La cât era Egiptul de birocratizat, putem să le spunem “funcţionari” sau asta evocă mai degrabă un decor de birou?

Tocmai citesc în cartea asta http://www.granta.com/shop/product?usca_p=t&product_id=2903 că scribii, de exemplu, ţineau arhivele, dar aveau şi atribuţii administrativo-logistico-organizatorice mai aplicate, deci “funcţionar” ar acoperi ceva mai mult decât ‘amploaiatul’ lui Caragiale sau civil servantul din zilele noatre.

--------------------------------------------------
Note added at 15 mins (2008-02-25 14:30:41 GMT)
--------------------------------------------------

'noastre', sorry

sau reprezentatni ai autoritatii

OFICIALITÁTE, (1) oficialităţi, s.f. 1. Persoană oficială; (la pl.) autorităţile dintr-o ţară, dintr-un oraş; reprezentanţii oficiali ai autorităţii

--------------------------------------------------
Note added at 30 mins (2008-02-25 14:45:42 GMT)
--------------------------------------------------

ORIGINALUL A FOST SCRIS IN LIMBA ASIRIANA SI EXISTA FOARTE MULTE VERSIUNI.
POVESTEA LUI AHIQAR ESTE COMPUSA DIN DOUA PARTI:
PRIMA PARTE ARATA POVESTEA LUI SI RESPECTUL PENTRU OFICIALITATILE DIN IMPERIUL ASIRIAN.


--------------------------------------------------
Note added at 36 mins (2008-02-25 14:51:12 GMT)
--------------------------------------------------

reprezentanti - scuze! :)

--------------------------------------------------
Note added at 45 mins (2008-02-25 15:00:20 GMT)
--------------------------------------------------

http://www.besttourism.ro/ghid-Africa-Egipt.html

(...)O piramida nu se afla niciodata singura în desert, ci era centrul unui complex de temple si piramide de dimensiuni mai mici. În complexul piramidal preotii si înaltele oficialitati intrau printr-un templu aflat în apropierea unui port legat de Nil printr-un sistem de canale.

--------------------------------------------------
Note added at 1 hr (2008-02-25 16:04:26 GMT)
--------------------------------------------------

vezi si http://dexonline.ro/search.php?cuv=autoritati

Poti sa folosesti toate variantele de raspuns.Justitia constituia o functie distincta, dar nu era incredintata unui corp aparte, separat de cel al admnistratiei.Puterea legislativa si cea judecatoreasca era, practic, in mana vizirului care o exercita prin intermediul tribunalului regal. Vizirul isi primea, personal, in audienta pe orice reclamant. Procedura juridica urma calea unor norme riguroase, precise si surprinzator de „moderne”. Procedura civila, cel putin, era foarte civilizata. De pilda, in caz de diferend cu fiscul reclamantului din capitala putea face contestatie in termen de trei zile, iar cel din restul tarii, in termen de doua luni. Orice reclamatie era inaintata in scris si era inregistrata de grefier, in timp ce arhivarii tineau evidenta actelor. Judecatorii luau o hotarare pe baza actelor scrise, a dovezilor si a depozitiei martorilor. Mersul instructiunii era de asemenea consemnat in scris. Tribunalul decidea daca era cazul ca o cauza sa mai fie inca cercetata, sau daca martorii trebuiau sa presteze un juramant. Tribunalele erau in numar mare, iar judecatorii foarte numerosi. Exista si un „procuror”, un reprezentant al ministerului public. Cauzele de mai mica importanta se judecau si la fata locului, in afara sediului tribunalelor. Partile, in persoana, erau ascultate indelung de judecatori, - care isi consemnau in scris sentinta.