manuelaburghele - French to Romanian translator. Translation services in Anthropology - french english german portuguese esperanto romanian

Working languages:

French to Romanian
English to Romanian

manuelaburghele
Any language you want

Toulouse, Midi-Pyrenees, France

Local time: 10:33 CET (GMT+1)

Native in: Romanian

Send email

Feedback from
clients and colleagues
on Willingness to Work Again

No feedback collected

Display standardized information

Freelance translator and/or interpreter

This person has a SecurePRO™ card. Because this person is not a ProZ.com Plus subscriber, to view his or her SecurePRO™ card you must be a ProZ.com Business member or Plus subscriber.

This person is not affiliated with any business or Blue Board record at ProZ.com.

Translation, Editing/proofreading, Transcription

Specializes in:
Linguistics	Social Science, Sociology, Ethics, etc.
Anthropology

French to Romanian - Standard rate: 0.09 EUR per word
English to Romanian - Standard rate: 0.09 EUR per word

Sample translations submitted: 4

French to Romanian: Copiii călătoresc în țara poveștilor General field: Art/Literary Detailed field: Poetry & Literature
Source text - French 1 Là-haut, sur la montagne, le soleil se lève. Dans la maison au bord de la forêt, Alex et sa sœur Isabella en font autant. Ce matin, c'est la rentrée des classes, ils ne veulent pas rater ça ! Près de l’entrée, leur sac les attend. A l'intérieur, les cahiers ont encore leurs pages blanches et les crayons toutes leurs couleurs. Juste à côté, leur maman a ajouté pour chacun une part de gâteau aux pommes, bien emballée. « Ne traînez pas en chemin, recommande leur papa. Et restez bien sur le sentier... L'école se trouve juste derrière la forêt, comme vous le savez ! — Promis papa ! font les enfants d'une seule voix. A ce soir ! » 2 Tout contents, Alex et Isabella quittent la maison. Un peu plus loin, ils croisent Hano le coq, qui lisse ses plumes rouge et or au soleil. Il a de belles bottes et un collier de pièces d’or. « Bonne journée Hano ! le salue Isabella. Nous, on va à l'école aujourd'hui ! — Quelle chance ! répond le coq. J'aimerais bien y aller moi aussi ! » Dans la prairie, Gajza la biquette gambade avec ses trois petits biquets. « Bonne journée Gajza ! la salue Alex. Nous, on va à l'école aujourd'hui ! — Quelle chance ! répond la biquette. J'aimerais bien y aller moi aussi ! » 3 Alex et Isabella entrent dans la forêt. Le vent y souffle doucement et fait danser les arbres. Tout est paisible ce matin... Enfin presque ! Un grondement inquiétant résonne soudain dans les airs. Brrrrrr... « Qu'est-ce que c'est ? sursaute Isabella. Un grondement de loup ? — Mais non, glousse Alex. C'est mon ventre qui gargouille ! Je vais manger un peu, ça ira mieux. » Cela dit, Alex déballe sa part de gâteau et l'avale en une bouchée. « Miam, s'exclame-t-il. Quel régal ! Alors, poule mouillée, tu vois bien qu'il n'y a pas de loup par ici ! — Vraiment ? dit alors une grosse voix. Et moi ? » 4 Au milieu du sentier, une silhouette observe les enfants... « Un loup, s'exclame Isabella. Un vrai, comme dans les contes de fées ! Ça alors ! — Avec des dents pointues, ajoute son frère. Et des oreilles velues ! — Excuse moi, Monsieur le Loup, dit Isabella. On doit aller à l’école, peux-tu nous laisser passer ? — Bzzz ! répond alors le loup en louchant bizarrement. Et il secoue vigoureusement la tête de gauche à droite, comme pour dire non ! — Comment ça, bzzz ? demande Alex. — Ce n'est pas moi qui ai dit bzzz, dit le loup, malheureux. C’est la mouche qui s’est installée dans mon oreille. Elle me rend fou depuis ce matin ! Dès que je bouge, elle vrombit ! 5 Intriguée, Isabella s'approche du loup et examine son oreille. A l'intérieur, une mouche fait sa toilette. « Qu'est-ce que tu fabriques ici, la mouche ? lui demande Isabella. — Ce matin, le coq a voulu me manger, répond la mouche. Et la biquette a essayé de m'écrabouiller. Je suis venue me réfugier ici pour qu'ils arrêtent de m'embêter, bzzz ! — Elle recommence, gémit le loup. Quel cauchemar ! Aidez-moi, les enfants ! — Allons trouver le coq, propose Alex. Après tout, c'est un peu à cause de lui, cette histoire ! » 6 Les deux enfants courent chercher Hano le coq. Celui-ci picore quelques graines au soleil. « Dis, Hano, lui lance Alex. A cause de toi, la mouche est rentrée dans l'oreille du loup. Le loup refuse de bouger du sentier, et on ne peut pas aller à l'école ! Il faut que tu nous aides à la faire sortir ! — Mmm, d'accord, accepte le coq. Mais à une condition ! — Laquelle ? demande Isabella. — Il devra m’aider à faire fuir ce seigneur qui me pourchasse chaque jour pour avoir ma belle bourse aux pièces d’or. — C'est promis , dit la fillette.Il pourrait lui faire peur. » 7 L'instant d'après, Alex, Isabella et Hano rejoignent le loup dans la forêt. « Accrochez-vous, les amis, annonce le coq. Je vais chanter si fort que la mouche va sortir comme une fusée ! » Hano se dresse sur ses pattes, gonfle son plumage et Cucurigu ! Jamais on n’a entendu un coq chanter si fort. Quand le calme revient, tout le monde se tourne vers le loup. Celui-ci fait prudemment un pas en avant, puis il sourit : « Elle est partie ! Je n'entends plus un seul... — Bzzz ! — Zut, râle le coq, vexé. Ça a loupé ! — Allons trouver la biquette, décide Alex. Après tout, c'est aussi à cause d'elle cette histoire ! » 8 Les deux enfants et le coq courent chercher Gajza la biquette. Celle-ci frotte ses cornes contre le tronc d'un arbre. « Dis, Gajza, lui lance Alex. A cause de toi, la mouche est rentrée dans l'oreille du loup. Le loup refuse de bouger du sentier, et on ne peut pas aller à l'école ! Il faut que tu nous aides à la faire sortir ! — Mmm, d'accord, accepte la biquette. Mais à une condition ! — Laquelle ? demande Isabella. —Le loup devra veiller sur mes petits lorsque je vais au marché. — C'est promis », dit la fillette. 9 L'instant d'après, Alex, Isabella, Hano et Gajza rejoignent le loup dans la forêt. « Vous allez voir ce que vous allez voir, annonce la biquette. Ne bouge pas, Loup. Et vous, les enfants, comptez jusqu'à trois ! » Un, Gajza recule... Deux, elle prend son élan... Et trois, elle charge tête baissée en direction du derrière du loup. POUM ! 