Des livres, rien que des livres. Alignés sur les étagères. Empilés au sol.Entassés sur le moindre coin de table. Toutes les pièces en regorgent. A peine la place de circuler.C'est ici, dans cet appartement bourgeois du 16e arrondissement de Paris, que Pierre-Emmanuel Dauzat a installé son bureau. Ici qu'il travaille face à son ordinateur, douze à quatorze heures par jour, à lire, traduire et préfacer les livres des autres et à écrire les siens. Le soir, il n'a qu'à traverser la rue pour rentrer chez lui. "Ma vie sociale est réduite au minimum", reconnaît-il.
A bientôt 50 ans, Pierre-Emmanuel Dauzat est l'un des traducteurs français les plus demandés.[...]
Polyglotte ? Pierre-Emmanuel Dauzat balaie le qualificatif d'un revers de main. Il ne parle aucune des langues qu'il traduit. "Même en anglais, je suis incapable de dire deux mots, assure-t-il. A part le latin et le grec, je n'ai jamais appris aucune langue étrangère. La plupart de mes contrats, je les ai signés sans connaître le moins du monde la langue que j'allais traduire. Il suffit qu'un éditeur me convainque de l'intérêt d'un livre pour que j'accepte de relever le défi. Vous ne pouvez pas imaginer dans quel état de tension je suis quand je me mets à travailler sur un texte auquel je ne comprends rien..."[...]
Sa méthode est toujours la même : allergique aux grammaires, il préfère s'"immerger" dans des dictionnaires et des livres en édition bilingue. Généralement, il ne lit pas à l'avance l'ouvrage qu'il doit traduire : "C'est indispensable pour garder une forme de spontanéité dans la traduction." Seul principe, il commence par traduire la fin : "J'ai une telle angoisse de la mort que je préfère me débarrasser de la fin dès le début", explique-t-il. [...] Ce "besoin vital de (s')exiler dans la langue des autres", il dit l'éprouver depuis toujours. | Cărți, nimic altceva decât cărți. Aliniate pe rafturi. Stivuite pe podea, îngrămădite pe fiecare colț al mesei. Toate camerele sunt pline de ele. Abia suficient spațiu pentru a se deplasa.Tocmai aici, în acest apartament burghez din arondismentul 16 al Parisului, Pierre-Emmanuel Dauzat și-a înființat biroul. Aici lucrează în fața computerului său, între douăsprezece și paisprezece ore pe zi, citind, traducând și prefațând cărțile altora și scriind pe ale lui. Seara, nu trebuie decât să traverseze strada pentru a merge acasă. „Viața mea socială este redusă la minimum”, recunoaște el. La aproape 50 de ani, Pierre-Emmanuel Dauzat este unul dintre cei mai căutați traducători francezi.[...] Poliglot? Pierre-Emmanuel Dauzat mătură cu dosul mâinii calificarea. Nu vorbește niciuna dintre limbile pe care le traduce. „Nici în engleză nu pot spune două cuvinte, asigură el. În afară de latină și greacă, nu am învățat niciodată nicio limbă străină. Majoritatea contractelor le-am semnat fără să știu cel puțin limba în care mergeam. a traduce.Este nevoie doar ca un editor să mă convingă de interesul unei cărți pentru ca eu să accept provocarea.Nu vă puteți imagina starea de tensiune în care mă aflu atunci când încep să lucrez la un text pe care nu-l înțeleg. .."[...] Metoda lui este mereu aceeași: alergic la gramatici, preferă să se „cufunde” în dicționare și cărți în ediție bilingvă. În general, nu citește în prealabil lucrarea pe care trebuie să o traducă: „Este esențial să păstrăm o formă de spontaneitate în traducere”. Singur principiu, începe prin a traduce sfârșitul: „Am o astfel de angoasă a morții încât prefer să scap de la început de sfârșit”, explică el. [...] Această „nevoie vitală de (s’)exilat în limba celorlalți”, spune el să o testeze de totdeauna. |