensibile a gazdei, activitate hemaglutinantă, enzimatică (neuraminidază), rol de antigen (imunogen). Peplomerele sunt observate la următoarele familii de virusuri: Orthomyxoviridae, Paramyxoviridae, Rhabdoviridae, Filoviridae, Coronaviridae, Bunyaviridae, Arenaviridae și Retroviridae