10 Le loup fait un vol plané et retombe un peu plus loin, au milieu du sentier. VLOUF ! Quand il reprend ses esprits, tout le monde se tourne vers lui. Le loup fait prudemment un pas en avant, puis il sourit : « Elle est partie ! Je n'entends plus un seul... — Bzzz ! — Zut, grogne la biquette, vexée. Ça a loupé ! — C'est embêtant, s'inquiète Alex. On va rater l'école ! — Il doit bien y avoir une solution », réfléchit Isabella. 11 Une lueur dans l’œil, la fillette déballe sa part de gâteau au bon parfum de pomme. Tranquillement, elle se met à la manger à côté du loup, en prenant tout son temps. « Dis donc, chevrote la biquette. Tu crois que c'est le moment de te goinfrer ? — Tu nous fais languir, en plus ! ajoute le coq. — On va être en retard à l’école, s’inquiète Alex. — Même moi, j'en voudrais bien un morceau », dit le loup en salivant. Mais Isabella ne les écoute pas. Elle grignote sa part de gâteau jusqu'au bout... Sauf une petite miette qu'elle mais laisse tomber discrètement aux pieds du loup. Une miette toute ronde et pleine de sucre... 12 Un vrombissement familier s'élève alors dans les airs. Bzzzz... BZZZZZZZ... Sous les yeux stupéfaits de l'assembléede tous, la mouche sort de l'oreille du loup et va se poser sur la miette de gâteau. « Wouhou ! glapit le loup en dansant de joie. Elle est partie pour de bon ! — On a réussi ! bondissent le coq et la biquette. — C'est grâce à toi, sœurette ! dit Alex, fier d'Isabella. On va enfin pouvoir aller à l'école !dit Alex, fier d'Isabella — Pour vous remercier, c'est moi qui vous emmène, fait le loup. Vous ne serez pas en retard ! » 13 C'est ainsi qu'Isabella et son grand frère arrivent à l'école sur le dos d'un loup... La maitresse est surprise, mais il ne dit rien et les accueille à bras ouverts, car c'est un bon maître.Surprise, la maitresse les accueille avec un grand sourire. De leurs côtés, Hano le coq et Gajza la biquette vivent en paix, l’un débarrassé du seigneur, l’autre pouvant aller au marché tranquillement.. Quant à la mouche, elle passe la journée à se régaler. Une miette, c'est peu pour nous, mais pour une mouche, c'est beaucoup. Si jamais vous la rencontrez, inutile de la chasser, il suffit de partager. Bzzz !	Translation - Romanian 1 Acolo sus, la munte, soarele răsare. În căsuța de la marginea pădurii, Alex și sora sa Izabela tocmai se trezesc. Dimineața asta reîncepe școala, iar ei nu vor să piardă asta! Ghiozdanul îi așteaptă lângă ușă. Alături, mama lor a împachetat pentru fiecare dintre ei o bucată de plăcintă cu mere. “Să nu zăboviți pe drum, îi sfătuiește tatăl. Și să mergeți doar pe cărare... Școala se află chiar în spatele pădurii, știți asta! - Așa o să facem, tată! strigă copiii într-un singur glas. Ne vedem diseară!” 2 Fericiți, Alex și Izabela pleacă de acasă. Dar iată că nici n-au pornit bine la drum și le iese în cale un ditai cocoșul, purtând la gât un lănțișor din bănuți de aur și încălțat cu cizmulițe. “Bună ziua, domnule Cocoș! îl salută Izabela. Noi mergem la școală. Iar tu cine ești și ce faci aici, pe drumul spre școală? - Mă cheamă Hano, răspunde cocoșul, și-mi păzesc punguța cu doi bani.” Puțin mai departe, iată că le iese în cale o capră albă cu pete negre, însoțită de trei iezi. “Bună ziua, doamnă Capră ! o salută Alex. Noi mergem la școală. Și tu cine ești și ce faci aici, pe drumul spre școală? - Mă cheamă Gajza, răspunde capra. Mă pregătesc să merg la târg!” 3 Alex și Izabela intră în pădure. Totul este liniștit în dimineața aceasta... Aproape totul! Un mormăit înfricoșător răsună deodată în aer. Brrrr... “Ce-o mai fi și asta? tresare Izabela. Un mormăit de urs? - Ei da, chicotește Alex. Îmi chiorăie mațele de foame! O să mănânc puțin, poate-mi trece.” Spunând acestea, Alex scoate bucata sa de plăcintă și o înfulecă dintr-o înghițitură. “Miam, face el. Ce ospăț! Ei, găină fricoasă, acum vezi că nu-i niciun lup pe aici! - Cum nu? se aude o voce groasă. Dar eu?” 4 În mijlocul cărării, cineva îi observă pe copii... “Un lup! strigă Alex. Unul adevărat, ca în povești! - Scuză-mă, domnule Lup, zice Izabela. Trebuie să mergem la școală, poți să ne lași să trecem? - Bzzz! răspunde lupul, aruncându-le o căutătură ciudată. Și înclină puternic din cap în dreapta și-n stânga, ca și când ar spune nu! - Cum așa, bzzz? se miră Alex. - Nu eu fac bzzz, zice lupul, supărat. Ci musca ce mi-a intrat în ureche. Mă înnebunește de azi dimineață ! Numai ce mă mișc puțin și-ncepe să bâzâie!” 5 Curioasă, Izabela se apropie de lup și se uită în ureche. Înăuntru, o muscă își face toaleta. “Ce cauți tu aici, musculițo? întreabă Izabela. - Azi dimineașă, cocoșul a vrut să mă mănânce, răspunde musca. Iar capra a încercat să mă strivească cu copita. Am venit să mă ascund aici ca să ma lase în pace, bzzz! - Iar începe, se vaită lupul. Ce pacoste! Ajutați-mă, copii! - Hai să căutăm cocoșul, propune Alex. La urma urmei, toată tărășenia asta este din cauza lui!” 6 Cei doi copii fug să-l caute pe cocoșul Hano. Îl găsesc tot acolo, păzindu-și frumoasa punguță cu doi bani. “Ia zi, Hano, îl ia la întrebări Alex. Din cauza ta, musca a intrat în urechea lupului. Lupul nu vrea cu niciun chip să se dea din drum, iar noi nu putem să mergem la școală! Trebuie să ne ajuți să o scoatem de acolo! - Mmm, bine, hai, fie, încuviințează cocoșul. Dar trebuie să aveți grijă de punguța mea! - Contează pe noi”, răspund copiii. 7 Într-o clipită, Alex, Isabela și cocoșul ajung lângă lup. Hano își lasă punguța cu doi bani în seama copiilor. “Țineți-vă bine, copii, îi îndeamnă cocoșul. O să cânt atât de tare că musca va ieși ca o rachetă! Hano se înfige bine cu ghearele în pământ, își umflă penele și... CUCURIGUUU! Niciodată n-a fost auzit un cocoș cântând atât de tare. Când își revin în simțiri, cu toții se întorc către lup. Acesta face un pas înainte cu băgare de seamă, apoi zâmbește: “A plecat! Nu se mai aude niciun... -Bzzz! - Pfiu, face înciudat cocoșul. Am dat greș! - Hai să căutăm capra, se hotărăște Alex. La urma urmei, povestea asta este și din cauza ei!” 8 Cei doi copii fug împreună cu cocoșul s-o caute pe capra Gajza. Aceasta tocmai își pregătește coșul. “Ia zi, Gajza, începe Alex. Din pricina ta, musca a intrat în urechea lupului. Lupul refuză să se dea la o parte din drum, iar noi nu putem să mergem la școală! Trebuie să ne ajuți să o scoatem de acolo! - Mmm, bine, se învoiește capra. Dar grăbiți-vă, căci trebuie să ajung la târg. Iar pe lângă asta, trebuie să aveți grijă de iezii mei.” 9 Într-o clipită, Alex, Isabella, Hano, Gajza și iezii sunt lângă lup în pădure. “Căscați bine ochii, îi avertizează capra. Iar tu nu mișca, lupule. Voi, copii, numărați până la trei!” Unu, Gajza dă un pas înapoi... Doi, își ia avânt... La trei, se aruncă cu capul în jos tocmai în fundul lupului. BANG! 10 Lupul este aruncat în aer și cade un pic mai departe, pe mijlocul cărării. BUF! Când își revine în simțiri, toată lumea se întoarce către el. Lupul face un mic pas înainte și surâde: “A plecat! Nu mai aud niciun... - Bzzz! - Of, răbufnește capra, posomorâtă. N-a fost să fie! - Trebuie să existe o soluție”, se gândește Izabela. 