ProZ.com translation contests »
Sin telaraña en las pupilas: "Frases de Oliverio Girondo" » Spanish to Romanian

The deadline for voting on entries in this language pair has passed. The winner(s) in this pair will soon be announced, if enough votes have been received.

Source text in Spanish

- «Aspiramos a ser lo que auténticamente somos, pero a medida que creemos lograrlo, nos invade el hartazgo de lo que realmente somos».

- «Los únicos brazos entre los cuales nos resignaríamos a pasar la vida son los brazos de las Venus que han perdido los brazos».

- «Una luz sin fuerza para llegar al suelo ribetea con tiza las molduras y las aristas de las casas, que tienen facha de haber dormido mal, y obliga a salir de entre sus sábanas a las nubes desnudas, que se envuelven en gasas amarillentas y verdosas y se ciñen, por último, una túnica blanca».

- «Jamás existirán caballos capaces de tirar un par de patadas que violenten, más rotundamente, las leyes de la perspectiva y posean, al mismo tiempo, un concepto más equilibrado de la composición, que el par de patadas que tiran los heroicos percherones de Paolo Uccello».

- «Nada ansío de nada, mientras dura el instante de eternidad que es todo, cuando no quiero nada».

- «Aunque se alteren todas nuestras concepciones sobre la Vida y la Muerte, ha llegado el momento de denunciar la enorme superchería de las "Meninas" que —siendo las propias "Meninas" de carne y hueso— colgaron un letrerito donde se lee Velázquez, para que nadie descubriera el auténtico y secular milagro de su inmortalidad».

- «La disección de los ojos de Monet hubiera demostrado que Monet poseía ojos de mosca; ojos forzados por innumerables ojitos que distinguen con nitidez los más sutiles matices de un color pero que, siendo ojos autónomos, perciben esos matices independientemente, sin alcanzar una visión sintética de conjunto».

- «El cúmulo de atorrantismo y de burdel, de uso y abuso de limpiabotas, de sensiblería engominada, de ojo en compota, de rebote y de tristeza sin razón —allí está la pampa... más allá del indio... la quena... el tamboril— que se espereza y canta en los acordes del tango que improvisa cualquier lunfardo».

- «Los cubistas salvaron a la pintura de las corrientes de aire, de los rayos de sol que amenazaban derretirla pero —al cerrar herméticamente las ventanas, que los impresionistas habían abierto en un exceso de entusiasmo— le suministraron tal cúmulo de recetas, una cantidad tan grande de ventosas que poco faltó para que la asfixiaran y la dejasen descarnada, como un esqueleto».

- «Los bustos romanos serían incapaces de pensar si el tiempo no les hubiera destrozado la nariz».

There were 8 entries submitted in this pair during the submission phase.

Entries submitted in this pair were rated on a per-segment basis. Listed below are all submitted translations of each individual source text segment.

Submitted segment translations

Translations submitted for each source text segment are listed below. Segments have had surrounding punctuation stripped, and the resulting identical segments have been grouped together, so each listed translation should differ, but the difference may be subtle (eg. internal punctuation or diacritics).

Viewing segment # out of 10

Source text segment #3

- «Una luz sin fuerza para llegar al suelo ribetea con tiza las molduras y las aristas de las casas, que tienen facha de haber dormido mal, y obliga a salir de entre sus sábanas a las nubes desnudas, que se envuelven en gasas amarillentas y verdosas y se ciñen, por último, una túnica blanca».
Rank by:
+1
Terrible writing, including simple spelling errors.
+1 | -1
Este párrafo ocurre hacia el final de una prosa poetizada que describe no poco cínica y cómicamente las ceremonias de Semana Santa en Sevilla en c. 1923. Hay constantes y paradójicas contraposiciones entre lo profano y lo sagrado, el cielo y el “lla
-1
Contraposiciones: nubes y luz Vs tacones/suelo/lápidas de aceras, etc. y las casas/balcones/cabezas/campanadas... entre medio? Hay imagenes de estrujamiento vertical en este “sandwich” sevillano (fémur perfora intestinos/cabezas sostenidas por cuerp
-1
Contraposiciones: nubes y luz Vs tacones/suelo/lápidas de aceras, etc. y las casas/balcones/cabezas/campanadas... entre medio? Hay imagenes de estrujamiento vertical en este “sandwich” sevillano (fémur perfora intestinos/cabezas sostenidas por cuerp
-1
Las nubes bajan a tierra ante el estupor de ver a Dios cogido (“bajan hasta la altura de los techos y [...] comienzan a llorar.”). Al final, esta ceremonia de la muerte “entronizada sobre el mundo” pide a gritos más bien... dormir (¿escape?/¿pa

Translations of this segment (8 total; 8 unique)

O lumină prea slabă pentru a ajunge pe pământ mângâie cu cretă marginile și bordurile caselor, care par să nu fi dormit bine, și obligă norii golași să iasă din așternuturi, iar aceștia se înfășoară în mătăsuri gălbui-verzui și, la sfârșit, își încing și o tunică albă
O lumina fara putere pentru a a ajunge la suprafata se lupta cu mulurile de creta si cu marginile caselor, carea par ca au dormit prost, si obliga sa iasa afara din norii dezbracati, care se invelesc in tifon galben verziu si care se infosoara intr- un final intr-o haina alba
O lumină fără forța necesară pentru a ajunge la pământ îngrădește cu cretă ramele și muchiile caselor, care au fațada de a fi dormit rău și obligă să iasă dintre așternuturile lor nori dezgoliți, care se înfășoară în pânze îngălbenite și verzui și încing, în final, o tunică albă
O lumină fără puterea de a ajunge la sol, tiveşte cu praf de cretă muchiile şi mulurile caselor, ce arată de parcă ar fi dormit rău, şi le obligă să iasă din valurile de nori transparenţi care le învăluie în aburi gălbui şi verzui şi să îşi pună, în final, o mantie albă
O lumina, prea slabă ca să ajungă la pământ, schiṭează cu creta contururile imperfecte ale caselor care par să fi dormit rău ṣi obligă norii goi să iasă de sub cearṣafuri, ascunzându-ṣi goliciunea în pânze galben-verzui, potrivindu-ṣi în cele din urmă o tunică alba
O lumina fara forta necesara sa ajunga la pamant traseaza cu creta prefabricatele si marginile caselor, care par a fi dormit rau, si se inconjoara de nori galbui si verzui si se invaluie, in final, o tunica alba
Lumina prea plăpândă să ajungă pe sol conturează cu cretă marginile și fațadele caselor care par să fi dormit rău, obligându-i pe norii despuiați să iasă din așternut, înfășurați în voaluri gălbui și verzui de mătase și îmbrăcați, în final, cu o tunică albă
O lumină fără putere pentru a ajunge la sol, împodobește cu pulbere albă marginile și crestele caselor ce par a fi dormit rău, și care, îndeamnă să iasă dintre așternuturi norii goi, ce se învăluie în pânze galbene- verzui, strângându-se în cele din urmă într-o haină albă
Viewing segment # out of 10