Mi amigo no encontró lo que buscaba, y según yo llegué a presumir, consistió en que no buscaba nada, que es precisamente lo mismo que a otros muchos les acontece. Algunas madres, sí, buscaban a sus hijas, y algunos maridos a sus mujeres, pero ni una sola hija buscaba a su madre, ni una sola mujer a su marido. Acaso—decían,—se habrán quedado dormidas entre la confusión en alguna pieza... Es posible—decía yo para mí,—pero no es probable.
Una máscara vino disparada hacia mí.
—¿Eres tú?—me preguntó misteriosamente.
—Yo soy—le respondí seguro de no mentir.
—Conocí el dominó; pero esta noche es imposible; Paquita está ahí; mas el marido se ha empeñado en venir; no sabemos por dónde diantres ha encontrado billetes. ¡Lástima grande! ¡mira tú qué ocasión! Te hemos visto, y no atreviéndose a hablarte ella misma, me envía para decirte que mañana sin falta os veréis en la Sartén... Dominó encarnado y lazos blancos...
—Bien.
—¿Estás?
—No faltaré.
—¿Y tu mujer, hombre?—le decía a un ente rarísimo que se había vestido todo de cuernecitos de abundancia, un dominó negro que llevaba otro igual del brazo.
—Durmiendo estará ahora; por más que he hecho, no he podido decidirla a que venga; no hay otra más enemiga de diversiones.
—Así descansas tú en su virtud; ¿piensas estar aquí toda la noche?
—No, hasta las cuatro.
—Haces bien.
En esto se había alejado el de los cuernecillos, y entreoí estas palabras:
—Nada ha sospechado.
—¿Cómo era posible? Si salí una hora después que él...
—¿A las cuatro ha dicho?
—Sí.
—Tenemos tiempo. ¿Estás segura de la criada?
—No hay cuidado alguno, porque...
Una oleada cortó el hilo de mi curiosidad; las demás palabras del diálogo se confundieron con las repetidas voces de: ¿me conoces? te conozco, etcétera, etc.
¿Pues no parecía estrella mía haber traído esta noche un dominó igual al de todos los amantes, más feliz, por cierto, que Quevedo, que se parecía de noche a cuantos esperaban para pegarles?
—¡Chis! ¡chis! Por fin te encontré—me dijo otra máscara esbelta, asiéndome del brazo, y con su voz tierna y agitada por la esperanza satisfecha. ¿Hace mucho que me buscabas?
—No por cierto, porque no esperaba encontrarte. | Prietenul meu nu a găsit ce căuta şi, după cum am presupus, de fapt nu căuta nimic, după cum multora li se întâmplă. Unele mame îşi căutau fiicele, iar unii soţi îşi căutau soţiile, dar nicio fiică nu îşi căuta mama şi nicio soţie nu îşi căuta soţul. Oare – spuneau – au căzut pradă confuziei la una din piese ... Este posibil – îmi spuneam – dar puţin probabil. O mască se îndreptă iute către mine. - Tu eşti? – m-a întrebat cu un aer misterios. - Eu sunt – i-am răspuns, fiind sigur că nu mint. - Am recunoscut costumul, dar noaptea aceasta este incredibilă. Paquita este aici, iar soţul s-a încăpăţânat să vină. Habar nu avem cum naiba a găsit bilete. Mare păcat! Ce ocazie! Te-am văzut şi neavând curajul să îţi vorbească, m-a trimis pe mine să îţi spun că negreşit mâine o să vă vedeţi la Sartén... Costumaţie roşie şi fundă albă... - Bine. - O să fii acolo? - Negreşit. - Şi soţia ta? – întrebam un individ straniu îmbrăcat tot numai în cornuleţul abundenţei, un costum negru care ţinea de braţ pe un altul identic. - O fi dormind în acest moment. Oricât am încercat nu am putut să o conving să vină. Nu există cineva care să urască distracţiile mai mult decât ea. - Aşa te odihneşti tu şi pentru ea. Ai de când să stai aici toată noaptea? - Nu, până la patru. - Bine faci. Astfel, s-a îndepărtat individul cu cornuleţul său şi am desluşit aceste vorbe: - Nu a bănuit nimic. - Cum este posibil? Am ieşit la o oră după ce el .... - A spus la patru? - Da. - Avem timp. Eşti sigură de slujnică? - Nu este nicio grijă, deoarece ...... Un val de lume mi-a întrerupt curiozitatea, restul dialogului amestecându-se cu celelalte voci care întrebau: Mă cunoşti? Te cunosc, etc. Nu părea oare norocul meu faptul că am îmbrăcat în această seară un costum identic cu cel al tuturor celorlalţi amanţi, desigur, chiar mai fericit decât Quevedo, care părea ca noaptea ce aştepta să îi lovească? - Pst! Pst! În sfârşit te-am găsit – mi-a şoptit o altă mască suplă, luându-mă de braţ şi cu o voce caldă şi plină de nervozitatea specifică unei speranţe satisfăcute. Mă căutai de mult? - Să ştii că nu, pentru că nu mă aşteptam să te întâlnesc. |