11 Cu o licărire în priviri, fetița desface bucata ei de plăcintă de mere frumos mirositoare. Liniștită, începe să o mănânce chiar lângă lup. “Ia auzi, behăie capra. Acum ți-a venit să te ghiftuiești? - O să întârziem la școală!” se îngrijorează Alex. Dar Izabela nu-i ascultă. Terminându-și bucata de plăcintă, ea scapă ușor o firimitură la picioarele lupului. O firimitură dulce și dolofană... 12 Un bâzâit familiar răsună în aer. Bzzzz... BZZZZZZ... Sub privirile uimite, musca iese din urechea lupului și se așază tocmai pe firimitura de plăcintă. “Iuhuuu! chiuie lupul dansând de fericire. Acum chiar că a plecat! - Am reușit! țopăie cocoșul și cu capra. - Putem în sfârșit să mergem la școală! strigă Alex, mândru de sora sa. - Ca să vă răsplătesc, vă duc eu la școală, zice lupul. Așa, n-o să întârziați!” 13 Și așa, Izabela și fratele ei ajung la școală călare pe lup... În acest timp, cocoșul Hano continuă să-și păzească frumoasa punguță, iar capra Gajza poate în sfârșit să plece la târg cu inima ușoară, sigură că lupul n-o să se atingă de iezii ei. Cât despre muscă, aceasta și-a petrecut toată ziua ospătându-se. O firimitură, este puțin pentru noi, dar pentru o muscă, este mult. Peste ea de-o fi să dați, n-are rost s-o alungați, e de-ajuns s-o ospătați. Bzzz!
French to Romanian: Nour, siriană, de la Raqqa la Berlin_în căutarea libertăți General field: Other Detailed field: Journalism
Source text - French Nour* est institutrice, elle a 38 ans. Nour est aussi syrienne et elle habitait à Raqqa il y a encore un peu plus d'un an. Après un passage par la Turquie, elle a réussi aujourd'hui à gagner Berlin, où elle attend son inscription dans un camp de réfugiés avec ses deux enfants. Nour n'est pas la première à raconter son histoire. Chaque témoignage singulier pourrait être celui qui, – parce que son histoire est simple et que nous la comprenons – , peut nous éloigner un peu plus de la vision catastrophiste d'une marée informe et incontrôlable submergeant nos frontières européennes. Raqqa, fief de Daech en Syrie Raqqa est considérée comme la capitale auto-proclamée de Daech en Syrie, puisqu'elle est contrôlée par l'organisation depuis juin 2013, après une campagne intense de bombardements. Le groupe Raqqa is Being Slaughtered Silently (RBSS), – Raqqa se fait massacrer en silence -, documente largement cette situation sur twitter. Suivre الرقة تذبح بصمت ✔ @Raqqa_SL #الرقة_تذبح_بصمت #Raqqa #Syria #ISIS Telling Syria's story- Media across the battle lines http://fb.me/73sqQnoyp 00:52 - 15 Feb 2016 7 7 Retweets 3 3 j'aime Raconter l'histoire de la Syrie – Média trans-lignes de front Selon de nombreux articles, la vie quotidienne dans cette ville de 200 000 habitants en est profondément altérée, ajoutant la terreur à une hausse subite des prix des éléments de première nécessité. Petit à petit, la liberté s'étiole Nour décrit la montée progressive des privations de liberté, – particulièrement en tant que femme -, mais aussi des restrictions économiques. « En février 2014, je suis obligée de porter le voile intégral lors de l'exercice de mon métier d'enseignante. Certaines matières comme la physique ou la peinture sont interdites. A l'école les filles et les garçons sont séparés. Mes enfants ont du renoncer à leurs loisirs. Il m'est ensuite interdit de sortir ou de conduire une voiture sans être accompagnée par un homme du premier degré de parenté. Toutes les écoles sont fermées. Mes enfants sont privés de scolarité et je ne perçois plus de salaire. » Amer Albarzawi, Syrien originaire de Raqqa, a créé la vidéo “Fade to Black” pour décrire le même phénomène. Dans l'article En une minute, Raqqa chavire du Courrier international, l'artiste s'explique : Un jour, nous n’avions plus le droit de fumer. Le jour suivant, les filles et les garçons ne pouvaient plus sortir ensemble dans la rue. Le mois d’après, à l’école, les filles ont été séparées des garçons, puis elles ont dû porter le hidjab [voile islamique]. […] Je suis musulman mais tout cela est très inhabituel pour moi. Vivre et mourir dans une ville en guerre Nour vient d'un milieu social plutôt privilégié, son mari est dentiste. Il a le tort d'être aussi un homme de conviction. C'est ainsi que très vite, « son salaire n'est plus versé parce que sa famille et lui-même sont laïques et dénoncent les massacres commis à Raqqa. » Ces difficultés financières ainsi que le manque d'accès à l'éducation commencent à peser lourd sur le quotidien de la famille, qui compte trois enfants. C'est en tentant de porter secours à des personnes blessées que « [son] mari et [son] fils aîné meurent lors d'une attaque aux missiles qui visait leur voiture ainsi que le véhicule d'un groupe médical d'urgence. » Au-delà de l'immense chagrin de la perte, sa nouvelle situation de veuve entraîne une menace supplémentaire pour Nour. « Après une période de deuil enfermée à la maison, je crains d'être mariée de force à un combattant. » La Turquie, un refuge temporaire et peu sûr La crainte d'être mariée de force et la solitude poussent Nour à chercher refuge dans le pays le plus accessible dans un premier temps (sur 4,5 millions de réfugiés syriens dans le monde, 2,5 millions se trouveraient aujourd'hui en Turquie selon Amnesty International du 3 février 2016). « Mon père malade et ma mère décident de se réfugier en Turquie. Je les rejoins avec mes deux enfants. Mon plus jeune fils Braïm est très marqué par la mort de son père et de son frère. » Selon un communiqué d'Amnesty International en 2014 : A peine 14% des 1,6 millions des réfugiés de Syrie vivent dans l’un des 22 camps bien équipés implantés en Turquie. Mais ces derniers ont déjà atteint leur capacité maximale d’accueil. Ce sont donc près de 1,3 million de réfugiés de Syrie qui sont livrés à eux-mêmes en Turquie. Une très faible proportion bénéficie de l’aide d’organisations humanitaires. Pour se nourrir et se loger, les familles prennent des mesures désespérées, faisant même parfois travailler leurs enfants. Nour, à qui il reste quelques ressources financières au moment de son arrivée en Turquie, a pu échapper aux camps et à la rue. Ces réserves cependant menacent de s'épuiser rapidement. Économiquement, la Turquie est à la Syrie ce que la Suisse est à l'Italie : un voisin hors de prix. Nour témoigne : « En juillet 2014, je n'ai [toujours] pas pu trouver de travail à proximité de chez moi. La vie est chère, les transports aussi. Je vis avec ma famille. Les perspectives d'avenir sont nulles. » L'Europe : destination salvatrice? Malgré sa triste mine et ses mauvaises manière, l'Europe continue de susciter l'espoir chez les réfugiés syriens. C'est aussi le cas pour Nour. Et si la plupart des Européens s'accrochent à leur portefeuille en se disant que celui-ci est l'objet de toutes les convoitises, il semblerait que ce soient plutôt ses valeurs qui soient au cœur des rêves de Nour. « J'espère trouver les moyens de survivre, d'avoir la chance d'entamer une nouvelle vie dans un pays libre et laïc, où mes enfants auront la possibilité de recevoir une bonne éducation. » Suivant son instinct et bravant de nombreuses difficultés, Nour est donc aujourd'hui à Berlin. Espérons que l'Allemagne, mais aussi l'Union européenne dans son ensemble, sauront prouver à Nour que leurs valeurs sont plus que les reflets chatoyants d'une période lointaine et révolue. * pour la sécurité des personnes, tous les noms ont été changés.	Translation - Romanian Nour* este învățătoare, are 38 de ani. Ea este siriană și locuia în Raqqa până acum mai bine de un an. După ce a trecut prin Turcia, a reușit astăzi să ajungă la Berlin, unde așteaptă să se înscrie într-o tabără de refugiați împreună cu cei doi copii ai săi. Nour nu este prima care îsi spune povestea. Fiecare mărturisire în parte este simplă și ușor de înțeles, permițându-ne să ne distanțăm puțin de viziunea catastrofică a unui flux amorf și necontrolabil care copleșește frontierele europene. Raqqa, fief al Statului Islamic în Siria Raqqa este considerată capitala auto-proclamată a Statului Islamic în Siria, deoarece este controlată de către organizație începând din iunie 2013, după o campanie intensă de bombardamente. Grupul Raqqa is Being Slaughtered Silently (RBSS) - Raqqa este masacrată în tăcere - documentează pe larg această situație pe Twitter. #الرقة_تذبح_بصمت #Raqqa #Syria #ISIS Telling Syria's story- Media across the battle lines https://t.co/kJkpIbToGg — الرقة تذبح بصمت (@Raqqa_SL) 14 Février 2016 #الرقة_تذبح_بصمت #Raqqa #Syria #ISIS Spunând povestea Siriei de peste liniile de front https://t.co/kJkpIbToGg — الرقة تذبح بصمت (@Raqqa_SL) 14 Février 2016 [14 februarie 2016] Potrivit numeroaselor articole, viața cotidiană din acest oraș de 200 000 de locuitori este profund afectată, cumulând teroarea și creșterea bruscă a prețurilor produselor de primă necesitate. #Syrie : mi-janvier, le kg de pain se vendait 0,65€ à #Raqqa contre 0,30€ à Damas. Flambée des prix causée...1/2 pic.twitter.com/dzFirvQyVJ — info2oei (@info2oei) 29 Janvier 2016 #Syrie [Siria]: la jumătatea lui ianuarie, kilogramul de pâine se vindea cu 0,65€ la Raqqa față de 0,30€ la Damasc. Creștere vertiginoasă a prețurilor cauzată... 1/2 pic.twitter.com/dzFirvQyVJ — info2oei (@info2oei) 29 Janvier 2016 [29 ianuarie 2016] Încetul cu încetul, libertatea se erodează Nour descrie creșterea progresivă a îngrădirii libertății - îndeosebi în ceea ce privește femeile -, dar și a restricțiilor economice. "În februarie 2014, sunt obligată să port vălul integral în timp ce îmi fac meseria de învățătoare. Câteva materii precum fizica sau pictura sunt interzise. La școală, fetele și băieții sunt separați. Copiii ei au trebuit să renunțe la activitățile extra-școlare. Apoi mi se interzice să ies sau să conduc o mașină fără a fi insoțită de un bărbat, rudă de gradul întâi. Toate școlile sunt închise. Copiii mei sunt privați de școlaritate, iar eu nu mai primesc salariu." Amer Albarzawi, sirian originar din Raqqa, a creeat videoul "Fade to Black" pentru a descrie același fenomen. În articolul Într-un minut, Raqqa naufragiază din Courrier international, artistul explică: Într-o zi, nu mai aveam dreptul să fumăm. Ziua următoare, fetele și băieții nu mai puteau să iasă împreună pe stradă. Luna următoare, la școală, fetele au fost separate de băieți, apoi au trebuit să poarte hidjabul [vălul islamic]. […] Eu sunt musulman, dar toate astea sunt foarte neobișnuite pentru mine. Viața și moartea într-un oraș de război Nour vine dintr-un mediu social mai curând privilegiat, soțul ei este dentist. Are vina de a fi și un om cu principii. Astfel, foarte curând, "nu mai primește salariu, pentru că familia lui și el însuși sunt laici și denunță masacrele comise la Raqqa". Aceste dificultăți financiare, precum și lipsa de acces la educație încep să-și pună amprenta tot mai puternic asupra vieții de zi cu zi a familiei, care numără trei copii. Încercând să ajute niște persoane rănite, "soțul și băiatul cel mare mor în timpul unui atac cu rachete care viza mașina lor și vehiculul unui grup medical de urgență." Pourquoi les syriens risquent-ils leur vie pour atteindre l’Europe ? Pour fuir ceci: https://t.co/dzEaHf53iN — JP Ribaut-Pasqualini (@De_lege_lata) 12 Février 2016 De ce își riscă sirienii viața pentru a ajunge în Europa? Pentru a scăpa de asta: https://t.co/dzEaHf53iN — JP Ribaut-Pasqualini (@De_lege_lata) 12 Février 2016 [12 februarie 2016] Dincolo de durerea imensă a pierderii, noua ei situație de văduvă aduce o amenințare suplimentară pentru Nour. "După o perioadă de doliu închisă în casă, mi-e teamă să nu fiu căsătorită forțat cu un combatant." Turcia, un refugiu temporar și nesigur Teama de a fi căsătorită forțat și singurătatea o determină pe Nour să caute refugiu în țara cea mai accesibilă într-o primă etapă (din cei 4,5 milioane de refugiați sirieni la nivel mondial, 2,5 milioane s-ar afla astăzi în Turcia, conform unui raport al Amnesty International din data de 3 februarie 2016). "Tatăl meu bolnav și mama mea se hotărăsc să se refugieze în Turcia. Îi urmez împreună cu cei doi copii. Băiatul cel mic, Braïm, este profund marcat de moartea tatălui și a fratelui său." Conform unui comunicat al Amnesty International din 2014: Doar 14% dintre cei 1,6 milioane de refugiați din Siria trăiesc într-una din cele 22 de tabere bine echipate din Turcia. Dar acestea deja au atins capacitatea lor maximă de primire. Sunt deci aproape 1,3 milioane de refugiați din Siria lăsați să se descurce singuri în Turcia. Un număr foarte restrâns beneficiază de ajutorul organizațiilor umanitare. Pentru a-și asigura hrana și locuința, familiile iau măsuri disperate, ajungând uneori în situația de a-și trimite copiii la muncă. Nour, care dispune la momentul sosirii în Turcia de câteva resurse financiare, a putut să evite taberele de refugiați și ajungere în stradă. Aceste rezerve riscă totuși să se epuizeze rapid. Din punct de vedere economic, Turcia este pentru Siria ceea ce Elveția este pentru Italia un vecin excesiv de scump. Nour mărturisește: "În iulie 2014, nu am reușit încă să găsesc de lucru aproape de casă. Viața este scumpă, transporturile de asemenea. Trăiesc cu familia mea. Perspectivele de viitor sunt practic inexistente." Europa: destinația salvatoare? În ciuda dispoziției sale posomorâte și a manierelor neelegante, Europa continuă să suscite speranță în rândul refugiaților sirieni. Este și cazul lui Nour. Și în timp ce majoritatea europenilor se agață de propriul portofel spunându-și că acesta este obiectul râvnit, se pare că Nour visează mai curând la valorile acesteia. "Sper să găsesc mijloacele de a supraviețui, să am șansa de a începe o nouă viață într-o țară liberă și laică, în care copiii mei să aibă posibilitatea de a primi o bună educație." Urmându-și instinctul și înfruntând numeroase dificultăți, Nour se află deci astăzi la Berlin. Să sperăm că Germania, dar și Uniunea Europeană în ansamblul său, vor putea să-i demonstreze lui Nour că valorile lor înseamnă mai mult decât licăririle unei perioade îndepărtate și demult apuse. Dincolo de problemele economice și sociale, acceptarea sau refuzarea refugiaților sirieni constituie un test pentru valorile noastre. https://t.co/K8ETzA2hv1 — Clotilde Verguet (@clobala2) 22 Septembre 2015 [22 septembrie 2015] * pentru siguranța persoanelor, toate numele au fost schimbate
English to Romanian: Aceste desene animate clasice care vorbesc despre dictatură sunt mai actuale decât oricând General field: Social Sciences Detailed field: Government / Politics
Source text - English One challenge for parents raising kids at times of social and political upheaval is how to talk to them about issues affecting their society and possibly their lives without overburdening them with adult responsibilities. One solution is isolation, as proposed by Roberto Benigni in his dark comedy Life is Beautiful. Another is to educate them by using content that they can relate to. Here are several animated classics that might be helpful, especially if accompanied by conversations during and after. The rise and fall of fascism: King Smurf In “King Smurf,” the Smurfs argue who should be in charge during Papa Smurf's absence. One of them takes power, and, through flattery and empty promises, fashions an authoritarian regime. As a result, instead of taking care of real problems (the leaky dam, for instance) the Smurfs are forced to build a grand palace for their new leader. The regime attacks freedom of expression, by throwing regular humorist Jokey Smurf in jail. A small group of dissident Smurfs start a resistance movement before some of them are exiled and the situation escalates into full-blown civil conflict. As with other Smurf cartoons from the 1980s, this is just an approximation of an excellent Smurfs comic book that pre-empted it by two decades. The comic book deals with additional topics that may be familiar to followers of certain recent election campaigns. Unlike in the cartoon, which sees Brainy Smurf take power, the Smurf that takes charge in the book is a an unnamed, cunning and populist Smurf, who discovers that one can acquire power by telling others what they like to hear. The link with fascism is far more explicit in the Dutch-language version titled De Smurführer, or the Smurf Fuehrer. Distrust, paranoia, surveillance Autocrats famously surround themselves with toadies; ‘yes-men’ who simultaneously flatter them and deceive them into thinking they are performing well in their role. Such ‘loyalty’ takes precedence over competence, and these leaders in turn remove civil servants who report unpleasant news of the type that impacts on their self-image. Autocrats also sow conspiracy theories and panic in order to stay in power. Because their rule is based largely on different kinds of deception, they distrust everyone around them and subject political opponents and loyalists alike to surveillance. An archetype of this kind of behaviour is the gloriously paranoid and scheming vizier Iznogoud, who is the eponymous hero of a French comic series that was later turned into a cartoon for television. Building big, building to reshape minds Over time, dictators become so removed from reality, that they start believing their own propaganda. The disconnect between their desires and the real world occasionally causes them to alter not only the ‘software’ of society, (by controlling speech and thought) but to reconfigure its ‘hardware’, (by implementing policies that directly affect people's bodies, or dramatically alter the physical environment). In “King Smurf,” after the ruler has built his grand palace, he builds a wall around the village, in order to keep undesirables out, and others in. In “Out of Scale” (1951) Donald Duck takes this stereotypically authoritarian obsession with construction a phase further, building a new model town on a property he has acquired, assembling little houses on the lawn and ‘planting’ fake trees in place of real ones. As he wants complete control of the territory he claims as his own, he attempts to drive out the indigenous chipmunks, who lived in one of the trees on the property. But the chipmunks hold firm, enduring Donald's sociological experiments in order to secure themselves a place in “his” world. In the end they even manage to get their tree back. The moral of the story? Determined resistance forces compromise! Freedom of expression and journalism In the age of fake news and deepening attacks on freedom of speech across the world, the old-fashioned commitment to the truth of publisher and journalist Horace Greeley and “The Daily Star” is heartening. This classic was a Lucky Luke comic published in 1983 before it became an animated cartoon. While the story is fictitious, Greeley is based on the real-life New-York Tribune founder of the same name who, as irony would have it, also played a key role establishing the Republican Party. In this episode Greeley does battle with a gaggle of prominent entrepreneurs who react angrily to him printing the facts about their dubious business practices. When money runs out: Taxes and dictators Dictatorships are typically costly, as public funds are spent on wasteful projects and siphoned through ‘legalized’ corruption. Unless tethered to vast natural resources (for instance, oil) such economies are not sustainable. When they start to crumble, they resort to taking loans from domestic, rather than foreign banks, and increasing taxes and other mandatory payments. The final phase is state-sanctioned criminal activity. That can include acts of violence towards citizens in order to confiscate their assets, scapegoating ethnic and religious minorities and political opponents, or starting wars of conquest. Many of these tactics are on display in the classic Disney cartoon Robin Hood (1973), wherein the cowardly, superstitious and spoiled Prince John has taken over government and harasses the population with arbitrary taxes and fines. Taxation mostly targets the poor, who are suppressed by medieval versions of the police and judiciary. Only the brave dissidents Robin Hood and Little John, supported by a revolving cast of collaborators, take a stand against this rule by fear. State capture and the way out In the 1958 comic book Lucky Luke versus Joss Jamon, a group of “democratically elected” thugs capable of manipulating media manages to take over a community and persecute the human rights defenders living there. In effect they achieve state capture, a situation in which state institutions, including the judiciary, became subservient to a mafia. The comic book offers more pointers as to how this form of political corruption emerges — advocating citizen engagement as the way to solve the problem — but the cartoon also manages to get the basic point across. Author's note: This article is about animated cartoons mostly, but please do encourage the children you interact with to read more, starting with the comics that made the cartoons possible.	Translation - Romanian O provocare pentru părinții care își cresc copiii în vremuri tulburi din punct de vedere social și politic este cum să le vorbească acestora despre probleme care afectează societatea și poate viețile lor, fără a-i copleși cu responsabilități adulte. Una dintre soluții este izolarea, după cum propune Roberto Benigni în comedia neagră Viața e frumoasă. O alta este educarea lor prin utilizarea unui conținut accesibil. Să vedem câteva desene animate clasice care ar putea ajuta, mai ales dacă sunt însoțite de discuții în timpul vizionării și după. Ascensiunea și căderea fascismului: Regele Ștrumf În "Regele Ștrumf" [în original, fr. "Le Schtroumpfissime"], ștrumfii discută în legătură cu cine ar trebui să-l înlocuiască pe Marele Ștrumf în timpul absenței acestuia. Unul dintre ei ia puterea și, prin intermediul lingușirilor și al promisiunilor deșarte, instalează un regim autoritar. Drept urmare, în loc să se ocupe de probleme reale (barajul fisurat, de exemplu), ștrumfii sunt forțați să construiască un palat grandios pentru noul lor conducător. Regimul atacă libertatea de expresie trimițându-l în închisoare pe hazliul Ștrumf poznaș. Un mic grup de ștrumfi disidenți lansează o mișcare de rezistență, unii dintre ei sunt exilați, iar situația escaladează până la un conflict civil generalizat. Precum în cazul altor desene din anii '80 cu ștrumfii, acesta este o adaptare a excelentei benzi desenate [en] care l-a precedat cu două decenii. Banda desenată tratează în plus câteva teme care le-ar putea părea familiare celor ce urmăresc anumite campanii electorale recente. Spre deosebire de desenul animat, în care Ștrumful cel Înțelept ia puterea, ștrumful care preia frâiele în carte este un ștrumf anonim, viclean și populist, care descoperă că puterea poate fi obținută spunându-le celorlalți ceea ce vor să audă. Legătura cu fascismul este mult mai explicită în versiunea olandeză, intitulată De Smurführer, sau Ștrumful Führer. Neîncredere, paranoia, supraveghere Este un fapt cunoscut că tiranii se înconjoară cu lingușitori, persoane servile care în același timp îi măgulesc și îi înșală, făcându-i să creadă că își îndeplinesc bine rolul. O asemenea "loialitate" primează în fața competenței, iar conducătorii îi îndepărtează în schimb pe funcționarii care vin cu vești neplăcute, susceptibile de a le afecta imaginea de sine. De asemenea, pentru a rămâne la putere, tiranii seamănă teorii ale conspirației și panică. Din moment ce guvernarea lor se bazează în mare parte pe minciuni de toate tipurile, aceștia îi suspectează pe toți cei din jurul lor și îi supun urmăririi atât pe oponenții politici, cât și pe cei loiali. Un astfel de comportament este întruchipat de glorios paranoicul și intrigantul vizir Iznogoud [en], erou eponim al unei serii de benzi desenate transpuse ulterior într-un desen televizat. O constrcție amplă, pentru modelarea minții Cu timpul, dictatorii se îndepărtează atât de mult de realitate, încât ajung să își creadă propria propagandă. Distanța dintre dorințele lor și lumea reală îi face uneori să schimbe nu numai "software"-ul societății (prin controlul vorbirii și al gândirii), ci și "hardware"-ul acesteia (prin aplicarea unor măsuri care afectează direct corpurile indivizilor sau care schimbă în mod dramatic mediul fizic). În "Regele Ștrumf", după construirea palatului regal, suveranul ridică un zid în jurul satului, pentru a-i menține pe nepoftiți afară, iar pe ceilalți înăuntru. În "Out of Scale" (1951), Donald Duck merge și mai departe cu această obsesie a construcțiilor tipică tiranilor, construind un nou oraș-model pe o proprietate pe care a obținut-o, ridicând căsuțe pe pajiște și "plantând" copaci falși în locul celor adevărați. Dorind controlul absolut al teritoriului pe care îl revendică, acesta încearcă să expulzeze veverițele indigene, care locuiau într-unul din arborii de pe proprietate. Dar veverițele se țin pe poziții și îndură experimentele sociologice ale lui Donald, pentru a-și asigura un loc în lumea "sa". În cele din urmă ele reușesc chiar să-și recapete arborele. Morala poveștii? O rezistență hotărâtă impune un compromis! Libertate de exprimare și jurnalism În era știrilor false și a atacurilor profunde la adresa libertății cuvântului în toată lumea, devotamentul de modă veche față de adevăr al editorului și jurnalistului Horace Greeley [en] și al publicației "The Daily Star" este emoționant. Acest clasic a fost o bandă desenată din seria Lucky Luke [en] publicată în 1983 înainte de a deveni un desen animat. Povestea este fictivă, însă personajul Greeley are la bază un personaj real, și anume fondatorul New-York Tribune [en], cel care, ironia sorții, a jucat un rol-cheie în formarea Partidului Republican. În acest episod, Greeley se luptă cu o grupare de afaceriști influenți, furioși că acesta publică știri în legătură cu dubioasele lor practici de afaceri. Când banii se termină: Taxe și dictatori Dictaturile sunt scumpe, deoarece fondurile publice sunt cheltuite pe proiecte inutile și sifonate prin corupție "legalizată". Dacă nu sunt susținute de resurse naturale abundente (spre exemplu, petrol), astfel de economii nu sunt durabile. Când încep să se surpe, ele recurg la împrumuturi de la băncile interne mai degrabă decât de la cele străine, la creșterea taxelor și a altor plăți obligatorii. Ultima etapă este activitatea criminală sancționată de către stat. Acest lucru poate include acte de violență față de cetățeni pentru a le confisca bunurile, transformarea în țapi ispășitori a minorităților etnice și religioase și a adversarilor politici, precum și declanșarea războaielor de cucerire. Multe dintre aceste tactici sunt expuse în desenul animat clasic Robin Hood (1973), în care Prințul John, un personaj superstițios, laș și răsfățat, a luat puterea și copleșește populația cu taxe și amenzi arbitrare. Impozitele îi afectează îndeosebi pe cei săraci, care sunt asupriți de niște versiuni medievale ale poliției și justiției. Doar curajoșii disidenți Robin Hood și Micul John, susținuți de un grup de colaboratori revoluționari, se opun acestui regim al terorii. Acapararea statului și calea de ieșire În banda desenată publicată în 1958 Lucky Luke versus Joss Jamon [en], o grupare de bandiți "aleși în mod democratic", capabili de a manipula presa, ajung să preia comanda unei localități și să îi persecute pe apărătorii drepturilor umane care trăiesc aici. Ei realizează în mod efectiv acapararea statului, o situație în care instituțiile statului, inclusiv justiția, sunt aservite unei mafii. Banda desenată oferă mai multe indicații asupra modului în care se naște această formă de corupție politică - prezentând angajamentul civic drept mod de rezolvare a problemei -, însă și desenul animat reușește să transmită mesajul esențial. Nota autorului: Acest articol se referă în principal la desenele animate, însă nu ezitați să-i încurajați pe copiii cu care sunteți în contact să citească mai mult, începând cu cărțile care au făcut posibilă existența acestor desene.
English to Romanian: O serie de povești animate readuce la viață limbile indigene din Mexic General field: Art/Literary Detailed field: Linguistics
Source text - English “You can't love what you don't know” is the premise of ‘68 tongues, 68 hearts’, an animated project aimed at preserving and sharing the indigenous languages of Mexico. The project aims to promote pride, respect, and encourage the use of the indigenous languages of Mexico, through a series of animated stories narrated in these languages and subtitled in Spanish. An example of the project is the video below. The story is based on the traditional storytelling of the Yaqui people. El Chapulín Brujo (The Sorcerer Cricket) tells how the Yaqui people survived the attack of a ferocious monster, thanks to a divine tree and the Sorcerer Cricket who managed to defeat the beast. The animation is narrated in Yaqui, a language of the Mexican state of Sonora. The name of the project alludes to the 68 indigenous languages of Mexico which, according to the National Indigenous Languages Institute (NILA), are currently spoken in the country. According to the project's Vimeo channel: Translation Original Quote The indigenous languages encompass a unique vision of life and of the world. Their disappearance would imply a loss of the unique world view and existence of each community; an important part of humanity. In this sense, the project recognises the indigenous languages as visions of the world and seeks to avoid their extinction. This is illustrated by the following animation, based on the poem “Cuando muere una lengua” (When a tongue dies) by Mexican historian and anthropologist Miguel León Portilla, a prime authority on Nahuatl thought and literature. The story is narrated in Nahuatl, more specifically in the Huasteca variation of the language. Translation Original Quote When a tongue dies […] A door or a window is then closed on all people of the world A glimpse at all things divine and human from a different angle; life on Earth and our existence. This first series has successfully brought to life certain stories of popular tradition and selected works of indigenous poets and artists, as well as historians and philosophers, experts in thinking and indigenous languages. The page of the project reads as follows: Translation Original Quote In this [first] series, seven of these 68 world views are portrayed: Huastec, Mayan, Mixtec, Nahuatl, Totonacan, Yaqui and Zapotec, through the vision of seven writers and seven graphic illustrators. The following video is based on the story “La última danza” (The last dance) by Mayan writer Isaac Esau Carrillo Can. The story focuses on the story of a woman who recalls a conversation with her father, who has bid farewell to this earthly world to be reunited with her mother. Her father bids her farewell, assuring her that ‘the great seed of the dances’ has been sown in her and she will have to go forth and spread these in the world. The language of narration is Yucatán Maya. In an interview with Global Voices, creator and director of the project Gabriela Badillo stated that they are currently working very closely with NILA, and also with speakers of the indigenous languages in order to cover, one by one, each of the 68 indigenous languages of the country, above all those at greatest risk of extinction. Badillo reiterated that the project is the product of collaboration between contemporary authors, translators and interpreters of indigenous languages, illustrators, animators, audio and musical designers, as well as a research and adaptation team. He stressed the importance of participation of the indigenous people and communities that have shared their stories of popular tradition. When asked about the reception of the project, Gabriela shared with us the following: Translation Original Quote In general, the communities that we have approached have received [the project] with emotion, eager to see part of their history, tradition and culture in a video. They are not shown as a ‘static culture’ or a museum exhibit, but rather [shown as] something living that is evolving and growing with the times and the new generations; avoiding the usual ‘clichés’ of indigenous people and including the youth of the communities, as well as contributing Mexican artists. Above all, in classrooms we have been told that children have been particularly touched [by the project]. The 68 Tongues Vimeo Channel contains all information about the project, as well as the credits corresponding to each video and their descriptions in English. Some animations can also be watched with English subtitles on the YouTube channel. More information and updates about the project are available on the Facebook page and on the page of the Hola Combo creative team.	Translation - Romanian "Nimeni nu poate iubi ceea ce nu cunoaște", este punctul de plecare al proiectului animat ce are drept finalitate conservarea și difuzarea limbilor indigene mexicane. Numele seriei este "Sesenta y ocho voces, sesenta y ocho corazones" (Șaizeci și opt de voci, șaizeci și opt de inimi). Acest proiect caută să promoveze mândria, respectul și folosirea limbilor indigene din Mexic, prin intermediul unei serii de povești animate, relatate în limbile indigene și subtitrate în spaniolă. Un exemplu din cadrul proiectului poate fi văzut în videoul de mai jos, povestea avându-și rădăcinile în folclorul poporului Yaqui - “Greierele vrăjit”. Povestea relatează modul în care tribul yaqui a supraviețuit atacului unui monstru feroce, datorită unui arbore profet și Greierului vrăjit, care a reușit să înfrângă monstrul. Narațiunea este în yaqui, o limbă din statul mexican Sonora. Numele proiectului face referire la cele 68 de limbi indigene mexicane vorbite la ora actuală în țară, conform Institutului Național de Limbi Indigene (INALI). Canalul Vimeo al proiectului precizează: Limbile indigene conțin o viziune unică asupra vieții și asupra lumii. Dacă acestea dispar, odată cu ele dispar și cosmoviziunea și cosmogonia unică a fiecărui popor, ducând la pierderea unei părți importante a umanității. Astfel, proiectul recunoaște limbile indigene ca pe niște viziuni asupra lumii și încearcă să evite dispariția acestora. După cum se poate vedea, de altfel, din povestea animată de mai jos, bazată pe poemul "Când moare o limbă" al istoricului și antropologului Miguel León Portilla, specialist în gândirea și literatura náhuatl. Povestea este recitată în această limbă, mai exact, în varianta la Huasteca de Hidalgo. Când moare o limbă [...] Atunci se închide pentru toate popoarele lumii o ușă, o fereastră. O privire aparte asupra celor divine și umane, asupra ființei și vieții pe pământ. Prin această primă serie au fost aduse la viață câteva povești de tradiție populară și câteva opere aparținând poeților și artiștilor indigeni, precum și istoricilor și filosofilor specialiști în gândirea și limbile originare. Pe pagina proiectului, se poate citi: În această [primă] serie se regăsesc șapte din aceste 68 de viziuni asupra lumii: huasteco, maya, mixteco, náhuatl, totonaco, yaqui și zapoteco, prin viziunea a șapte scriitori și a șapte ilustratori grafici. Următorul video se inspiră din povestea "Ultimul dans" a scriitorului maya Isaac Esau Carrillo Can. Este povestea unei femei care își amintește o conversație cu tatăl său, care a părăsit viața pământească pentru a o regăsi pe mama ei. Bărbatul își ia rămas bun de la fiica sa, asigurând-o că i-a lăsat "marea sămânță a dansurilor" și spunându-i că ea va trebui să o răspândească în lume. Narațiunea este realizată în maya, o limbă din Yucatán. Într-un interviu pentru Global Voices, creatoarea și directoarea proiectului, Gabriela Badillo, a declarat că lucrează actualmente în strânsă colaborare cu INALI, dar și cu vorbitorii limbilor indigene, pentru a acoperi, pas cu pas, fiecare dintre cele șaizeci și opt de limbi indigene ale țării, îndeosebi pe acelea aflate într-un risc crescut de dispariție. Aceasta a mai subliniat că proiectul este produsul unei colaborări între autori contemporani, traducători și interpreți indigeni, desenatori, animatori, compozitori de sunet și muzică, alături de o echipă de cercetare și de adaptare a poveștilor, fără a omite participarea semnificativă a triburilor și a comunităților indigene care au împărtășit poveștile lor tradiționale. Întrebată asupra receptării proiectului, Gabriela a declarat: În general, comunitățile de care ne-am apropiat au primit [proiectul] cu emoție, văzând într-un video parte din istoria, tradiția și cultura lor. Nu prezentată ca o "cultură statică" și veche de muzeu, ci drept ceva viu, care crește și se schimbă cu timpul și cu noile generații; fără a cădea în "clișeele" asupra indigenului și incluzând tinerii din aceste comunități, precum și artiștii mexicani care și-au adus contribuția. Ni s-a spus că, îndeosebi în sălile de clasă, copiii au fost foarte emoționați. Canalul Vimeo al "Șaizeci și opt de voci" conține toate informațiile asupra proiectului, precum și bugetul corespunzător fiecărui video și descrierea în limba engleză. Câteva dintre poveștile animate se pot viziona, de asemenea, cu subtitrări în engleză, pe YouTube. Mai multe informații și actualizări în legătură cu proiectul sunt disponibile în spaniolă pe pagina sa de Facebook și pe pagina echipei de creație Hola Combo.

Years of experience: 8. Registered at ProZ.com: Apr 2017.

N/A

CV available upon request

Bio

Erasmus Mundus Master's degree in Intercultural Mediation - Université de Lille 3 - Katholieke Universiteit Leuven - Universidade Federal do Rio de Janeiro

Bachelor's degree in French and German at Universitatea București

I translate into / from Romanian, French, English, German, Portuguese, Esperanto.

Keywords: french english german portuguese esperanto romanian

Profile last updated
Apr 5, 2017

More translators and interpreters: French to Romanian - English to Romanian More language pairs

Your current localization setting

Select a language

You have native languages that can be verified

Your current localization setting

Select a language